marți, 26 mai 2026

Despre universul floral și confesiv al Ionelei Amalia Sima


Poeta Ionela Amalia Sima construiește un univers liric floral original în volumul de poezii „Floare albastră”, editura „Armonii culturale”Adjud, editor Gheorghe Stroia, montaj copertă George-Nicolae Stroia, tehnoredactare și corectură autoarea Ionela Amalia Sima.

Autoarea este o poetă contemporană din Baia Mare (născută la Suciu de Sus), remarcată în mediul cultural maramureșean prin activitatea sa literară și participarea la cenacluri locale și lansări de carte, inclusiv la Liga scriitorilor din Cluj Napoca. S-a afirmat prin volumele de poezie „Floare albastră” și „Oglinda sufletului”, volume care evidențiază o sensibilitate aparte și o preocupare constantă pentru universul interior al ființei. Actualmente profesează în calitate de psiholog școlar la Școala Gimnazială Mireșu Mare iar profesia aleasă îi vine ca o mănușă, fiind implicată trupește și sufletește în multe proiecte care se derulează în școală.

Volumul debutează cu poezia „Floare albastră” (care-i dă și titlul volumului) și reprezintă „Ars poetica” autoarei. Tema centrală este frumusețea idealizată a naturii și legătura ei cu universul interior al eului liric. Floarea devine simbol al purității, al iubirii spirituale și al aspirației către perfecțiune. Titlul poeziei pune în relație două culori fundamentale: alb și albastru. Albul simbolizează puritatea și lumina iar albastru infinitul și cerul senin. Eul liric este contemplativ și admirativ. Am remarcat implicarea afectivă prin utilizarea pronumelui personal și a verbelor la persoana I: „eu văd”, „îmi colindă”, „aș vrea”. Motivele poetice sunt multiple: floarea – simbol al frumuseții și fragilității; luna – simbol al misterului și luminii interioare; parfumul – simbol al sensibilității feminine și al visării; paradisul – idealul absolut, regenerare spirituală; culoarea verde – renaștere, viață, speranță; lotusul – puritate. Prin imagini delicate, muzicalitate și expresivitate, poezia „Floare albastră” creează o atmosferă plăcută cititorului, de visare și contemplare: „Floare albă, floare-albastră/ Ce mândră crești tu la fereastră/ În ochii tăi eu văd doar luna,/ Cu-a ei culoare luminoasă./ Parfumul tău în vânt se-alintă/ E un parfum de dulce vis/ ce gândurile îmi colindă,/ Ducându-mă în paradis./ floare albastră, purpurie/ Ești ca un drum pe care merg/ Să întâlnesc culoarea albă,/ A lotusului pe pământ./ Floare albastră, floare albă/ Aș vrea mereu să-mi fiți în gând/ Să pot amesteca culoarea/ De verde-aprins pe-acest pământ.”

Universul liric al poetei Ionela Amalia Sima se conturează printr-o diversitate tematică și afectivă, reunind poezii precum Prezentul viitor, O viață de-o zi, Zâna soarelui, Iubire nocturnă, Iubirea timpului pierdut, Copacul, Pasiunea valsului, Dorințe, Buburuza, Trecut și prezent, Parfum de flori, Șoapta chemării, Anotimpurile, Noapte albă, Chip în oglindă, Ceață densă, Ascultă, iubito, Spini de trandafiri, Zâmbet ștrengar, Cântec de leagăn, Ziua neagră, Constelație, Contestație, Spic de grâu, Suflet rupt din rai și Furtuna din iubire. Aceste poezii surprind, în esență, marile coordonate ale existenței umane: iubirea, timpul, natura, dorul, suferința și speranța. Poezia Ionelei Amalia Sima oscilează între sensibilitatea confesivă și reflecția asupra destinului, construind imagini poetice în care trecutul și prezentul se întâlnesc, iar sentimentele capătă profunzime, intensitate și originalitate. Natura devine adesea simbol al stărilor interioare, iar iubirea apare ca forță vitală, uneori luminoasă, alteori frământată de nostalgie și zbucium, ca-n poezia „Dorințe”: „Vreau nopțile pline de soare/Și zile cu cer plin de stele,/Să pot să privesc înspre ape/Ce ploaia aduce cu ele./Vreau florile să îmi zâmbească/Agale să merg printre ele/Şi vise să mi se-împlinească/În zâmbet de flori şi durere./Dorinţe-nesaţ am în minte/Cu mâna să prind puf de aur,/Şi umbre de albă lumină/Al stelelor mii dintre astre./Dorinţe în gând sunt ascunse/Pe vuiet de vânt şi de ape/Coboară în fulger cu ele/O rază albastră, pe-o barcă./Aştept să se-aşeze lumina,/Şi soarele după coline/privesc cu nesaţ înspre stele,/Şi gând nebunesc de iubire./Iubire, cu nopţile albe/Şi zilele pline de stele,/Să pot să privesc înspre ape/Ce ploaia aduce cu ele.”

Poeta Ionela Amalia Sima scrie și creează o serie de poezii cu teme dintre cele mai variate, inspirate din natură, iubire mărturisită și împărtășită, trăiri interioare și spirituale. Aș menționa titlurile: „Echilibru naturii”, „Zâna soarelui”, „Iubire nocturnă”, „Copacul”, „Pasiunea valsului”, „Dorințe”, „Buburuza”, „Parfum de flori”, „Anotimpurile”, „Scântei de iubire”, „Luna plină”, „Gânduri și raze”, „Dor de tine”, „Ceață deasă”, „Spini de trandafiri”, „Perdea din ploaie”, „Jocul îngerilor”, „Valuri de argint”, „Ziua neagră”, „Nectar din soare”, „Trăiesc în transă”, „Tăcerea vorbelor”, „Spic de grâu”, „Furtuna din iubire”. Prin această varietate de teme și motive, lirica Ionelei Amalia Sima evidențiază o sensibilitate aparte și o preocupare constantă pentru explorarea universului interior și a relației omului cu timpul și cu lumea înconjurătoare.

„Ars poetica” pentru poeta lăpușeană este după părerea mea „Miracolul poeziei”, o poezie armonioasă și definitorie pentru Ionela Amalia Sima, care vorbește despre esența și puterea poeziei. Mesajului transmis este acela că poezia este un miracol transmis prin veacuri de mari poeți, un cântec în armonie care ne aduce bucurie, este dorul exprimat prin cuvinte adresate celor dragi, este o manifestare de puritate și tandrețe, este o joacă vie, plină de ritm. Atunci când înțelegem ce vrem să transmitem în poezie și o trăim cu pasiune, cuvintele curg natural și aduc vise și amintiri pline de iubire. Poezia provoacă o stare specială, fiindcă aceasta împletește focul și apa, creând o poveste miraculoasă care ne ajută să trecem peste tristețile și durerile cotidiene. Poezia este o floare în culori vibrante care ne încărcă sufletul, un val blând de apă ce se sărută cu luna și marea în amurg. În esență, poezia devine o experiență profundă și vindecătoare, un limbaj universal al sufletului care ne leagă de ceilalți și de noi înșine. Mai jos, vom transcrie cele unsprezece strofe, ca să nu ciuntesc din frumusețea mesajului transmis: „Poezia e-un miracol/ Dacă vrei să o înțelegi,/ Și-i transmisă printre veacuri/ De ai noștri mari poeți.// Poezia este cântec/ În acord de-o armonie,/ Ce ne-îndeamnă printre slove/ Să-o citim cu bucurie.// Poezia este dorul/ Ce îl scriem prin cuvinte,/ Către oamenii dragi nouă/ Să-l citească printre rânduri.// Puritate și tandrețe/ Vals și horă este-n joc,/ Când citim o poezie/ Nu vom rezista pe loc.// Dacă știm ce vrem a spune/ Printre rânduri și culori,/ Poezia e-o minune/ Și-o citim cu mare foc.// Vorbele vin de la sine/ Și visăm la amintiri,/ Ce cu drag le scrie mâna/ În catrene de iubiri./ Poezie, gânduri, strofe/ Dacă vrem să le citim,/ Vom simți o nebunie/ Print-un cer cu stele plin.// Foc și apă se-împletește/ Printre rândurile scrise,/ Poezia e-o poveste/ Dar final la ea nu este.// Dacă viața este tristă/ Prin dureri și piedici dure,/ De citim o poezie/ Nu simțim decât ce spune.// Poezia este floarea/ Ce-n petale moi se îmbracă,/ În culori aprinse-n stele/ Ce în suflet se încarcă.// Val de apă-i poezia/ Cu-a lui tăcere blândă,/ Ce-n amurgul serii sfinte/ Luna, marea o sărută.”

Poezia Ionelei Amalia Sima se înscrie în registrul liric confesiv și reflexiv, explorând teme și motive diverse precum natura, iubirea, trecerea timpului, fragilitatea sufletului și căutarea de sine. Versurile sale se disting prin originalitate, sinceritate, emoție și imagini poetice sugestive, construind o punte între experiența personală și trăirea universală.

De altfel, editorul Gheorghe A. Stroia, pe coperta ultimă, scrie despre poezia ei: „Versul tău/ înseamnă culoare,/ e visul de noapte,/ gol și flămând,/ în el se aude/ angelica strană,/ glasul iubirii/ se-aude cântând”.

În concluzie, prin prezența activă în viața culturală locală, prin publicarea acestor volume (patru, după știința mea), Ionela Amalia Sima contribuie la consolidarea peisajului literar contemporan din Nord, aducând în prim-plan o voce poetică feminină, autentică și valoroasă. Așteptăm cu interes cel de-al cincilea volum. Felicitări!

Gelu Dragoș, UZPR



Un comentariu: