CONCURS OMAGIAL GEORGE COȘBUC

Dragi ZBURĂTORI SPRE ÎNĂLȚIMI, dăm acum startul unui nou concurs omagial! De data aceasta îl vom omagia pe GEORGE COȘBUC. Născut la 20 septembrie 1866, a fost poet, scriitor, publicist, critic literar, traducător român, membru titular al Academiei Române începând din 1916. A fost precursor al mișcării poporaniste si un tehnician desăvârșit al prozodiei. În poeziile sale a cântat îndeosebi sufletul țăranului român, ducând o amplă muncă de iluminare, de culturalizare a acestora. Câteva din volumele sale de poezii sunt: "Blestem de mamă", "Fata craiului din cetini", "Draga mamei", "Fulger", "Fire de tort".

În semn de omagiu, am ales, din poezia "Biserica ruinată" a lui George Coșbuc, versul "SI NOAPTEA PESTE LUNĂ TREC TURMELE DE NORI", vers pe care domniile voastre va trebui să-l includeți în scrierile pentru concurs.

Regulile concursului sunt originalitate și fantezie, cu respectarea punctuației și a prozodiei în poezia clasică.

Versul din concurs se va scrie între ghilimele și cu litere majuscule.

Poeziile pentru concurs se vor trimite în comentarii pentru a nu încărca prea mult spațiul grupului.

Poeziile din concurs nu trebuie să fi fost publicate în alte reviste ori în pagina personală.

Se va participa în concurs cu un singur poem.

Concursul va incepe din acest moment și se va încheia marți 8 octombrie, ora 22:00.

Vă urăm succes și vă așteptăm în număr cât mai mare!

Redăm mai jos poemul din care am extras versul pentru concurs:

Biserica ruinată - George Coşbuc

Biserica stã tristã pe golul mal al mãrii -

O noapte-a fost, cumplitã, iar valul revãrsat

Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat.

Si bârne si cadavre si semne-ale pierzãrii

Rãmaserã-n amestec prin mucedul nãmol

Când apa se retrase lãsând iar câmpul gol.

Când trec corãbierii în dreptul ei, pe mare,

Fac cruce, si cu vâsla bat apa mai grãbit.

Se joacã vântul jalnic cu clopotul dogit,

Prin spartele ferestre cântând cu disperare.

Amurgul vine rosu, vin galbenele zori,

Si noaptea peste lunã trec turmele de nori,

Ea stã, tãcutul martur, pe vesteda colinã

Umplând singurãtatea de spaimã si fiori...

Pictură de Serguei Toutounov, pictor rus

Toate

ANUNȚ CONCURS OMAGIAL

Dragi ZBURĂTORI SPRE ÎNĂLȚIMI, ne-am gândit să dăm startul unui nou concurs omagial. De data aceasta îl vom omagia pe GEORGE CĂLINESCU, critic, istoric literar, scriitor, publicist, dar si poet. Alături de Maiorescu și Lovinescu, este considerat unul dintre cei mai mari critici literari din toate timpurile. A desfășurat o bogată activitate literară. Profesor la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere din București, este autorul unor studii fundamentale despre scriitorii români (Mihai Eminescu, Ion Creangă), a publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creangă, Nicolae Filimon, a scris eseuri, romane ( Enigma Otiliei), dar și poezii reunite în volumele "Poezii" și "Lauda lucrurilor".

Așadar, din poezia "VÂNĂTOARE" a lui George Călinescu, am ales versul "ÎN VALEA DE CENUȘĂ E-UN LAC CU APĂ VERDE", vers pe care domniile voastre va trebui să-l includeți în poemele trimise pentru concurs.

Redăm mai jos poezia din care am extras versul respectiv:

Vânătoare

de George Călinescu

Noaptea când ușa doarme și lemnul grinzii crește

Și patul șade prins de vise-n cuie, sar

Pe spatele acelui puternic armăsar

Ce vine în nechezuri și-n poartă se oprește.

Cu mâna sprijinită pe gâtu-i, merg călare

Spre muntele cu lacuri și perii de păduri,

Cu coniferi în lună și dinți de piatră duri

Pe care nici o hartă nu-l scrie și nu-l are.

În valea de cenușă e-un lac cu apă verde

Ce merge-n sticlărie și smalțuri până-n alt

Tărâm, cu prunduri negre și cu tavan înalt,

În care-un pește roșu se-nalță și se pierde.

Și către-acest tezaur de mirodenii plin

Se trag cu muget dulce cirede de bovine,

Și-un cerb cu craca deasă să se adape vine,

Și frunza răscolită în urmă-i crâșcă lin.

O, ce păduri enorme și ce tăceri nedrepte!

Ce geologie rară pentru vânatul mitic!

Cum totul pare-n somnuri pe-un emisfer granitic,

Săpat de-un vis arhaic în turle lungi și trepte!

Ridic un arc ce cântă când coarda i se-ntinde

Și trag; dar cârdul muge, din apă ies lumine,

Iar cerbul crește groaznic cu coarnele spre mine,

Brădetul se frământă și către mine tinde.

Și balta scade moartă, coclită; ceata rea

Aleargă-nvălmășită cu sute de picioare,

Iar calul greu se-ntoarce prin smârcuri fără soare,

O, ce păduri enorme și ce tăcere grea!

Regulile concursului sunt originalitate și fantezie, cu respectarea punctuației și a prozodiei în poezia clasică.

Poeziile se vor trimite în comentarii pentru a nu încărca prea mult spațiul grupului.

Se va participa în concurs cu un singur poem.

Concursul va începe din acest moment și se va încheia la data de 30 iunie, ora 20.00.

Vă așteptăm în număr cât mai mare și vă dorim succes!

Foto: Pictură de Peder Mørk Mønsted (1859-1941, pictor danez)