Gușă: Actorul Dorel Vișan, 88 de ani azi, model de om de cultură suveranist și patriot român. Să ne rămână sănătos și voios cât mai mulți ani!

 

Cel mai frumos, un monstru sacru, un actor de talia lui Dorel Vişan, poate să fie sărbătorit în mod simbolic, vizionând unul, două sau mai multe dintre filmele sale sau piesele de teatru în care a jucat. Cu filmele e mai ușor. Astăzi, spre exemplu, la Cinemaraton este „Ziua Dorel Vişan” – aveți acest canal cu toții pe rețelele prin cablu. În această după miază aveți senzaționalul film în care îl interpretează pe Ion Creangă, „Un bulgăre de humă”, nemaipomenit. Deseară este fantasticul film „Iacob”, în care îl interpretează pe acel miner, interpretare epocală, extrem de elogiată inclusiv în plan internațional. Și, în fine, ziua, din câte țin minte, că știu pe de rost, se încheie cu „Senatorul Melcilor”. În timpul zilei puteți să vedeți și „Ticăloșii”, „Cel mai iubit dintre pământeni” – este o filmografie uriașă pe care Dorel Vişan o are.

Eu am privilegiul de a fi prieten cu Dorel Vişan. Nici n-am socotit, dar cred că sunt 30 de ani. Cam în același timp în care m-am împrietenit cu Dorel Vişan, s-a întâmplat să mă împrietenesc și cu alt prieten comun al nostru, cu care el deja era frate pe cruce, care ne-a părăsit, dar nu ne-a părăsit. E vorba despre Mitruț Fărcaș, Dumitru Fărcaș. Senzațional și el, dar astăzi vorbim despre Dorel Vişan. Și, având acest privilegiu, pot să vă spun că, cei care-l respectați, care-l iubiți, care-l apreciați, dacă l-ați cunoaște in personam, după cum se spune, și mai mult l-ați iubi, aprecia, respecta; este o personalitate deosebită. Nu umple doar sălile de cinematografe. Umple orice loc în care apare, un suflet mare, un spirit ales, un patriot român de calibru așa cum n-am întâlnit, și, bineînțeles, un om de cultură suveranist, de o mare profunzime. Toate aceste lucruri le-ați putea sesiza dacă v-ați putea întâlni, ar fi un cadou extraordinar pentru fiecare dintre voi cu Dorel Vișan. Eu, repet, am avut acest privilegiu să fiu prieten aproape 30 de ani, și îmi doresc încă mulți ani de acum înainte, cu acest actor născut în Tăușeni, Bonțida, Cluj, România, în 1937, în această zi de 25 iunie. Nu stau să-i analizez și să-i înșir filmografia sau rolurile pe care le-a interpretat în teatru. Ele sunt memorabile. Pot să vă dau niște detalii pe care poate nu le știți. Prima facultate pe care a absolvit-o după ce a făcut școala normală, la Cluj (el s-a născut în perioada interbelică, apoi când s-a dus la școală, era școala normală cum ar veni), a făcut Facultatea de Educație Fizică și Sport (glumind, câteodată, îi spuneam că a făcut trei facultăți dintr-odată: Educație, Fizică și Sport), dar, imediat după aceea, și-a realizat visul și și-a îndeplinit vocația, intrând la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, într-o clasă extraordinară, unde coordonator, diriginte era chiar Dem Rădulescu, despre care Dorel Vișan vorbește cu mult respect. Zice Dorel Vișan: „De la Bibanu’ (care era porecla lui Dem Rădulescu), am învățat eu mult teatru. Dar nu numai de la el. Pe atunci exista o pleiadă de mari actori: Storin, Beligan, Finteșteanu, Antoniu, Finți, pe care i-am urmărit cu atenție de la comportamentul din viață la cel scenic. Sau invers…”.

În rest, trebuie să știți și nu știți, dar vă spun eu acum, că-și duce viața într-un sătuc de lângă Cluj, unde are o căsuță cu dichis (un bordei dichisit, cum i-am zis eu după ce l-am vizitat), în care, sigur, are o pivniță corespunzătoare, unde păstrează vinul de casă pe care îl face, o curte în care are o grădină, nu mare, dar extrem de bine garnisită, și cu un solar corespunzător, unde cultivă niște legume extraordinare. Iar în fața acestei căsuțe, loc în care am stat împreună cu el și cu fiica mea, Daria, când l-am vizitat în urmă cu trei sau patru ani, acolo, are o masă de piatră veche de 1200 de ani. Așa trăiește marele Dorel Vișan, care, atunci când este vizitat de către prieteni, nu doar spune povești extraordinare, dar gătește – pe noi ne-a hrănit în mod exemplar, a gătit celebrul pui în bere. Are o asemenea rețetă. Bineînțeles că, înainte de pui, am băut o pălincuță, și, după pui și în timpul cât a mâncat puiul în bere, vinul său celebru de casă, cu care ne-a cinstit de foarte multe ori atunci când ne-am întâlnit la Cluj. Pot să continui până dimineață despre Dorel Vișan. Rămân cu gândurile mele de prieten drag și îi urez, fiind și în asentimentul goldiștilor, să rămână sănătos și voios încă mulți ani de acum înainte.

               (Transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

        Autor: Cozmin Gușă – Sursa: Solidnews

Cozmin Gusa: Adevăratul scenariu electoral din 2024

Comasările alegerilor indică nu doar că Simion și AUR sunt în ascensiune, dar și că sunt în mare pericol. Se joacă ilegal și cu pistoalele pe masă, dar e ruletă rusească!

Aseară, fiind pentru două ore invitatul emisiunii Nicoletei Core, mi s-a pus în față un al doilea scenariu pentru cuplarea și comasarea alegerilor, respectiv ținerea deodată a turului 2 de prezidențiale cu parlamentarele, care vine în mod adițional cu comasarea europarlamentarelor cu alegerile locale. Mi-am dat seama, explicând aseară în direct, că e vorba despre frica celor din PSD și PNL legată de AUR și ascensiune. Mi-a fost foarte clar asta, deoarece, în urma întâlnirilor pe care le-am avut ieri după-amiază, am aflat și scorurile reale ale momentului, care sunt următoarele, prieteni: la votul politic, PSD este încă pe primul loc, dar în cădere, PSD este la 26%, AUR este la 25%, PNL-ul este la 16%, ADU (Alianța Dreptei Unite) este la 12% și SOS este la 6%; restul sunt nehotărâți sau votează în proporție de 1-2-3 procente cu alte partide. La prezidențiale, surpriza este mare: pe primul loc este George Simion, cu 29%, și pe locul doi este Marcel Ciolacu cu 24%. Astea sunt scorurile care contează. Ciucă este sub scorul PNL, nici nu are rost să vorbim. Deci e limpede cam ce se poate întâmpla.

De ce se cuplează alegerile? Explicația pe scurt. PSD și PNL au priceput că această comasare a localelor cu europarlamentarele avantajează AUR-ul. V-am explicat într-un editorial precedent cum AUR-ul va fi potențat din scorul politic în scorul listelor la locale, listelor de consilieri locali sau consilieri județeni. În plus, din înțelegerea PSD-PNL pentru candidaturi comune, rămân multe sute de primari PSD și PNL în aer, adică acolo unde vine un penelist la candidatură și primarul PSD nu poate să candideze, el rămâne în aer și viceversa, iar acești primari, care au și ei un anumit scor și doresc să rămână primari, se vor orienta preponderent către AUR, poate și către noua Alianță a Dreptei Unite. De ce se duc primarii refuzați la AUR? Păi, simplu: dacă mai au un scor al lor, personal, pe persoană fizică, cum zicea Vanghelie, de 15-20%, dar nu mai sunt lăsați să candideze, scorul ăsta al lor personal se va adiționa cu cel politic al AUR, care e cam tot atât sau chiar mai mult și vor câștiga din nou fotoliile de primar, dar de data aceasta pentru AUR.

Ieri trebuia comunicată ordonanța de comasare, dar din cauza acestei încurcături, totul s-a blocat din ordinul lui Iohannis, care a cerut soluții urgente care ar trebui să-i fie prezentate până în această după-amiază, mâine trebuind să fie reluată formula de prezentare publică a ordonanței de comasare. Revenind la treaba cu candidaturile primarilor în funcție care vor fi refuzați de către PSD sau de către PNL, pentru că beleaua este mare, acum se gândesc proceduri administrative de blocare a acestor candidaturi și ăsta e motivul pentru care se dau fel de fel de știri pe surse despre modificarea Codului administrativ, dar nu se comunică, de fapt, că acest Cod administrativ ar putea să prevadă ca un primar în funcție n-are voie să candideze decât pentru partidul care l-a desemnat și dacă vrea să candideze trebuie să-și dea demisia. Asta cred eu că se va întâmpla, pentru că ăsta este interesul PSD și PNL, ca să blocheze exodul către AUR.

De ce a venit complementar și comasarea prezidențialelor turul 2 cu parlamentarele? Vă explic: ca să facă posibilă și candidatura lui Ciolacu, ce astăzi este refuzat de Iohannis la candidatură, care îl preferă pe Ciucă cu sprijin comun pesedisto-liberal. Ce zic ei în scenariul ăsta? Că la europarlamentare și locale se înțeleg, candidează în multe localități în comun, apoi se ceartă, eventual PNL iese de la guvernare în urma unui scandal, regizat, în luna iulie, Ciucă devine opozantul șef în locul lui George Simion, iar PNL va lua locul AUR-ului în opoziție și astfel, începând cu această vară și până în decembrie, se va duce această luptă. În acest scenariu se dorește ca să ajungă în finală Ciucă și Ciolacu, iar cel mai bun dintre ei doi să câștige.

Pentru ca să fie posibil ca Ciucă să țină pasul, este prevăzută din luna iulie, după europarlamentare, și o nouă alianță între PNL și ADU, care ADU e previzibil că va avea un scor mic la europarlamentare și locale. Dacă azi au 12%, probabil vor coborî către un 10%, pentru că au candidați foarte slabi, mulți corupți, listă pestriță, deci vor fi disperați după europarlamentare. Atunci vor pica în plasa lui Iohannis, iar, dacă nu vor accepta de bună voie, vor face cărare la DNA, dacă nu cumva vor fi luați pe sus. Deci Ciucă să devină candidat comun, dar nu candidat comun PSD-PNL, ci candidat comun PNL-ADU, reprezentând așadar alternativa Factorului Extern, așa-zis euroatlantică, iar Ciolacu și PSD să pară alternativa națională, ce guvernează în spiritul patriotismului economic, nu-i așa, exact ca în programul de guvernare anunțat de Ciolacu, dar deloc implementat. Deci, ca să rezum, ca să pricepem cu toții: din iulie, adevărata opoziție se pregătește să fie PNL-ADU, cu candidat Ciucă, cu coordonator și șef Klaus Iohannis, alianță ce va lupta împotriva lui PSD și a lui Ciolacu, iar planul prevede ca AUR și Simion să devină outsideri.

De ce se cuplează prezidențialele turul 2 cu parlamentarele? Vă răspund tot eu: pentru ca să se polarizeze votul și să fie votate la parlamentare doar formațiunile finaliștilor la prezidențiale, care în mintea lor vor fi Ciucă și Ciolacu, deci PSD și PNL să ia împreună, la aceste parlamentare cuplate cu prezidențialele de tur 2, cam 70% din spectrul parlamentar, apoi să guverneze împreună din 2025, după formula: dacă președinte e Ciucă, PSD să dea primul-ministru, adică posibil Ciolacu, iar dacă președinte este Ciolacu, atunci Iohannis să impună un prim-ministru, poate chiar pe sine, ca să capete imunitate și putere. Poate vă sună ca imposibil de realizat, dar se vor face toate ilegalitățile pentru ca să fie posibil, prieteni. Sigur că nu mai vorbim despre democrație în acest caz, dar nici în ultimii ani n-am mai avut-o.

Dar de aici vine și marele pericol pentru AUR și Simion, despre care vorbeam în titlu. E limpede că se va încerca orice, de la arestări pe bandă rulantă și fără argumente legale, până la mai simplele defectări interne la AUR, dar așa cum nici nu vă închipuiți. Se joacă, deci, cu pistoalele pe masă. E o ruletă rusească. De ce zic asta? Pentru că, dacă spirala tăcerii e așa de mare precum o bănuiesc eu, PNL și Ciucă nu vor putea decola electoral din iunie sau poate că PSD-ul va fi prăbușit prin mijloace specifice, inclusiv prin arestări, și atunci finala prezidențială îl va include pe Simion, iar AUR își va împărți procentele parlamentare, avantajat fiind de potlogăria pregătită chiar contra sa prin această comasare de alegeri despre care am vorbit astăzi. Aveți vreo îndoială că Simion nu-i poate bate pe Ciolacu sau pe Ciucă în finală? Eu nu am, iar în acest scenariu cu Simion la Cotroceni e limpede că el va alege cu cine să guverneze AUR-ul. Deci ruleta rusească despre care vorbeam e pregătită pentru uciderea AUR-ului, respectiv a lui Simion (ucidere politică), dar poate elimina din viitoarea guvernare, prin consecințe, fie PSD, fie PNL, fie pe ambele; iar Iohannis o poate sfârși ca Adrian Năstase, apropo de ruletă rusească, ce era atât de sigur că va câștiga în 2004 contra lui Stolojan, care era candidat, pe care l-am înlocuit apoi cu Băsescu, încât Adrian Năstase despre care vorbesc și-a comandat și plătit de la guvern pentru Cotroceni o flotilă de 12 Mercedes-uri noi de la amicul său Ion Țiriac. Cu Mercedes-urile astea s-a plimbat însă Băse, iar Adrian Năstase a mers la pușcărie.

 

Autor: Cozmin Gusa

Sursa: corectnews.com

Șandramaua PNL se zguduie zgomotos în ritmuri africane, devine previzibil că se va dezagrega

 

Mare ședință mare luni, 20 noiembrie,  la liberali, anunțată în prealabil ca fiind furtunoasă, da chiar înaintea desfășurării ei se simțea asta în atmosferă, dar sfârșind această ședință cu voturi unanime în favoarea unor soluții de tip „frecție la picior de lemn”. Care erau mizele ședinței? Păi mizele erau, în primul rând, o super echipă pentru conducerea viitoarelor campanii electorale din 2024, apoi simularea publică și prezentarea unui viitor Pol de Dreapta în jurul PNL-ului, respectiv o posibilă soluție spectaculoasă pentru conducerea Organizației București și viitoarea candidatură la Primăria Municipiului București. Hai să le luăm pe rând și să le explic cât de lamentabile au fost în rezolvarea lor aceste planuri ale liberalilor, după cum urmează:

Conducerea campaniei electorale, despre care am aflat noi în zilele trecute că. nu doar că va beneficia de niște consultanți nemaivăzuți, nemaiauziți, luați eventual din exterior, dar că în echipa operativă vor fi toți liderii liberali, care erau prezentați ca mari specialiști: Rareș Bogdan, Dan Motreanu, Flutur, Iulian Dumitrescu, vă dați seama, specialiști în campanie, dar nu, nu numai atât. Ăștia vor fi secundați și de mai marii Blaga, Boc sau Bolojan, plus Ion Dumitrel de la Alba. Ce să mai? Eram copleșiți de cât de importanți sunt acești liberali. Până la urmă s-a ajuns să se voteze tot soluția ca șeful campaniei să fie secretarul general Lucian Bode, adică mult zgomot pentru nimic legat de conducerea campaniilor electorale din 2024. În plus vă dau aici o explicație suplimentară: țineți cont de faptul că Lucian Bode a intrat și în dizgrația lui Iohannis, care îl consideră vinovat pentru scandalul BMW, pe care îl anchetează Kovesi, BMW-urile pentru Ministerul de Interne, acolo unde cercetările ajung la amicul lui Iohannis, pe numele său Michael Schmidt, și de aici supărarea lui Iohannis pe Bode.

Polul de Dreapta pe care îl tot anunță liberalii, că în jurul lor va crește și va înflori o coaliție de mai multe partide, puternică, deocamdată l-au rezolvat ieri, prin aducerea alături de ei a partidului ALDE, dar de fapt doar a lui Varujan Vosganian, pentru că Tăriceanu nu mai e în acest partid, iar celălalt co-președinte al ALDE, Mohammad Murad, s-a pierdut pe drum săptămâna trecută, el aderând la AUR și pregătindu-se să candideze la șefia Consiliului Județean Constanța din partea AUR-ului. Apropo de Polul de Dreapta, liberalii n-au mai zis nimic nici despre PMP, nici despre Forța Dreptei, partide care continuă alături de rezerviștii Statului Paralel, împreună cu USR-ul. Apropo de Varujan Vosganian, el este în mod evident o achiziție de semnalat, însă, odată cu el liberalii și-au adus și oprobriul multor scriitori nemulțumiți din USR (atenție, USR este Uniunea Scriitorilor de data asta), acolo unde Vosganian este adjunctul matusalemicului președinte Nicolae Manolescu, conducere contestată de către marea majoritate a scriitorilor cu nume bun din România care, pe cale de consecință, vor deveni opozanți ai PNL-ului odată cu venirea lui Varujan Vosganian la PNL, care, repet, din punct de vedere politic este o achiziție bună, ca să fim corecți.

Bucureștiul liberal va fi condus de către Burduja, zis „băiatul lu’ tata”, dar care e și băiatul nașului său, Adrian Videanu, un tip mai degrabă necunoscut, actual ministru bineînțeles, dar și fără abilitățile necesare organizării politice sau necesare unei candidaturi. Deocamdată mă rezum să spun că, având această decizie la București, liberalii pornesc din start cu a patra șansă în cursa pentru Primăria Municipiului București, în urma USR, PSD dar și a AUR.

Colac peste pupăză, ca să-mi continui comentariul, înainte cu o seară, Radu Berceanu, PDL-ist vechi, un celebru membru, alături de Blaga și Videanu, al tripletei de lângă Băsescu, ei bine, Radu Berceanu, înviind mediatic, a demonstrat public că Ciucă este incompetent, iar starea liberalilor de azi este una aproape de comă. Nu am contraargumente prin care să îl contrazic pe Berceanu în ceea ce a zis, are dreptate, dar poate să fie considerat un atac direct făcut în numele foștilor PDL-iști, care ar vrea să-și securizeze o mare parte din viitoarea conducere a PNL.

Vă mai spun doar că la ședința PNL discuțiile adevărate și reale s-au concentrat, însă, în zona benevolenței lui Iohannis, care-i așteptat să revină din turneul african ca să le confirme eventual deciziile sau să le răstoarne căruța, iar dacă liberalii nu vor înțelege de vorbă bună, bineînțeles că arsenalul de dosare împotriva lor de la DNA și de la DIICOT așteaptă să fie revărsat public. Deci, în încheiere vă spun că prevăd că liberalii vor avea probleme chiar mai mari decât reprezintă astăzi problema Paul Stănescu în PSD, pe care eu îl consider în acest moment scandalul numărul 1 al actualului mandat parlamentar al politicii românești; Paul Stănescu după părerea mea va fi scandalul numărul 1 al actualului mandat parlamentar, dar liberalii se înghesuie ca să întreacă în magnitudine acest scandal.

 Autor: Cozmin Guşă

Sursa: corectnews.com

Cozmin Guşă: Despre cum România a creditat SUA cu 9 miliarde de Euro

O știre puțin discutată în ultimele două zile a fost aceea că România a cumpărat tancuri Abrams în valoare de 2,5 miliarde de dolari (românii spun că ar costa „doar” un miliard, dar dacă în Congresul SUA a fost înaintată suma de 2,5 miliarde, eu sunt gata să pariez că ăsta este prețul final real!).

A cumpărat e un fel de a zice, căci, ca și avioanele F35, în valoare de 6,5 miliarde de dolari „cumpărate” la începutul lunii august 2023, TOATE, ȘI TANCURILE ȘI AVIOANELE, AU TERMENE DE LIVRARE DE 5-10 ANI!!!

Atunci de ce face România PLĂȚILE (fie și parțiale) ACUM?

„Este un cost plătit pentru siguranța națională”  desigur, fiindcă „participarea noastră la efortul de securitate comun al NATO” și alte sloganuri de genul acesta sunt doar pentru gușterii corect politic.

Nu voi începe nici să enumăr calitățile militare neîndoielnice ale viitoarelor arme pe care România le va avea atunci când vor fi absolut inutile, în situația în care conflictul din Ucraina va fi demult istorie și când noua „lume multipolară” își va fi intrat deplin în drepturi, lume în care relațiile economice și parteneriatul cu Rusia se vor fi reluat chiar și prin noua „cortină de fier” a secolului XXI, și în care armele vor tăcea pentru o lungă perioadă, în lipsa inițiativelor și „incursiunilor” „democratizatoare” ale actualului hegemon.

De ce?

E simplu: SUA are nevoie disperată de bani. Și atunci se împrumută… căci sumele colectate AZI de la aliați și de la „partenerii” strategici de către SUA, pentru diverse armamente sau alte sisteme de „securitate” ce vor fi livrate peste ani și ani, zeci de ani, nu constituie nimic altceva decât o creditare mascată, o creditare care nu va fi contabilizată ca atare în rapoartele și estimările economice absolut dezastruoase ale actualului hegemon.

De ce este mascat creditul acordat de România, Polonia și alți beneficiari de promisiuni de vânzare-cumpărare de armament de „ultimă generație”, care până la momentul livrării, va deveni de penultimă generație?

Pentru a nu crește și mai mult datoria externă, datorie externă ajunsă la suma exorbitantă de 33 trilioane de dolari.

Căci, dacă e ceva mai îngrijorător pentru SUA și „lumea civilizată” decât suma astronomică menționată mai sus, este „trendul”, tendința către abis a economiei americane, căci în chiar momentul în care citiți rândurile astea, trezoreria americană se împrumută mai mult decât în perioada pandemică, asta deși economia este cu motoarele la maxim.

Și asta nu e tot… căci ritmul inflației rămâne de aproximativ două ori mai mare decât înainte de ianuarie ’21 și nu există semne de încetinire, SUA împrumutându-se doar în luna asta cu peste 500 de miliarde de dolari.

Și asta nu e tot! Nu doar că datoria externă a SUA crește cu o viteză uluitoare, dar și costul acesteia este din ce în ce mai mare. Astfel, dacă timp de aproape 20 de ani, SUA a fost liberă să se împrumute după bunul plac, deoarece costurile serviciului datoriei erau de ~1,5%, acum, costurile datoriei s-au dublat, ajungând la 3% și vor crește la 5% pe măsură ce ratele vor crește vertiginos.

Pentru a înțelege ce înseamnă asta trebuie făcut un calcul simplu: 5% din 33 de trilioane de dolari, înseamnă aproximativ 1,7 trilioane de dolari PE AN, DOAR PENTRU DOBÂNZILE SUA!!!

„Pe măsură ce costurile cu dobânzile cresc în SUA, intri în acest cerc vicios, în care ratele mai mari ale dobânzilor determină costuri de finanțare mai mari, provoacă emisii mai mari de datorii, care provoacă lichidări suplimentare de obligațiuni, care provoacă rate mai mari, ceea ce ne pune într-o poziție fiscală insuportabilă. ”, a declarat pentru CNBC managerul fondului speculativ Paul Tudor Jones.

Este un ciclu fără sfârșit de împrumuturi pentru a cheltui, care duce la creșterea ratelor și duce la cheltuielile cu dobânzile de 20% din veniturile SUA.

Iar inexistența unui plan pe termen lung face ca încrederea în bondurile americane să scadă, neîncredere accentuată și de o politică agresivă a Chinei de a vinde titlurile trezoreriei americane, deținerile chineze atingând minimul ultimilor 14 ani.

Desigur, toate astea sunt doar primele efecte ale „dedolarizării” lumii, „dedolarizare” care va face ca neîncrederea să crească și, implicit, costul creditării mamutului american să atingă culmi paroxistice.

Ca să înțelegeți tendința generală, trendul, de fapt, panta pe care glisează necontrolat SUA vom face o comparație ce ar fi părut absurdă până acum 3 ani, momentul de la care SUA a dat drumul la tiparniță pentru a acoperi costurile pandemiei și ale războiului din Ucraina:

În 1985, în URSS deficitul bugetar era de 2% din PIB, urcând la 10% până în 1990, iar în 1991 deficitul a crescut la 30% din PIB și URSS s-a prăbușit sub greutatea inflației în masă.

În 2023, SUA are un deficit bugetar de aproximativ 8% din PIB… și recesiunea nici nu a venit încă!

Iată de ce România, o țară în care deficitul a ajuns la 3,55% din PIB în primele nouă luni ale anului, stând deci, într-un mod cu totul paradoxal, mult mai bine decât SUA (!!!) a ajuns să împrumute SUA… fără dobândă!

Căci asta înseamnă sumele plătite ca avans pentru niște jucării militare scumpe și fără niciun rost: un împrumut fără dobândă acordat SUA, împrumut care nici nu mai este contabilizat.

Știu, cu 9 miliarde de dolari am fi putut construi 15 spitale regionale (cost de aproximativ 600 milioane Euro/spital), sau 18.000 școli (cost aproximativ 500.000 Euro/școală) sau 1800 km de autostradă (cost aproximativ de 5 milioane Euro/km)… dar ce înseamnă toate astea față de datoria noastră „sacră” de a ne ajuta la nevoie „partenerul strategic” și de a-l împrumuta mascat fără dobândă… pardon, am vrut să spun ce înseamnă toate astea față de datoria noastră „sacră” de a ne asigura „apărarea națională” și de „participarea noastră la efortul de securitate comun al NATO”… nu?

Să mai punem la calculul ăsta și cei aproape 4% din PIB pe care îi plătim sub toate formele la „efortul de război” al „poporului vecin și prieten” ucrainean?

Eh, dacă trageți linie sub toate aceste liberalități făcute de România în numele și pentru „partenerul nostru strategic”, veți înțelege de ce e nevoie să strângem cureaua, de ce e nevoie de impozite mai mari, de ce controlul cash-ului… într-un cuvânt, de ce are nevoie statul de banii dvs! Statul ăla care nu e nici al nostru, nici al copiilor noștri, nici al copiilor copiilor noștri, ci al lor, al mai marilor și stăpânilor noștri!

Deci, stați liniștiți, munciți și plătiți impozite din ce în ce mai mari: banii dvs. se duc și se duc bine unde se duc: se duc pentru „propășirea pe noi culmi de dezvoltare” a „lumii civilizate” în care trăim!

 

Autor: Cozmin Guşă

Sursa: corectnews.com

Dragă Traian…

 

În minivacanța de 1 Mai, fiind liber și mai relaxat în gândire, am decis ca în următoarele luni din 2023 să-mi consum energia editorială și pentru a scrie două cărți, din care prima va fi dedicată descrierii “geopoliticii dezordinii” implementată în secolul XXI și a consecințelor acesteia pentru viețile oamenilor de pe planetă, iar a doua va prezenta candidații potențiali de la alegerile din 2024, sub forma unei scurte sinteze de istorie recentă a României.

Schițând planul de lucru, am început să iau notițe și să revăd cele două cărți pe care le-am publicat acum 12-13 ani, “Imperialism în postcomunism. Geopolitica dezordinii în fostul lagăr socialist.” (Editura Adevărul, 2011), respectiv “Un ospiciu numit România. Cronica unui eșec premeditat.” (Editura Tritonic, 2010).

Cartea despre România debuta cu o scrisoare către Traian Băsescu, președintele de-atunci proaspăt reales, scrisoare pe care cred că e nimerit s-o republic, spre a vă provoca să concluzionați despre cum și de ce trăim azi acest prezent năclăit. Genul acesta de scrisoare i s-ar potrivi și lui Klaus Iohannis, numai că eu n-aș fi expeditorul potrivit deoarece nu l-am susținut niciodată, bănuindu-i trădarea, lenea și incompetența, poate oameni ca Eduard Hellvig (fostul său șef de campanie) sau Rareș Bogdan (principalul susținător public) ar putea fi îndreptățiți și mandatați s-o conceapă și adreseze, dar având în vedere funcțiile lor curente și complicatul context intern, nu cred că acest lucru se poate întâmpla.

„Dragă Traian,

Îți scriu atât în calitatea mea de fost opozant al tău, odată cu 2001, anul intrării mele în politică, de fost partener în 2004, de fost adversar (poate singurul!) pe întreaga durată a primului tău mandat, 2005-2009, oricum, în calitatea de om care-ți cunoaște bine și calitățile, și defectele, și aspirațiile.

Îți scriu de data asta fără nici un sentiment de revanșă, fără ură și fără încrâncenare. Știu că pare greu de crezut această detașare a mea în ceea ce te privește, în condițiile în care ți-am imputat de-a lungul timpului inconsecvența în relațiile noastre personale, chiar lipsă de caracter. Astăzi, la circa 2 ani de la ieșirea mea din politică, observând dezastrul național instalat, pe care-l girezi cu disperare și evidentă lipsa de soluții, nu mai simt deloc nevoia să-ți demonstrez ceva, sau să mă răzbun pe tine, deși poate ar fi scuzabil, ținând cont de ce s-a întâmplat după victoria noastră din 2004 – pentru că da, eu o consider a noastră. Sunt încă tânăr, am trăit cu sentimentul că mi-ai furat niște ani din viață, mă revoltă când văd atâta nedreptate și minciună nepedepsite, adică exact pe dos decât am promis împreună în 2004. Și totuși, revolta mea nu mal este orientată împotriva ta, și o să vezi de ce, parcurgând această scrisoare, și poate, cartea.

Au trecut 6 ani de când ne-am despărțit politic și, chiar dacă poate tu crezi că am regretat vreodată că nu am rămas alături de tine, beneficiind din plin de putere așa cum o fac toți apropiații tăi, îți spun sincer că, dacă ar trebui să iau din nou decizia de atunci, și acum ar fi aceeași. Și-acum încep să-ți explic!

Prin conjunctura aleasă de soartă, favorizată prin efortul unor instituții și persoane detectabile doar de către cunoscători, de la finalul lui 2004 ai fost mandatat, Traiane, nu doar cu conducerea țării, dar mai ales cu o sarcină precisă: să „te-ncarci” cu marile probleme ale acestei națiuni, să le analizezi împreună cu cei mai capabili români ce-ar fi acceptat să lucreze cu tine, și găsind soluțiile potrivite, să asiguri impunerea acestora, să girezi implementarea lor.

Și bineînțeles că din aceasta perspectivă, neonorată deloc prin acțiunile mandatului tău prezidențial, trebuie ca măcar astăzi să devii un receptor principal al discuției despre boala și mizeria României de azi. Nu pentru că ai provoca mizerie în această țară, nu mai e rolul meu să îți judec nici pulsiunile, nici emoțiile și nici raționamentele. Nu pentru că te-aș considera un fel de simbol al bolilor și al alienării acestei țări, n-o s-o fac, deși sunt foarte tentat să o fac. Nu pentru că vreau să pun în spatele tău vinovățiile cumulate pe care le enumăr și le expun în această carte, fiindcă nu o s-o fac, n-ar fi real, aș fi incorect în ceea ce te privește.

Vreau să receptezi această discuție pentru că tu, la fel ca și mine, la fel ca și orice cetățean al acestei țări, trebuie să ai șansa de a privi din nou în oglindă. Mai ții minte metafora oglinzii, cea din campania electorală? Cea pe care ai folosit-o pentru a sugera unei mulțimi de români, speriați de Năstase și de trecut, și care sperau să vadă o cale spre viitor, că tu ești diferit. Precizând pentru cei mai tineri, o să spun că ai vorbit de oglindă încercând să arăți că, deși ești și tu un fost comunist, deși ești și tu un fesenist, deși ai fost mereu în clasa politică pe care o criticai, tu ai putea fi altfel. Sugerând în acest fel că ai fi, mai mult decât oricine altcineva, conștient atât de bolile reale ale țării, cât și de slăbiciunile tale, concomitent de nevoile reale și chiar de sensibilitățile acestei țări. Eram în spatele tău, am văzut cum lumea te-a crezut și te-a votat. A fost un moment de un entuziasm nebun (de data asta, folosirea cuvântului „nebun” este chiar sănătoasă) și eu am fost unul din „nebunii” care s-a bucurat aproape ca un copil în urma victoriei tale, făcând în acea seară ture nenumărate între Piața Romană și Piaț Universității, doar pentru ca să pot savura mai mult bucuria victoriei unor oameni curați și încrezători.

Ai crezut, domnule Președinte al României, că acea victorie este suficientă. Și ai crezut asta tocmai pentru că brusc ai reînceput să te gândești doar la tine. Ai crezut de fapt că bolile sistemului, despre care am vorbit împreună de-atâtea ori înainte de alegeri, nu mai sunt atât de grave, doar pentru că tu le poți ocoli deja, de la înălțimea fotoliului prezidențial. Mesajul meu către tine azi, după 6 ani în care noi doi n-am mai vorbit este că te-ai păcălit groaznic, încercând de fapt să ne păcălești pe cei ce te-am susținut. Pentru că acele boli nu se pot ocoli, și din cauza calculului tău greșit, ai ajuns și tu, la fel ca fiecare dintre noi, prizonier într-o țară prăbușită, un biet locatar al Ospiciului numit România. Singura diferență este că „prizonieratul” tău are o perspectivă temporar calmantă, contemplată de la ferestrele palatului Cotroceni. Și, sărmanul de tine, deși ți-ai întreținut mereu iluzia că ai fi un mare lider, un om care conduce, un „creier”, chiar un „păpușar”, acum o oglindă adevărată, nu ca cea iluzorie din campania din 2004, ți-ar arăta doar imaginea unui „pacient” învins.

Pentru că, domnule Președinte Traian Băsescu, Sistemul te-a învins! Cred că nu există nimeni, chiar alături de tine, și cu atât mai mult printre ceilalți dintre noi, care să nu fie conștient azi de înfrângerea ta. Poate doar tu nu ești conștient de acest lucru. Deși, dacă aș ține cont de inteligența ta, sunt sigur că, în colțurile intenționat neexplorate ale minții tale, și tu ți-ai dat seama de asta. Și când rememorez că ai venit la putere pe baza unui proiect de schimbare, de însănătoșire, de curățenie morală și politică, pe care l-ai abandonat din prima zi de după victoria din 2004! Era un proiect luminos, dar mai mult ca orice, era un proiect corect. Era ceea ce România are nevoie acută în continuare, deși sunt convins că, pe măsură ce timpul trece, piere și șansa ca această țară să mai poată să pună în aplicare un astfel de proiect. Deja acel fost proiect al nostru (fiindcă pot spune, poate mai mult ca oricine altcineva, că este al nostru, nu doar al tău) pare pentru majoritate doar o îndepărtată himeră, o posibilă halucinație a minților unor oameni care încă se cred sănătoși, într-o societate destructurată.

Am spus că Sistemul te-a învins, și chiar cred asta, s-ar putea însă ca acesta să te mai folosească o vreme. Și-ți reamintesc că tot în 2004, îl ridiculizai pe Emil Constantinescu pentru declarațiile sale, în care recunoștea că a fost învins de. .. Sistem. Dar măcar el a fost sincer. Într-un fel, dacă vrei, ca și Iliescu care, în sinea lui, știe foarte clar că nu a vrut niciodată o schimbare de Sistem, ci doar o schimbare de oameni. Tu, spre deosebire de ei, te minți în continuare, cu „sprijinul” unor yesmeni cu apucături de pupincuriști (scuze cititorilor!), care te înconjoară. Te crezi puternic, deși nu mai ești demult. Te crezi chiar reformator, deși nu ai pus în practică nici măcar o reformă.

Ce s-a ales Traiane, de discursul anticorupție? S-a ajuns la Ridzi și la Videanu, la Bercea Mondialu și la dubioșeniile acelea încă neclarificate despre traficul cu armament al fratelui tău. Am atacat împreună corupția PSD marca 2004, dar corupția și hoția făcută în numele tău, sau poate chiar cu aprobarea ta, sunt și mai spoliatoare. Ce s-a ales de reforma sistemului de securitate națională? Ce s-a întâmplat cu controlul democratic al serviciilor secrete? Ce-a ajuns votul uninominal? Cum de sărăcia e azi mai mare ca înainte? Cum de s-a distrus atât de tare credibilitatea cotei unice? Unde sunt vocile credibile din societatea civilă, care te susțineau la fiecare pas?

Tu chiar nu înțelegi ce ți se întâmplă, sau te afectează prea tare dacă recunoști? În afara celor pe care i-ai pus în funcții grase, sinecuriștii foști „elitiști”, nimeni semnificativ nu te mai susține. Altcineva, în afară de pedeliștii devalizatori de bugete, nimeni nu mai spune nimic bun de tine. Asta nu te face să te urci pe pereți? Nu te simți măcar rușinat? Ce-ai putea vedea azi, de-ai îndrăzni să te uiți totuși în oglindă? Și te întreb cu mâhnire în ceea ce te privește, chiar ca un fost tovarăș, însă cred că daca-i îndrăzni ai putea vedea, poate pentru prima dată după 6 ani, adevărul. Vei vedea „colivia de aur” în care stai închis, înconjurat de aceiași oameni sau de același tip de oameni pe care înainte îi criticai și-i detestai. Vei observa și că nimic din ce spui nu se mai întâmplă, că planurile tale concrete – cele pentru care ai fost mereu atât de admirat – nu mai au nici finalitate și nici consistență. Vei constata stupefiat că nu mai poți să influențezi decizii nici în Servicii, nici în Parlament, nici măcar în Guvern. Nimeni nu te mai ascultă, de fapt. Cu toții par atenți, eventual aud ce le spui dar, nemaiascultându-te, e evident că nimeni nu te mai respectă.

Iar dacă cei din jurul tău nu te mai respectă, cum crezi că gândește restul oamenilor din țară? Cum consideri că se vor comporta în scurt timp cei care știu despre tine doar din relatările televiziunilor „mogulilor”? Mai ales că mulți nu mai aud decât injuriile tale sau doar acuzațiile tale răbufnite împotriva unui „popor nerecunoscător”.

Ai vrut respect din partea cetățenilor acestei țări, dar în urma acțiunilor tale prezidențiale ai ajuns azi să primești în schimb ură și dispreț. Iar din partea Sistemului, pe care ai vrut să îl conduci glorios ca pe o navă în vreme de furtună, nu mai primești azi nimic, poate vreun brânci în curând, când vor considera că nu mai ești util. Aș pune pariu că sintezele zilnice cu informații pe care le citești, sunt deja pline cu lucruri nereale, dar pe care tu vrei să le auzi. Sau că discuțiile pe care le porți cu „fidelii”, duc la decizii „deștepte” care par să te întărească și să te confirme. Dar aceste decizii, de fapt, nu mai înseamnă nimic.

Ai ajuns și tu la fel ca noi toți. Ai ajuns un pacient într-un ospiciu, care se crede altceva. Voi descrie mai târziu, în carte, și cum se cheamă tipul de boală pe care îl au, de obicei, conducătorii. Vei decide singur dacă te încadrezi sau nu. Eu recunosc însă cinstit că sunt prizonier în acest „ospiciu”. Mă cred încă sănătos, deși poate nu mai sunt nici eu. Dar sunt măcar conștient de ceea ce mi se întâmplă. Și aleg, în cunoștință de cauză, să mă uit în oglindă și să spun, cât se poate și cui mă ascultă, adevărul în care eu cred. Și cred că sunt mai câștigat și pentru că, spre deosebire de tine, eu nu sunt obligat să mai mimez speranța în viitor. Eu nu mai transmit celor din jur promisiuni. Dimpotrivă. Mă adresez doar celor pe care îi consider aproape de o posibilă evadare: tinerilor și celor care deja au plecat din țară. Tinerii care au încă șansa de a nu se obișnui cu minciuna, cu nedreptatea, cu anormalitatea. Ei pot încă să își osifice valori sănătoase. Oriunde în Occident, dar nu aici, în România pe care voi, ultimii 3 ESCU, Iliescu, Constantinescu, tu, ați condus-o în ultimii 20 de ani. Iar cei care au plecat deja, cei care știu că există și lumină în spatele umbrelor pe care ni le proiectam pe perete, trebuie să rămână deocamdată acolo, departe de țară. România, așa cum e azi, nu are nici o șansă, și nici nu le poate oferi din păcate, vreo șansă…

Dragă Traian,

Viața este dură azi cu tine, istoria va fi și mai dură. Eu știu bine că ai căutat toată viața ta mai ales două lucruri, glorie și respect, și le-ai pierdut pe-amândouă tocmai din postura prezidențială. Sistemul te-a înfrânt, oamenii se vor bucura însă când vor înțelege asta, pentru că nici măcar vracii gen Aleodor Manolea, care te înconjoară în ultima vreme, nu le mai pot influența trăirile excesive în ceea ce te privește. Rămâne doar ca tu, dacă vei găsi în interiorul tău forța de a fi sincer cu tine, să recunoști toate aceste lucruri. Poate că abia atunci, dacă vei avea și noroc, vei mai găsi o cale spre propria ta însănătoșire. Nu vreau să te jignesc, știi că am încercat pe cât posibil să n-o fac, însă, din dorința mea de a te forța la introspecție în aceste vremuri grele, vreau să-ți ofer o imagine plastică despre tine, să fie elocventă și pentru cititorii cărții mele: Traiane dragă, astăzi tu ești asemenea eroului din filmul „El Cid”, varianta românească și deloc eroică. Diferența specifică este că el a fost ținut pe cal și după ce o săgeată îl răpusese, legat fiind și cu ochii larg deschiși, cu scopul nobil de a-și conduce armata la victoria finală, în timp ce tu ești arătat în fruntea „armatelor”, tot fără putere, doar cu intenția ca cei care manipulează cu adevărat puterea în România, să nu fie deranjați… Trist! Înțelegând ce ți se întâmplă azi, nu înseamnă că am înțelegere pentru faptul că nu-ți pui problema responsabilității faptelor tale. Speranța mea însă, este ca citind această scrisoare, și poate cartea, chiar de te vei enerva, să capeți măsura consecințelor (in)acțiunii tale. Îți doresc multă sănătate!

 

Autor: Cozmin Guşă

Sursa: corectnews.com