Poesis - Nuțu BOTA

 

Mușcam din timp ca dintr-un măr furat, și-mi

dădeam gândurile la îngeri suveniruri de duminică, doar se va întâmpla ceva neașteptat, nerostit, neînchipuit...

Te atingeam cu tăcerea albastră, priponită de secunda rămasă înafara spațiului, iar umbra furată din umbra copacului cu bufnițe, rămânea sub palma ta, transparentă până în zorii cosmici...

Nejustificat stau fluturii între două picături de rouă, între pletele norilor lumina își schimba intenția, devine întâlnire oficială cu Dumnezeu..

"Te atingeam cu tăcerea " din volumul "Ultima toamnă și întâia primăvară "august 2024, Libotin

Fotografie de colecţie - Lăpuşanca

 

BJPD BM. Salonul de Arte. Poetul şi pictorul Nuţu Bota, un reprezentant de seamă al Ţării Lăpuşului!

 1 septembrie, prima zi a toamnei, a venit cu lansarea a două volume de poezie semnate de poetul Nuțu Bota: "Materia și îngerul rebel" și "Umbra albastră", ambele publicate de editura Grinta Cluj Napoca.

Am avut bucuria să moderez evenimentul și să vorbesc despre "Umbra albastră". "Materia și Îngerul rebel" este prefațat de prof. dr. Terezia Filip, care a și vorbit celor prezenți despre carte.

.Despre expoziția de portrete realizate în creion si despre tablourile în ulei expuse în Sala artelor, unde a avut loc evenimentul, au vorbit poeta-pictor Ioana Ileana Stetco și pictorița Maria Berciu.

Evenimentul a fost agrementat de prezența frumoaselor cântărețe Livia Neag-Nistea, Simona Neagu și Iulia Vlad.

Felicitări, Nuțu Bota, pentru frumusețea metaforelor tale, in poezie și pictură, deopotrivă!

Mult succes in toate ale artei și ale vieții!

Valeria BILŢ

Ioan Vasile Bota şi-a lansat o nouă carte şi a avut o expoziţie personală la cea mai importantă instituţie de cultură - Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare

Nuţu Bota este un om împlinit şi fericit! Aproape în fiecare an ne oferă o expoziţie dar şi o carte de poezii. Ioan Vasile Bota, "Nuţu" pentru prieteni, a adus din Libotin culorile dumnezeieşti ale locului natal, colindele dar şi bunătatea şi altruismul lăpuşenilor! Din Libotin cunosc doar oameni destoinici, unul dintre ei este prietenul meu ing. Nuţu Bota, poet şi pictor valoros! Să ne trăieşti Nuţule! 
                                                                                      Gelu Dragoş

P.S. Priviţi imaginile şi vedeţi câţi prieteni adevăraţi are!

CORUL DE BĂRBAŢI „DACII LIBERI” DIN LIBOTIN

Foarte curând după actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în ziua de 5 decembrie a aceluiaşi an, la Târgu Lăpuş s-a organizat o mare adunare populară, în scopul de a informa locuitorii despre marele eveniment. Forţele reacţionare maghiare însă au provocat un masacru în rândul populaţiei româneşti din Lăpuş. În memoria victimelor de atunci, libotinenii au avut iniţiativa organizării unor manifestări culturale periodice. La acestea participa de fiecare dată colonelul în rezervă Aurel Vaida, din Baia Mare, un mare istoric, care prezenta materiale legate de eveniment. Un grup coral format din veterani de război împlinea manifestarea prin emoţionante cântece patriotice. De aici, ideea înfiinţării unui cor bărbătesc.

Profesorul Ludovic Filip, sprijinit de mai tinerii pe atunci Gheorghe Bodea, Leon Perţa şi Ioan Perhaiţă, face demersurile şi reuşeşte să adune peste 80 de bărbaţi. Dar mai era nevoie de un dirijor. Se face apel la Grigore Leşe (pe atunci profesor de muzică la Şcoala din Lăpuşul Românesc), care primeşte propunerea. Încă de la început, în repertoriul corului au figurat cântece ale Marii Uniri, ale Războiului de Independenţă etc., precum: „Hora mare”, „Ardealul”, „Drum bun, toba bate”, „Haideţi, fraţi, cu arma-n mână”, „Noi suntem bravi eroi”, „Ginta latină”, „Treceţi, batalioane române, Carpaţii”.

Urmează debutul corului care, în ziua de 30 noiembrie 1980, urcă pe scena fazei locale a Festivalului Naţional „Cântarea României”, cu un număr de 83 de participanţi. Presa locală a apreciat apariţia corului de bărbaţi din Libotin ca fiind o revelaţie a festivalului. Debutul a fost urmat de participarea la alte manifestări artistice, toate încununate de succes.

Un moment deosebit l-a constituit schimbul de experienţă cu corul mixt din localitatea Ciocile, judeţul Brăila. Prima deplasare a făcut-o Corul de bărbaţi din Libotin, care a susţinut un concert pe scena Căminului Cultural din comuna brăileană. Cum era firesc, brăilenii le-au întors vizita. De ambele părţi s-a dovedit o bună organizare, primire impecabilă, dar, mai cu seamă, spectacole de înaltă ţinută artistică.

Mult râvnita întâlnire cu poetul Adrian Păunescu şi membrii Cenaclului „Flacăra” s-a produs în două spectacole: la Baia Mare, unde Corul din Libotin s-a bucurat de aprecieri, atât din partea organizatorilor, cât şi din a numerosului public din Sala Sporturilor „Dacia”. Aici, corul a avut şi peripeţii: de exemplu, a fost un moment în care, la al doilea spectacol, poetul Adrian Păunescu, dând o altă interpretare versului „Ca să trecem graniţa” din cântecul „Hora mare”, i-a scos din scenă pe corişti. Revenindu-şi, dar şi la insistenţele publicului, Păunescu reintroduce corul în scenă, dându-i posibilitatea să prezinte întreg repertoriul pregătit pentru această ocazie.

Spectacolele aniversare de la Târgu Lăpuş şi Baia Mare dedicate lui Nicolae Sabău le-au prilejuit întâlnirea cu mari reprezentanţi ai folclorului românesc, dintre care o amintim pe Mărioara Murărescu. Acestea sunt doar câteva din momentele principale ale anilor ’80, când corul a evoluat sub bagheta dirijorilor Grigore Leşe şi Marius Hoca.

Nu pot fi omise din istoria corală libotineană spectacolele „Acusticon” de la Radio Cluj, alături de actorii Florin Piersic şi Ovidiu Iuliu Moldovan, umoristul Cornel Udrea, interpreţii de folclor Sava Negrean-Brudaşcu, Veta Biriş, Dumitru Sopon, sau spectacolul de 1 Decembrie 1990 în prezenţa şi cu participarea cantautorului Tudor Gheorghe.

În martie 1992, corul pleacă în turneu în Republica Moldova, avându-l ca dirijor pe Ioan Perhaiţă, directorul, din acea perioadă, al Căminului Cultural din comuna Cupşeni. După prima noapte de cazare, la Mănăstirea Căpriana, a prezentat un spectacol la Casa de Cultură din oraşul Streşeni, în prezenţa prim-ministrului Mircea Druc. A doua zi, sculptorul lăpuşean Alexandru Perţa-Cuza depune o troiţă în satul Căinari, în memoria poetului Alexei Mateevici, eveniment la care corul din Libotin încântă publicul cu repertoriul său.

Corul a mai participat la câteva manifestări culturale – la Băseşti, Şişeşti, Stoiceni, sub conducerea aceluiaşi Ioan Perhaiţă. După pensionarea acestuia, în 1993, are loc o întrerupere a activităţii corale.

Se mai mobilizează o dată, cu prilejul sărbătoririi zilei de 5 decembrie, în anul 2001, la Târgu Lăpuş.

Din ianuarie 2007, Corul din Libotin se reactivează, sub bagheta tânărului profesor Nicolae Bude. În urma unor acţiuni de mobilizare întreprinse de profesorul Ludovic Filip împreună cu tânărul Nicolae Bude, cel care avea să preia bagheta dirijorală, în ziua de 28 ianuarie 2007, se dă startul primelor repetiţii. „Sunt fericit să pot spune: Corul de bărbaţi din Libotin redivivus!” – declara atunci omul de cultură, profesorul Ludovic Filip, principalul iniţiator al întregii activităţi corale din Libotin. La întrebarea „Cum este să înfiinţezi un cor?”, profesorul Filip a spus: „Şi uşor, şi greu. Uşor, când te poţi baza pe solidaritatea oamenilor, pe dragostea lor de neam şi ţară. Mai uşor când 95% dintre corişti sunt foştii mei elevi. Acum, la un nou început, îi rog pe toţi să găsească aici întreaga mea gratitudine!” Relansarea oficială a Corului de bărbaţi din Libotin se produce în data de 9 februarie 2007, pe scena Casei de Cultură din Târgu Lăpuş, în cadrul spectacolului „La izvor de cântec românesc”.

TVR Cultural transmite, în ziua de 3 iunie 2007, un reportaj cu şi despre Corul de bărbaţi din Libotin, realizat de cel care i-a fost, la un moment dat, dirijor, profesorul Grigore Leşe.

Neuitate rămân spectacolele de la Suciu de Sus şi Groşii Ţibleşului, precum şi schimburile de experienţă dintre libotineni şi artiştii din cele două localităţi lăpuşene.

De un succes remarcabil s-a bucurat corul în data de 26 august 2007, cu ocazia participării la Festivalul Naţional „Samus”, o manifestare tradiţională de la Dej.

Anul 2007 se înscrie în anii de glorie ai corului din Libotin cu două manifestări de excepţie, ambele la invitaţia şi cu participarea profesorului şi artistului de renume naţional, Grigore Leşe. Prima prezenţă este cea de la Cluj-Napoca, din ziua de 18 octombrie, pe scena Festivalului Naţional al Cântecului de Cătănie, unde cântecele corului au fost răsplătite cu îndelungi aplauze din partea unui numeros public. A doua manifestare ar putea fi considerată ca fiind cea mai mare realizare, dat fiind faptul că evoluţia corului s-a produs pe scena Operei Române din Bucureşti. Un spectacol inedit, la care au participat şi alte formaţii şi rapsozi din ţară, cu selecţia marelui om de cultură lăpuşean, spectacol care a fost organizat de Sânziana Pop, director al revistei „Formula AS”.

Acestor ample manifestări ale anului 2007, precum şi celor menţionate anterior, li se adaugă participarea la festivalurile comunale de la Lăpuş şi Strâmtura, ca şi la un spectacol organizat în scop caritabil la Casa de Cultură din Târgu Lăpuş.

În anii următori, se înscriu în palmaresul corului libotinean participări la festivalurile tradiţionale de la Târgu Lăpuş, Lăpuş, Cupşeni, Vişeu de Sus („Veniţi, creştini, la Viflaim”) etc.

Un moment deosebit, de care coriştii îşi amintesc cu drag, a fost ieşirea pe Valea Vaserului, într-o zi geroasă de februarie a anului 2012, unde, alături de Grupul Folcloric Feminin „Cânt şi dor” din Libotin şi de marele actor maramureşean Claudiu Pintican, au susţinut, în staţia Paltin, un adevărat regal de poezie şi cântec. Nu trebuie omis faptul că grupul feminin i-a însoţit la multe acţiuni, unde, alături de cor, a prezentat folclor autentic lăpuşean. Acest grup are aceeaşi vârstă cu corul bărbătesc şi s-a bucurat de succese deosebite.

Printre prezenţele corului în viaţa culturală şi spirituală, se mai înscriu, în anul 2012, participarea la un concert de pricesne, la Căminul Cultural din Rohia şi la Festivalul Cântecului şi Portului Lăpuşean – Cupşeni, ediţia a VIII-a.

Corul de bărbaţi din Libotin a fost solicitat şi la emisiuni ale unor televiziuni, astfel, participând la transmisii live la posturile Maramureş TV şi Hora TV din Zalău.

De-a lungul acestor ani, repertoriul s-a îmbogăţit, incluzând şi cântece din folclor, precum: „Cine-o zâs dorului dor”, „Bucovina”, „Nu-i lumină nicări”, „Nicio sărbătoare nu-i”.

Corul a primit binemeritatul nume „Dacii liberi” la propunerea preotului Valentin Perţa.

                                                                        de Ioan PERHAIŢĂ

Vreau să devin celebră!

Gânduri la început de drum -

apariție muzical folclorică  - CRISTINA PETRIMAN și prima ei realizare - un C. D., metaforic numit:  

,,PENTRU BĂDIȚĂ DIN SAT”.

Deși este familiarizată cu cântecului popular, tânăra interpretă, urcă pe scenă spre a aduce cântecul popular celor care îl iubesc, cu emoție. Firesc, spun!  Eu, o cred, și încerc, atât cât îmi stă în putință s-o încurajez. Îi prind bine încurajările, chiar răspunde pozitiv la fiecare vorbă. Simt astea prin roșeața din obraz! Este încă prea tânără și are multe, chiar foarte multe de învățat.

Încerc, atât cât pot, să-i dau un sfat, din prea multă prietenie, sau probabil și din experiența mea, așa cum l-aș da unui frate sau unei surori mai mici:

- să privești mereu înainte iar răutăților ce îți vor ieși în cale să nu le răspunzi cu răutate ori mânie.

- să înveți de la fiecare om, ascultător, ori iubitor de folclor și să-i respecți, pentru ca ei să te poată aprecia și respecta, la rândul lor, pentru ceea ce însemni pentru ei.

- să asculți sfatul și părerile altora și, din când în când, să mai analizezi toate astea, ba chiar mai mult, tu să te întrebi, ,,dacă au sau nu au dreptate?”, indiferent dacă vorba-i va fi de laudă ori, dimpotirvă, de ocară ori mânie.

Sufletul țăranului este unul curat și sincer. La fel, îți doresc, Cristina, să-ți fie și ție sufletul – încă plin de tinerețe. Să nu te dai bătută niciodată, oricât de greu îți va fi în viață. Ar fi un semn de lașității tale. Un semn al înfrângerii tale. Lașitatea și necinstea sunt nonvalori, și, crede-mă, sunt mulți, foarte mulți, care din invidie personală sau profesională te-ar vrea distrusă.

Știi cum se spune în credința populară, cum că ,,o dată intrată în horă, joci după muzică”. Din acest moment, - ,,o dată intrată în horă” fiind – va trebui să ne demonstrezi că ești o luptătoare și o biruitoare. Va trebui, în primul rând să le arați părinților care te-au crescut în cinste și omenie, că ești o luptătoare și mereu o învingătoare. Să știi să faci și din eșec un pas spre identitate, un pas în față.

Va trebui să le demonstrezi, în primul rând părinților, cei care au investit în tine sentiment, emoție, trăire dar și iubire nemăsurată, că ești mereu o învingătoare. Să nu te doboare eșecul sau nereușita.

Ești prea tânără și nici nu știu dacă le cunoști sau le-ai cunoscut deja! Dar din acest moment o dată ieșită pe scena cântecului popular cu acest prim compact disc te poți aștepta la orice, din partea oricui. Oameni care te vor ,,lovi” cu voie sau fără voie, cu știință sau din neștiință. Înțelege-i și pe ei!

Și mai trebuie să înțelegi un lucru – Cristina Petriman – nu poate cânta pentru a mulțumi pe absolut toată lumea. Asta este realitatea și nu trebuie să ne ascundem după deget ori să o ignorăm. Tu din acest moment îți vei selecta publicul. Publicul te va selecta doar dacă îi vei convinge că meriți respectul lor. Atunci ei îți vor răspunde cu sinceritatea aplauzelor. Și, pentru un artist, aplauzele spun totul, crede-mă.

Aș vrea ca ceea ce-ți scriu (n.a – spun) aici să fie o lecție de viață sau despre viață, căci și eu prea am crezut în prieteni și în prietenii. Prea mult i-am respectat ... până la un moment dat, când mi-am dat seama că, atunci când nu mai suntem împreună, cu adevărat sunt trădători și că nu-mi mai sunt prieteni. Nu le-am spus răutăți nicicând, pentru că nu așa am fost crescut. I-am făcut să înțeleagă că ei au greșit. Eu, le-am mai acordat o șansă. Și bine am făcut ... pe unii încă îi mai am prieteni, în schimb despre alții nu mă pot pronunța ... Deși nu-ți doresc, vei cunoaște și tu viața și experiențele ei - și cu cele bune și cu cele rele. Îți doresc să ai mereu fruntea sus și zâmbetul pe buze.

Cărările noastre – ale textierului (cel care și scrie toate astea), dar și ale profesorului Lică Negrea (cel care-și pune semnătură în ceea ce privește acompaniamentul și orchestrația acestui C.D.) se vor desparte, probabil, tot așa precum s-au întâlnit. Viața însăși își urmează cursul, și fiecare are drumul său. Al tău este abia la început, al nostru din păcate ... este spre apus, dar asta doar Domnul știe!

Indiferent care-ți va fi drumul vieții să nu uiți niciodată locul de unde ai plecat – ulița copilăriei, casă părintească, neamul și seminția din care cu cinste te tragi, curtea unde te jucai cu sora ta mai mică, vecinii și nici dascălii ce-au slujit învățându-te adevăratele valori morale ale societății din care facem parte. Să-i respecți, să-i iubești, să-i cinstești ... tuturor le datorezi, pe vecie, stimă și respect.

Până și lui Livia, sora ta cea mică, trebuie să-i fii un exemplu. Un exemplu de moralitate, un exemplu de bună purtare, un exemplu de viață, un exemplu de conduită fără cusur.

Apoi, aș mai rosti două-trei vorbe despre zona folclorică pe care o reprezinți – frumoasa Țară a Lăpușului – locul în care te-ai născut, și trebuie să-ți fie cel mai drag. ,,Frumoasă ești Țară a Lăpușului!” scriam într-o recenzie de carte nu cu multă vreme în urmă, fără a exagera câtuși de puțin. Îmi asum responsabilitatea acestor vorbe, pentru că și mie îmi este drag acest loc, d-apoi ție! Pentru tine trebuie să însemne sfințenie și binecuvântare.

Este pământul pentru care s-au jertfit moșii și strămoșii noștri, oameni ale căror doruri și dureri tu le urci pe scenă, prin cântec. Este pământul pentru care s-a vărsat sânge nevinovat, iar tu, urmașa acestora, le urci amarul pe scenă, cântându-l ori doinindu-l. Este pământul pentru care au curs multe lacrimi, așa cum au curs lacrimi din ochii părinților tăi când te-au văzut pentru prima dată urcată pe scenă pentru a cânta. Și, să-ți mai spun un secret – din ochii dumnealor, încă vor mai curge lacrimi, dar de această dată de bucurie, văzându-te, ascultându-te, privindu-te, admirându-te.

Să te bucuri de un lucru – că ai cei mai minunați părinți alături – oameni gata de orice sacrificiu doar ca să te știe pe tine împlinită și fericită. Oameni harnici care și-ar da viața și sufletul pentru a ști că nu duci lipsă de nimic. Și pentru că tot vorbeam despre părinții tăi, permitem să le spun și eu un simplu mulțumesc, căci doar atâta pot. Deocamdată, zic eu! Dar cine știe când și peste câtă vreme vine vremea să-și caute staroste pentru nunta fetei, că-i gata de măritat. Probabil atunci își vor mai aduce aminte de mine, iar eu neputându-i refuza voi onora cu cinste și mult respect invitația. Poate și din curiozitate ... să te văd mireasă! Am glumit, dar dă Doamne, să ajungeți și acest ceas, căci ce poate fi mai frumos pentru un părinte decât ceasul rânduit de la Dumnezeu, să de-a binecuvântare pruncilor din odor!  

Vor fi festivaluri, vor fi concursuri, vor fi televiziuni ori emisiuni care vor dori să te cunoască și să te promoveze. Să fii mereu de cinste oriunde te vor purta pașii cântecului popular. Nu aștepta multă recompensă. Singura mulțumire, și cea mai sinceră, vor fi aplauzele publicului, admiratorilor, spectatorilor. Să-i cinstești și să-i iubești dacă vrei ca și ei să-ți întoarcă cinstea și iubirea.

Nu crede că-ți vei face avere din cântecul popular. Și nici palate! Dacă vei sluji cântecul pe vecie, gândește-te că simbrie nu există. Doar aplauze și bucurie. Astea te vor însoți la urcarea și la coborârea de pe scenă. Și mai este încă ceva ... mereu să veghezi la frumusețea portului sau a costumului popular cu care vei urca pe scenă, sau te vei prezenta în fața publicului. Și iar mă simt dator să-ți dau un sfat – niciodată să nu faci compromisuri – nici în cântec, nici cu costumul popular. Mereu costumul popular să-ți fie precum oglinda, pentru că tu îl reprezinți și el te reprezintă pe tine.

Acuma mă opresc, deși ar fi încă multe de spus, dar nu înainte de-a-ți dori spor spre ceea ce te îndrepți. Probabil drumurile noastre se vor mai întâlni ... atunci vom depăna amintiri. Vor fi zâmbete și amintiri. Vor fi amintiri și zâmbete.

Semnez toate acestea în nume personal, dar și al revistei DIN VATRA SATULUI, o revistă de promovare a valorilor tradiționale, în paginile căreia se va întâmpla se fie tipărite toate acestea, atunci când vom ieși spre cititorii noștri dragi, cu un  viitor număr. Și ca să vezi că-ți dorim doar binele, noi deja-ți facem invitația de-a te alătura, fie și cu cântecul, colectivului de redacție al revistei. Te primim cu mult drag în ,,formațiunea” noastră, așa cum am primit pe mulți alții ... și nu au fost dezamăgiți. 

Încă un mulțumesc trebuie să-ți rostesc, Cristina, pentru faptul că ai avut încredere în noi – echipa cu care ai realizat frumosul compact disc. Sigur pe piață, mai sunt și alții ce sunt capabili de astfel de minunății, dar tu, văd că ne-ai ales pe noi (n.a. – vezi coperta)! Este o onoare dar și o mare bucurie pentru că ai avut deplină încredere în noi. Nu putem decât să-ți dorim drum bun în calea cântecului popular. Să te felicităm, să te încurajăm, să te susținem și să te aplaudăm ori de câte vom fi spectatorii tăi. Desigur, că așa se va întâmpla! Mereu îți vom fi alături pentru a te sfătui dacă va fi nevoie, pentru a te încuraja dacă vei simți nevoia, pentru a te susține când vei avea nevoie.

Ne-am bucura și noi dacă acest compact disc va fi primit cu aplauze de către admiratorii sau iubitorii cântecului popular, căci în definitiv, și noi suntem acolo, sau aici, alături de tine. Din această clipă depinde doar de tine cum ,,îți prezinți” marfa, atunci când ajungi pe scenă.

Noi, credem, că am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a nu te face de rușine, căci făcându-te, ferească Sfântul, ne-am înjoși inclusiv, noi. De aceea am insistat și am luptat atât alături de tine. Cine va da în tine cu pietre va da și în noi! Nu-ți dorim acest lucru, dimpotrivă, îl rugăm pe Bunul Dumnezeu, să-ți lumineze calea și mintea, să te țină plină de tinerețe precum cântecul despre care se spune ,,că nu are vârstă”.

Am scris toate astea, pentru a-ți da și mai mult curaj, căci așa și este. Logic, ori de câte ori vei cânta piesele de pe acest C.D. – vom fi alături de tine și lângă tine. Să crezi acest fapt – mereu Lică Negrea (dar și echipa din spatele domniei sale) și vioara dumnealui va fi de cinste. Să nu-ți pierzi niciodată curajul de-a merge mereu mai departe, dar cu fruntea sus.

Probabil în timp, vei înțelege în profunzimea lui și textul, deși sunt convins că-ți este drag. Evident, scriindu-l, am avut un singur gând – să ilustrez prin text, viața satului, ulița și portița de lângă ea, locul unde fata primea ,,pe-ascuns” câte o gură. Nu am dorit să fie uitată din cântecul popular, șezătoarea – unul din locul de întâlnire al tinerilor. Aici, tinerii se întâlneau, se distrau așa cum știau mai frumos, și nu de puține ori, tot aici, în șezătoare, izvora primul fior al dragostei dintre fata și fecior, ajungându-se chiar și la nuntă. Azi, și tu știi bine, viața satului s-a schimbat. Ba chiar nu mai avem șezători!

Sunt obiceiuri pierdute, despre care am ajuns doar să scriem. Marele păcat este că nu le mai punem în valoare. Nu se mai fac șezători și nici nu se mai fură fusul fetei, iar fata, de ce să nu recunoaștem, poate că nici nu mai știe toarce. Azi tindem, și pe bună dreptate, spre o lume modernă. E și astă un principiu de viață sănătos, dar ce facem cu obiceiurile noastre? Le evităm ori le ignorăm? Sau și mai grav – le uităm? Dacă așa se întâmplă nu suntem pe drumul bun, dimpotrivă.

Am scris astea pentru a te sensibiliza, Cristina! Ești, prin cântecul popular, un promotor al valorilor și al tradițiilor noastre. Să nu le uiți! Să încerci cât îți va sta în putință să scoți obiceiul, tradiția, folclorul din amorțeala în care se află – deși ar trebui să fie o datorie morală a noastră, a tuturor. Dar mai cu prisosință tu, Cristina, va trebui să aperi aceste comori. Să le aperi și să le promovezi! Noi, îți vom fi mereu alături, căci acesta este și scopul nostru moral.    

Doamne ajută!

Baia Mare – 07 iunie 2012                                   

Semnează:

fondator al revistei DIN VATRA SATULUI, redactor șef – Vasile BELE

scriitor, textier, absolvent al Universității de Nord, Facultatea de Litere – secția română-etnologie

Cântăreaţa Livia Neag - Marele premiu la Năsăud!

În zilele de 24 şi 25 mai a.c., a avut loc Festivalul Naţional - Concurs de Folclor "De Ispas la Năsăud". Concursul a reunit 70 de concurenţi din toată ţara. Spre bucuria noastră a maramureşenilor şi în special a celor din Ţara Lăpuşului - juriul festivalului a acordat Marele Premiu în valoare de 1.000 lei tinerei Livia NEAG din Libotin, actualmente  elevă în clasa a IX-a la  Liceul "Petru Rareş" din Târgu Lăpuş. 
Felicitările noastre sincere pentru reuşită! Te aşteptăm cu drag la Festivalul- Concurs "Florile Someşului" în calitate de invitată!


                                                                                                                   Gelu DRAGOŞ