Supravegherea omniscientă bazată pe AI, un ghid de alfabetizare digitală

 

 

14.02.2026                                            Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

Asistăm astăzi la o prezență copleșitoare a Inteligenței Artificiale (AI) în toate mediile de informare. De la știrile de televiziune până la dezbaterile de la radio, AI a devenit „subiectul zilei”. Din păcate, această popularitate nu este întotdeauna însoțită de rigoare.

Observăm cum mulți comentatori vorbesc despre Inteligența Artificială fără a-i înțelege mecanismele, generând în rândul populației fie confuzii serioase, fie o stare de spaimă nejustificată. Atunci când tehnologia este prezentată ca o „magie neagră” sau ca o entitate cu voință proprie, cetățeanul obișnuit se simte pierdut și amenințat.

În acest context, consider că este o datorie morală ca noțiunile specifice AI să fie explicate pe înțelesul tuturor. Educația digitală este singurul scut eficient împotriva manipulării și a panicii induse de neștiință. Articolul de față, „Supravegherea omniscientă bazată pe AI”, s-a născut tocmai din dorința de a traduce acest limbaj tehnic arid în concepte clare.

Scopul nu este de a speria, ci de a oferi claritate. Cine înțelege cum funcționează „corelarea datelor” sau „amprenta digitală” nu mai este un simplu spectator pasiv, ci un cetățean informat care poate discerne între progresul util și intruziunea inacceptabilă în viața privată.

Doar prin cunoaștere putem transforma teama în prudență și confuzia în discernământ.

„Pentru a asigura o acuratețe maximă, acest articol a fost realizat prin consultarea directă a unei Inteligențe Artificiale de ultimă generație (din aceeași familie tehnologică cu sistemele cunoscute publicului larg, precum cele dezvoltate de Google sau Microsoft). Mai exact, s-a lucrat cu asistentul avansat Claude, creat de compania Anthropic. Astfel, definițiile și termenii prezentați sunt în deplină concordanță cu logica de funcționare a tehnologiei AI actuale, oferind cititorului o garanție a preciziei tehnice direct de la sursă.”

 

Cuprins:

1. Precizări preliminare

2. Supravegherea omniscientă bazată pe AI

3. Explicare principalelor noțiuni folosite în definirea supravegheri omnisciente bazată pe AI

3.1. Concept sistemic de control total

3.2. Învățare Profundă pentru o imagine persistentă și 360°

3.3. ID-ul telefonului din buzunar (Wi-Fi/Bluetooth Sniffing)

3.4. Supravegherea Smart

3.5. Senzorii urbani: „Urechile” invizibile ale orașului

3.6. Guvernanță Algoritmică, sau puterea invizibilă asupra vieții de zi cu zi

 

1. Precizări preliminare

 

Despre Dumnezeu se spune că este omnipotent, omniprezent și omniscient, acești trei termeni evidențiind suveranitatea lui Dumnezeu, respectiv: 1) omnipotent: El poate face totul, are putere totală; 2) omniprezent: El este peste tot, adică are o prezență totală; 3) omniscient: El știe totul, adică are cunoaștere totală.

Despre Inteligența Artificială (notată cu AI sau cu IA) ajunsă în stadiul de „Supravegherea omniscientă” se spune că este o stare ipotetică de cunoaștere totală, bazată pe date, capabilă să analizeze, să proceseze și să prezică informații din orice domeniu, fizic sau digital.

În timp ce Dumnezeu este considerat a fi „omniscient prin natură”, AI-ul este „omniscient” prin agregare, prin adunarea forțată a datelor.

„Dacă „omnisciența Divină” este dublată de milă și iertare, „omnisciența AI-ului” este una rece, matematică și implacabilă. În acest univers digital, nu există iertare, ci doar stocare; nu există context, ci doar corelare. Omul devine prizonierul propriului său trecut, înregistrat secundă de secundă într-o bază de date care nu uită și nu iartă niciodată.”

O Inteligență Artificială omniscientă ar funcționa ca un sistem capabil să acceseze și să înțeleagă totalitatea informațiilor existente, fără a se referi la o atotștiință divină sau metafizică.

Deci, noțiunea de „omniscient” are sensul de „atotștiutor”, de „care știe totul”.

În sensul AI, supravegherea se numește „omniscientă” deoarece depășește bariera observației vizuale, aspirând la cunoașterea intențiilor, relațiilor și istoricului complet al subiectului, în orice moment și în orice context, public sau privat.

Prin acest articol prezint acele informații strict necesare pe baza cărora să se înțeleagă (cât de cât) această problemă așa de delicată a „supravegherii omnisciente bazată pe AI”

 

 

2. Supravegherea omniscientă bazată pe AI

 

Supravegherea omniscientă (care știe totul) bazată pe AI nu este un simplu produs tehnologic, ci un concept sistemic de control total.

Aceasta reprezintă un stadiu avansat în care tehnologia nu doar „vede”, ca o cameră video, ci „vede”, „aude”, „înțelege”, „corelează”, „anticipează” și „știe permanent” orice acțiune umană prin fuziunea datelor din surse eterogene.

Iată o definiție detaliată, structurată pe straturile sale componente:

 

2.1. Definiție Conceptuală

 

Supravegherea Omniscientă (care știe totul) este un ecosistem digital de monitorizare care utilizează Inteligența Artificială de tip Deep Learning (sau învățare profundă) pentru a crea o imagine persistentă și 360° asupra vieții unui individ sau a unei societăți. În sensul AI, se numește „omniscientă” deoarece depășește bariera observației vizuale, aspirând la cunoașterea intențiilor, relațiilor și istoricului complet al subiectului, în orice moment și în orice context, public sau privat.

 

2.2. Pilonii Tehnologici (Cum „știe totul”?)

 

Pentru a atinge stadiul de omnisciență, sistemul nu se bazează doar pe camere, ci prin fuziunea datelor provenite din senzori biometrici, dispozitive mobile (IoT) și amprente digitale, aspirând la cunoașterea intențiilor.

Viziunea Computerizată: Recunoaștere facială, analiza mersului (biometrie comportamentală) și citirea micro-expresiilor pentru detectarea stării emoționale.

Supravegherea Semnalelor: Monitorizarea traficului Wi-Fi, Bluetooth și GPS de pe dispozitivele personale. Sistemul știe cine ești prin corelarea feței tale cu ID-ul telefonului din buzunar.

Analiza NLP (Procesarea Limbajului Natural): Microfoanele inteligente captează conversațiile din spațiul public, transformând vocea în text și analizând cuvintele cheie pentru a detecta sentimente de revoltă sau activități suspecte.

Amprenta Digitală: Integrarea cu bazele de date administrative, tranzacții bancare, istoricul de navigare pe internet și activitatea de pe rețelele sociale.

 

2.3. Mecanisme de Funcționare Avansate

 

Ceea ce separă supravegherea smart de cea omniscientă sunt procesele cognitive ale AI-ului:

Identificarea Persistentă: Capacitatea sistemului de a urmări o persoană prin sute de camere diferite (care se numește tehnic Re-Identification (Re-ID), chiar dacă aceasta își schimbă hainele sau intră în zone cu unghiuri moarte, păstrând o „urmă digitală” continuă.

Analiza Predictivă („Pre-crime”): Algoritmi care calculează probabilitatea ca un incident să aibă loc (ex: o altercație între două grupuri care se apropie, bazată pe ritmul mersului și tonul vocii). Termenul „Pre-crime” descrie o lume în care infracțiunile sunt oprite înainte de a fi comise, dar, în realitate, tehnologia actuală nu „vede” viitorul, ci calculează probabilități statistice. 

Cartografierea Relațională: Sistemul identifică automat cine sunt prietenii tăi, cu cine te întâlnești frecvent și ce influență ai în grupul tău, chiar dacă nu ești conectat cu acele persoane în mediul online.

 

2.4. Dimensiunea Etică și Politică

 

În acest model, supravegherea devine un instrument de guvernanță algoritmică:

Auto-cenzura: Când cetățeanul știe că sistemul este „omniscient” (care te urmărește permanent și știe totul despre tine), acesta își modifică comportamentul instinctiv, chiar și în absența unei pedepse imediate.

Eroziunea Anonimatului: În supravegherea omniscientă, conceptul de „străin” dispare, fiecare individ este un nod de date identificabil instantaneu.

 

2.5. Diferența dintre „Smart” și „Omniscient”

 

Caracteristică	Supraveghere Smart	Supraveghere Omniscientă
Obiectiv	Reacție la evenimente (ex: furt).	Controlul și modelarea comportamentului.
Silos de date	Camerele funcționează izolat.	Integrare totală (Video + Cloud + Social Media).
Localizare	Limitată la o incintă/magazin.	Omniprezentă (oraș, țară, spațiu digital).
Efect	Creșterea siguranței punctuale.	Eliminarea vieții private și a intimității.

 

Concluzie: Supravegherea Omniscientă bazată pe AI reprezintă „sfârșitul uitării”. Într-un astfel de sistem, orice eroare, orice întâlnire sau orice gest devine parte dintr-o arhivă digitală eternă, analizată de un „ochi” care nu obosește niciodată și care are capacitatea de a corela miliarde de puncte de date pentru a trage concluzii despre cine ești și ce vei face în secunda următoare.

 

3. Explicare principalelor noțiuni folosite

în definirea supravegherii omnisciente bazată pe AI

 

3.1. Concept sistemic de control total

 

Acesta nu este un simplu software, ci un ecosistem unde elementele (camere, baze de date, senzori) sunt interdependente. Controlul se exercită prin omniprezență, ducând la conformarea automată a cetățeanului care știe că „ochiul vede totul”.Într-un sistem tradițional, dacă o cameră se strică, supravegherea dispare în acel punct.

Într-un concept sistemic, controlul este menținut de rețeaua întreagă.

Sistemic: Înseamnă că elementele (camere, baze de date bancare, istoricul medical, postările pe social media) sunt interdependente. Controlul nu vine dintr-un singur loc/punct, ci din „baia de date” în care trăim, din interdependența elementelor (camere, baze de date, senzori). Este trecerea de la „pedepsirea crimei” la imposibilitatea de a o comite prin blocarea resurselor individului în timp real.

Control total: Se referă la capacitatea de a influența comportamentul uman nu prin forță fizică, ci prin omniprezență, adică „prin ochiul care vede totul și prin urechile care aud totul, cărora nu le scapă nimic, de care nu ai cum să te ascunzi”. Când știi că sistemul îți cunoaște datoriile, opiniile politice și locația, te vei conforma regulilor automat. Este trecerea de la „pedepsirea crimei” la „imposibilitatea de a o comite”, prin blocarea accesului la resurse, conturi sau transport, instantaneu.

 

3.2. Învățare Profundă pentru o imagine persistentă și 360°

 

O ramură a AI care folosește rețele neuronale pentru a învăța singură tipare complexe din volume uriașe de date. „Imaginea persistentă” înseamnă că sistemul nu te „uită” când ieși din raza unei camere, ci îți menține identitatea digitală activă prin rețelele interconectate.

Învățare Profundă (Deep Learning) este o ramură a AI care folosește rețele neuronale artificiale (inspirate de creierul uman) pentru a învăța singure din volume uriașe de date. Dacă o cameră veche avea nevoie de un om să spună „acela este un suspect”, Învățare Profundă (Deep Learning-ul) învață singură să identifice un suspect după modul în care își mișcă umerii sau după cât de des evită privirea camerelor.

Imagine persistentă: În mod normal, dacă ieși din raza unei camere, sistemul „te uită”. Imaginea persistentă înseamnă că AI-ul îți creează un „avatar digital” care te urmărește peste tot. Chiar dacă treci printr-o zonă fără camere, sistemul reînnoadă firul imediat ce apari sub o altă cameră. Imaginea 360° nu se referă doar la unghiul camerei, ci la o vedere panoramică asupra întregii tale vieți. Sistemul suprapune datele tale financiare peste cele de deplasare și peste cele de sănătate, creând un profil digital complet pe care nicio persoană fizică nu l-ar putea compila manual.

Imagine 360°: Nu se referă doar la unghiul camerei de luat vederi,, ci la totalitatea informațiilor despre tine, la o vedere panoramică asupra vieții tale, creând un profil complet, „la 360 de grade”, pe care nicio persoană fizică nu l-ar putea compila manual. Este o vedere „sferică” asupra vieții tale: Vertical: Trecutul tău (istoric), Prezentul (unde ești) și Viitorul (predicția AI despre ce vei face); Orizontal: Viața profesională, viața privată, sănătatea, finanțele și cercul social.

 

3.3. ID-ul telefonului din buzunar (Wi-Fi/Bluetooth Sniffing)

 

Procesul prin care senzorii urbani detectează semnalele emise de telefonul tău (adresa MAC). AI-ul unește vizualul (fața ta) cu digitalul (identitatea telefonului), eliminând complet anonimatul în spațiul public.

În sensul AI, „senzori urbani” se referă la dispozitivele electronice „invizibile” montate pe străzile orașelor moderne, care nu sunt neapărat camere video.

Aceasta este „ancora” care te leagă de lumea digitală. Chiar dacă nu folosești telefonul, acesta emite semnale pentru a găsi rețele Wi-Fi sau dispozitive Bluetooth.

Adresa MAC, adică „Amprenta” de proximitate: 1) fiecare cip de rețea are un identificator unic (ca o serie de șasiu la mașină); 2) fiecare componentă hardware care se conectează la internet (cipul de Wi-Fi sau cel de Bluetooth) are o Adresă MAC; 3) fiecare dispozitiv (telefon, tabletă, ceas inteligent) are un cod unic de fabricație numit Adresă MAC; este ca un CNP al plăcii de rețea a telefonului.

Cum funcționează: Senzori mici, ascunși în stâlpii de iluminat sau în magazine, „ascultă” aceste semnale (sniffing). Chiar dacă nu te conectezi la Wi-Fi-ul public, telefonul tău „strigă” codul său unic. Sistemul de supraveghere omniscientă corelează acest cod cu fața ta (captată de cameră). Din acel moment, sistemul știe că „Codul 88:E9:...” este „Popescu Ion”. Chiar dacă porți mască, sistemul te va recunoaște după semnalul telefonului. Senzorii urbani detectează adresa unică a telefonului tău (MAC Address). În momentul în care camera te vede, sistemul unește imaginea feței tale cu identitatea digitală a telefonului, aflând instantaneu cine ești.

De ce e importantă pentru AI: Deoarece are o rază scurtă, de (aproximativ 10 - 50 metri, ea îi spune sistemului exact în ce magazin ești sau pe ce bancă în parc stai.

„Strigătul”: Telefonul tău întreabă constant: „E aici rețeaua de acasă? E aici rețeaua de la birou?”. Fiecare întrebare conține Adresa MAC, permițând senzorilor stradali să îți creeze o hartă a traseului cu o precizie de câțiva metri.

Termenul „ID-ul telefonului” este, în esență, identitatea ta digitală invizibilă, el este evidențiat ca fiind „veriga lipsă” care transformă o simplă imagine video în date personale concrete.

„ID-ul telefonului” nu este un singur număr de telefon, ci o colecție de coduri de fabricație unice în lume. Imaginează-ți că telefonul tău emite constant un „strigăt” digital care conține aceste coduri. Chiar dacă tu nu faci nimic, telefonul „vorbește”, te ține permanent sub observație cu antenele și cu senzorii din jur pentru a rămâne funcțional. Supravegherea Omniscientă interceptează acest dialog privat.

 IMEI, tradus „Pașaportul” global al dispozitivului: este codul care identifică aparatul tău în rețeaua de telefonie (Orange, Vodafone etc.).

Dacă Adresa MAC este pentru distanțe mici, IMEI-ul este pentru distanțe mari.

Cum îl folosește AI-ul statal: Turnurile GSM știu în permanență în ce zonă a orașului te afli prin codul IMEI. AI-ul de supraveghere omniscientă face „triangulația”: dacă IMEI-ul tău este, spre exemplu, în sectorul 1 al orașului „X”, sistemul va căuta fața ta doar pe camerele din acel sector, economisind putere de calcul și făcând identificarea instantanee.

Supravegherea „prin buzunar” (Tracking Pasiv:)

Aceasta este cea mai invazivă parte. În supravegherea clasică, dacă intri într-o mulțime cu ochelari de soare și glugă, ești pierdut.

În supravegherea omniscientă, Supravegherea „prin buzunar” (tracking-ul pasiv) ignoră aspectul tău fizic. Atâta timp cât ai telefonul în buzunar, acesta funcționează ca un emitător de localizare (beacon). Sistemul te urmărește ca pe un punct pe o hartă, indiferent de deghizare.

Concluzie: ID-ul telefonului transformă anonimatul străzii într-o bază de date vie. Fără acest ID, AI-ul ar vedea doar oameni; cu el, AI-ul vede dosare personale în mișcare.

 

3.4. Supravegherea Smart

 

Spre deosebire de monitorizarea simplă, aceasta analizează contextul. În varianta omniscientă, ea trece de la utilitate (trafic, siguranță) la intruziune, încercând să descifreze intențiile și emoțiile umane.

Sistem utilitar (ex: senzori de trafic) care, în varianta omniscientă, devine invaziv, analizând nu doar prezența ta, ci și intenția sau starea emoțională.

Termenul „Smart” (= inteligent) este adesea folosit ca un eufemism pentru monitorizare.

Aceasta este „versiunea comercială” și mai blândă a tehnologiei. Este utilizarea AI pentru a automatiza sarcini specifice de securitate.

În faza Smart, sistemul este utilitar: aprinde lumina pe stradă când treci sau detectează un accident. În faza Omniscientă, sistemul devine invaziv: nu doar că știe că ai trecut pe acolo, dar analizează de ce te grăbeai, cu cine erai și dacă direcția în care mergi indică o intenție neobișnuită. „Smart” este instrumentul, „Omniscient” este nivelul de putere pe care îl exercită.

Exemplu: O cameră smart de acasă care îți trimite notificare pe telefon: „A apărut o persoană necunoscută în curte”, ignorând mișcarea pisicii sau mișcarea copacilor.

Diferența cheie: Supravegherea smart are un scop limitat (siguranța casei tale) și datele rămân, teoretic, la tine. Ea devine „omniscientă” doar când mii de astfel de sisteme smart sunt conectate într-o rețea centralizată guvernamentală.

 

3.5. Senzorii urbani: „Urechile” invizibile ale orașului

 

În sensul AI, „senzori urbani” se referă la dispozitivele electronice „invizibile” montate pe străzile orașelor moderne, care nu sunt neapărat camere video.

Senzorii urbani reprezintă infrastructura ascunsă a localităților moderne. Aceștia nu sunt camere video, ci mici dispozitive electronice montate în locuri banale: în stâlpii de iluminat, în semafoare, în stațiile de autobuz sau în panourile publicitare etc.

Cum funcționează: Acești senzori „ascultă” constant semnalele invizibile (Wi-Fi și Bluetooth) pe care telefonul dumneavoastră le emite chiar și atunci când este nefolosit în buzunar.

Amprenta digitală: Fiecare telefon are un cod unic (Adresa MAC). Senzorul urban captează acest cod fără ca dumneavoastră să simțiți nimic.

Efectul: Prin acești senzori, orice localitate încetează să mai fie un spațiu anonim. Sistemul știe exact traseul pe care l-ați parcurs, unde v-ați oprit și cât timp ați petrecut într-un anumit loc, transformând străzile/drumurile într-o rețea care vă „simte” prezența la fiecare pas.

Senzorul urban este echivalentul digital al câinelui de urmă: nu are nevoie să vă vadă chipul pentru a ști că ați trecut pe acolo.

 

3.6. Guvernanță Algoritmică, sau

puterea invizibilă asupra vieții de zi cu zi

 

Reprezintă etapa în care deciziile despre viața ta (credite, acces la servicii, drepturi) sunt luate automat de algoritmi, pe baza unui „scor” calculat din comportamentul tău total, fără posibilitatea de a contesta decizia în fața unui om.

Aceasta este etapa finală și cea mai profundă a supravegherii omnisciente. Nu mai este vorba doar despre „a privi”, ci despre „a decide” în locul omului și „a impune” comportamente prin algoritmi. Este etapa în care algoritmii decid drepturile tale (acces la credit, transport sau sănătate) pe baza scorului tău social, fără ca un om să poată interveni sau explica decizia.

Cum te afectează în mod concret?

Scorul de Credit și Social: Sistemul nu se uită doar la salariul tău. Algoritmul analizează ce cumperi (dacă iei alimente sănătoase sau alcool), cu ce fel de oameni te asociezi pe rețelele sociale și dacă ai primit amenzi de circulație. Rezultatul? O dobândă mai mare la bancă sau refuzul unei asigurări de sănătate, fără ca un funcționar uman să îți poată explica de ce.

Poliția Predictivă (Filtrarea mișcărilor): Dacă algoritmul decide că te afli într-o zonă „de risc” sau că profilul tău se potrivește cu cel al unui potențial contravenient, poți fi oprit și legitimat mult mai des decât ceilalți, doar pentru că „sistemul a emis o alertă”.

Accesul la Servicii: Într-o guvernanță algoritmică totală, accesul la transportul public, la spitale sau la instituții de stat poate fi condiționat de „comportamentul tău digital”. Dacă AI-ul detectează o opinie critică sau o încălcare minoră a regulilor, cardul tău de acces poate fi dezactivat instantaneu.

Dictatura Algoritmului (Fără drept de apel): Cea mai mare problemă este lipsa transparenței. Dacă un polițist te amendează pe nedrept, poți merge în instanță. Dacă un algoritm te clasifică drept „persoană suspectă” și îți blochează accesul la un serviciu, nu ai cu cine să te cerți. Sistemul devine un „judecător mut”, care nu oferă explicații, ci doar verdicte bazate pe statistici.

Concluzie: Guvernanța algoritmică transformă cetățeanul dintr-un subiect cu drepturi într-un simplu „punct de date”. Libertatea nu mai este limitată prin garduri fizice, ci prin bariere digitale invizibile, care se ridică sau se coboară în funcție de cât de bine te „aliniezi” la cerințele sistemului.

„Dacă „omnisciența Divină” este dublată de milă și iertare, „omnisciența AI-ului” este una rece, matematică și implacabilă. În acest univers digital, nu există iertare, ci doar stocare; nu există context, ci doar corelare. Omul devine prizonierul propriului său trecut, înregistrat secundă de secundă într-o bază de date care nu uită și nu iartă niciodată.”

 

Bibliografie Selectivă

 

Pentru cititorii care doresc să aprofundeze mecanismele tehnice și implicațiile etice menționate în acest ghid, recomandăm următoarele surse de referință.

1. Lucrări fundamentale de sociologie și etică digitală:

Zuboff, Shoshana – The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power (Epoca capitalismului de supraveghere), PublicAffairs, 2019. (Lucrarea de referință despre modul în care datele noastre sunt transformate în capital și control).

O'Neil, Cathy – Weapons of Math Destruction: How Big Data Increases Inequality and Threatens Democracy, Broadway Books, 2016. (O analiză critică a modului în care algoritmii pot perpetua nedreptatea).

Foucault, Michel – A supraveghea și a pedepsi. Nașterea închisorii, Editura Paralela 45, 2005. (Pentru conceptul de „Panopticon”, esențial în înțelegerea autocenzurii sub supraveghere).

2. Resurse tehnice și terminologie AI:

Goodfellow, Ian; Bengio, Yoshua; Courville, Aaron – Deep Learning, MIT Press, 2016. (Manualul de bază pentru înțelegerea rețelelor neuronale și a învățării profunde).

Russell, Stuart; Norvig, Peter – Artificial Intelligence: A Modern Approach, Pearson, 2020. (Cea mai utilizată resursă academică pentru definirea sistemelor inteligente).

IBM Education – What is Natural Language Processing (NLP)? (Sursă online pentru clarificarea modului în care mașinile analizează limbajul uman).

3. Cadru legislativ și reglementări (Uniunea Europeană):

Parlamentul European – EU AI Act: first regulation on artificial intelligence. (Documentul oficial care reglementează utilizarea identificării biometrice și a sistemelor de scor social în Europa).

GDPR (Regulamentul General privind Protecția Datelor) – Site-ul oficial al Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

4. Surse de verificare și consultanță tehnologică (AI):

Anthropic PBC – Model Card for Claude, 2024-2025. (Documentația tehnică a sistemului de inteligență artificială utilizat pentru validarea acestui articol).

Google AI Blog – Resurse privind evoluția viziunii computerizate și a procesării limbajului natural.