de Gheorghe Pârja
Mai ieri am evocat prima descălecare a unui grup de
maramureșeni în Basarabia, după ridicarea cortinei. Așa a sporit interesul
nostru pentru pământurile românești dintre Prut și Nistru. Am învățat istoria
din mers. Am luat cunoștință despre raptul sovietic din 1940, dar și despre
ieșirea Basarabiei la lumină după 1989. Prin educație și cultură istorică, mă
număr printre cei care urmăresc, când cu bucurie, când cu durere, starea din
ultimele trei decenii a Basarabiei, numită oficial Republica Moldova. După căderea
sârmei de la Prut, am trecut de multe ori apa despărțitoare și mi-am făcut
mulți prieteni printre intelectualii basarabeni. Nu puțini dintre ei au fost
oaspeți ai Maramureșului. De la regretații Grigore Vieru, Nicolae Dabija, ori
Vlad Pohilă, Alexandru Bantoș, la neobosiții întru ideal Vasile Șoimaru,
Arcadie Suceveanu, Nicolae Spătaru, Alecu Reniță, Mihai Cimpoi și alte minți
luminate și devotate adevărului istoric despre Basarabia.
Când dr. Teodor Ardelean a avut ideea de a lansa
cartea mea „Ochii Basarabiei”, la Chișinău, carte apărută prin grija dumisale,
am avut ocazia să mă întâlnesc cu mulți dintre eroii cărții. Domnul Ardelean a
conturat mai multe biblioteci în teritoriul dintre Prut și Nistru, cărora le-am
fost oaspete. Așa am cunoscut și nume noi de intelectuali, despre care doar
citisem. Cum a fost Alecu Reniță, om politic, jurnalist, scriitor. A fost
deputat în Parlamentul Moldovei, este președintele Mișcării Ecologiste și directorul
revistei „Natura”, care apare la Chișinău. Este semnatar al Declarației de
Independență a Republicii Moldova. Face parte din generația de aur a Basarabiei
românești, care a avut curajul și înțelepciunea, în anii de dictatură sovietică
și teroare, să unească intelectualitatea și poporul într-o singură armată și
voință, readucând în teritoriile ocupate Limba Română, Alfabetul Latin și
Tricolorul.
În ultimii ani am cam uitat de Basarabia. Care este
starea de spirit dincolo de Prut? L-am luat ghid tocmai pe confratele Alecu
Reniță. Referindu-se la evenimentele de la Chișinău, atrage atenția că aceia
care nu au dorit crearea unui bloc unionist ar trebui să-și asume niște
răspunderi. Într-un recent interviu, deplânge faptul că ștafeta prin care se
păstrează cu sfințenie idealurile Mișcării de Renaștere Națională nu vine să o
preia nicio formațiune politică responsabilă, niciun grup unit de tineri, lăsând
lupta pentru reîntregirea neamului românesc pe seama timpului. Spune Alecu
Reniță: „Din păcate, pe ambele maluri ale Prutului, ideea unității naționale a
fost marginalizată, persiflată și aruncată din agenda guvernanților.”
Constată că generația de aur începe să fie substituită
de milionarii din umbră, de partidele moldoveniste și băieții șmecheri, cu
dublă cetățenie, română și rusă, care vor să trăiască bine și cu Estul și cu
Vestul. El o spune cu supărare: dispar luptătorii fără simbrie! Își reamintește
de anii în care mulțimile deșteptate au inundat străzile Chișinăului, și-au
impus voința și au adus acasă Limba Română, Alfabetul Latin și Tricolorul.
Spune aceste lucruri Alecu Reniță, să se știe că Basarabia românească nu e nici
Moldova sovietică, nici Moldova de azi. Scrie confratele de la Chișinău:
„Această Basarabie nevăzută, sfârtecată, prigonită, terorizată, strivită de
tancurile rusești, aruncată în Siberii de gheață, păstrează sufletul românesc
în stânga Prutului și luptă pentru reîntregirea națiunii. Ea face parte din
plămada nemuritoare a poporului român și din temelia pe care se înalță România
eternă.”
Atrage atenția că problema problemelor, a Republicii
Moldova, a fost, este și va rămâne problema identitară. Se crede greșit că
ajutându-i material pe moldovenii sovietici, cei care admiră steluța de la
Kremlin, alias independenți, le vindeci traumele istorice. Nici pașaportul
românesc nu-i face să creadă că sunt români. Se miră cum politicieni de la
București l-au înfiat și finanțat pe Iurie Roșca, agentul Moscovei, care a
susținut la Chișinău guverne antiromânești. Cu acest personaj am avut și eu o
întâmplare, când ziarul nostru a adus copii din zona războiului de pe Nistru.
Roșca, fiind în conducerea Frontului, i-am cerut sprijin. M-a îndrumat să iau
pionieri de lângă Chișinău. Evident, am fost pe Nistru, unde se desfășura
războiul provocat de ruși!
Se întreabă Alecu Reniță: care este viziunea clasei
politice de la București față de românii din Basarabia și Ucraina? Politicienii
nu doresc, sub nicio formă, să pună în discuție, în documente comune, subiecte
care să le dea bătăi de cap. Ca să se elimine falsurile aberante, sfătuiește
politicienii de la Chișinău să pună în aplicare conținutul Declarației de
Independență față de Moscova, pe care a votat-o și Alecu Reniță, ca deputat,
unde se spune foarte clar că Basarabia și Bucovina sunt părți integrante ale
Moldovei istorice, iar din 1918 ale României întregite, Limba vorbită de
moldoveni este limba română și punctum. Care acum are lege de stat. Declarația
de Independență din 27 august 1991 a fost citită de istoricul Alexandru Moșanu,
președintele Parlamentului Republicii Moldova.
Dar s-au împuținat luptătorii fără simbrie, adică
patrioții care gândesc și fac din suflet și nevoie istorică ceva important
pentru țară și neam. Am fericirea că îi am aproape pe mulți dintre cei rămași.
Care îmi țin crezul treaz și limpede. Mulțumesc Alecu Reniță, că ne ajuți să
privim cinstit și cu drag în ochii Basarabiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu