La mulți ani, cu recunoștință!

 

Ai fost blând, bun, generos, mi-ai adus bucurii, împliniri, mi-ai permis să îndrăznesc să visez, să zbor, să prind luceferi în palmă, să am alături, in preajmă, oameni buni și frumoși, sinceri și dezinteresați, care au știut să-mi întindă o mână caldă, la nevoie! Crezi că poți fi la fel și în anul, care aleargă cu pași repezi, la întâlnirea cu noi?

Mulțumesc, oameni/prieteni dragi, care ați făcut posibile toate acestea! Doar împreună putem înveșnici frumusețea clipei!

La mulți ani, cu iubire, cu respect, cu îngăduință, cu tolerantă, cu magie, cu senin în suflete, cu speranțe și vise care să se împlinească și să dea sens și bucurie vieții!

La mulți ani, cu recunoștință!

Mioara BACIU, scriitor

MIOARA BACIU, Așezăminte sufletești, Antologie de versuri, Editura Armonii culturale, 2023

 

       TĂCERI ÎMBRĂCATE ÎN CUVINTE

Motto: „ Cărțile intonează muzica pământului în culorile sufletului, sărutând nemurirea secundei,  sunt aripi de soare, pe meandrele timpului...”

Cartea Mioarei Baciu – „ Așezăminte sufletești” e un amalgam de simțiri sufletești așezate în palme lumești. ( idee sugerată de copertă) Astfel mâinile poetei îndreptate spre cer încearcă să facă o legătură a acestuia cu pământul prin sclipiri de stele și de gânduri omenești: „Arșița unui gând

mi-e de ajuns/ s-aprind stele în priviri de lut/ îngemănate/ pe luntrea vremii/ care a uitat/ să-și numere secundele.”

Poeta caută cuvinte potrivite a-i atinge sufletul plin de dor și dăruire pentru frumos, adevăr și credință. Astfel, poezia închinată mamei ne poartă pe aripi de vers spre căldura casei părintești:

„ E ziua ta și-mi ești o primăvară

Ești alfa și omega sufletului meu

Mi-ești leagăn, cel dintâia oară

Sfânt cânt, pe lira lui ORFEU.

Surâzi când viața ne zâmbește

Te întristezi dac-un necaz ne apasă

Te asiguri că nimic nu ne lipsește

Cu dor pribeag ne-aștepți, mereu, acasă...”

( De ziua ta, Mamă )

Nu există ceva mai frumos decât o floare, un om bun și un răsărit de soare.

Cuvinte și imagini vii, mângâietoare găsim și în poezia următoare:

„ Mi-am stropit sufletul/ cu roua aducerilor aminte/ și mi-a zâmbit sfios/ eternitatea clipei.../clepsidra revederii/ am      repornit-o/ în iureșul inimii... M-am urcat în trenul/ ce zboară spre inima ta/ plină de așteptare... și voi coborî/ din trenul Speranței/ în stația Revederii/ atunci când/ vremurile care străbat/ sinuoasele cărări ale vieții/ se vor îndura de noi... ”

( Trenul Speranței, Stația Revederii )         

Nu e uitat nici de Eminescu căruia i se închină un poem:

„Eminescu e iubirea

E Luceafăr țării sfinte

Este însăși nemurirea

Limbii noastre-i e sorginte.”

Însă Eminescu este/ Nepereche-ntre poeți/ Și cât simțim românește/ Ni-i profet între profeți!”

(Dacă n-ar fi Eminescu)

Soarta românului se vede-n oglinda cuvântului:

„Plătim prea des greșelile comise/ De ai pământului mai mari stăpâni,/ Se sparg în cioburi visele promise/ Ni-i veșnic tristă viața de români.

Cârmuitori se trec sau se vor naște/ Contează însă ce rămâne-n urma lor/ Și dacă România noastră va renaște/ Purtând în suflet mândru tricolor!„

( Ni-i tristă soarta, dragi români)

Întrebările existențiale ocupă un loc aparte în poeziile Mioarei Baciu iar scriitoarea dă un răspuns plauzibil acestora:

„Cine sunt eu?/ Mugur ce așteaptă/ să-nflorească speranța/ în copacul iubirii/ pe ramul veșniciei...

Cine suntem noi?/ Căldura luminii/ ce-mbrățișează fiorul întunericului,/ ce-și scaldă frumusețea/ în muzica universului sau, poate, însuși universul/ ce se-așterne/ în straie de sărbătoare/ în leagănul cuvântului...”

(Cine suntem noi)

Corola de minuni a lumii este completă (ată) prin versurile poetei Mioara Baciu:

”Prin raza gândului ce va străbate norii

Cât soarele-mi va fi frate și surată, luna

Voi cerne versuri, rânduri, lumii

Și-mi voi purta pe cerul viselor, cununa.„

(Raze de gând)

Poetă a luminii din suflet, a binelui și al frumosului din natură, Mioara Baciu aduce prin bucuria cuvântului scris un plus  valoric în poezia feminină din perioada postmodernă.

Îi dorim prosperitate, inspirație și să ne mai încânte cu versurile sale.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, Ulmeni, MM, UZPR

Semnal editorial. ~AȘEZĂMINTE SUFLETEȘTI~ de MIOARA BACIU

 Motto:

,,Arșița unui gând

mi-e de-ajuns

s-aprind stele

în priviri de lut

îngemănate

pe luntrea vremii

care a uitat

să-și numere secundele".

Mioara Baciu

Vești bune, sau, foarte bune, dinspre Galați, de la prieteni dragi. Se pare, că se anunță, o lansare de carte curând. Curiozitatea, m-a îndemnat, să întreb despre ce este vorba în această minunată discuție. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat!

Mioara Baciu, ne-a făcut lumină în întrebări, dându-ne răspuns. Poza spune totul - cine și ce?

Felicitări, Mioara Baciu, pentru ,,Așezăminte sufletești"! Să fie cu noroc! ,,Vorba multă, sărăcia omului!", zice o vorbă din bătrâni, așa că... să curgă poezia prin sufletele așezate în senin de gând netulburat...

AȘEZĂMINTE SUFLETEȘTI* - acrostih

(* numele unui volum de versuri, care-și anunță sosirea printre cititori, semnat de către Mioara Baciu)

Am făcut cunună din cuvinte

Și din vise buchet pentru suflet.

Eternitatea își adună în șoapte

Zâmbetul cuprins între două tăceri din

Ăst veac plin de speranțe țesute.

Mi te-am pus la piept, muză,

Iar rugăciunea am scris-o cu inima.

Nu te voi chema ispită să-mi întuneci

Timpul viitor. Am să îți păstrez un loc lângă

Euterpe - doar de dragul unui vals netulburat...

Speranța își coase gândul cu fir de argint din

Urma șoaptelor adunate din clipe de

Fericire netulburată. Azi, izvorul își cerne

Limpezimea prin rugăciune și mir -

Este vremea unui alt veac să se ningă -

Tinerețea își scrie liniștea printre amintiri

Eliberate din iubirea tăcerilor

Și privirea unui sărut prins între două

Toamne. Azi, câmpul cu maci și

Iriși vor dărui verde-miracol unui răsărit de vânt...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

Felicitări, Mioara Baciu, pentru întreaga activitate literară! Vă îmbrățișăm cu sufletul și inima, din legendarul Maramureș! Doamne ajută!

Chiuzbaia, 9 ianuarie 2024

VASILE BELE

Sărut mâna Cezarina Adamescu!

 

Dragi concitadini și nu numai, ȘTIAȚI CĂ:

În Galați s-a născut și trăiește atât de frumos, prolifica, modesta, populara și erudita scriitoare (poetă, prozatoare, eseistă, romancieră, dramaturg și critic literar), Cezarina Adamescu?

Și, mai cu seamă, știați ca a scris peste 170 de cărți? Și că este o prezență deosebit de activă și de spirituală în viata Culturală a Galațiului, dar și în întreaga țară?

Eu am cunoscut-o personal, nu în Galați, ci în tabăra literară, organizată de ani buni în Deltă, de către poeta Olga Grigorov. A fost o reală încântare să o descopăr și să respirăm la unison.

Documentându-mă, am aflat câte personalități ale vieții culturale românești au rezonat cu dumneaei, cine sunt criticii care s-au aplecat asupra operelor sale (amintesc pe Cezar Ivănescu, Adi Secară, Laurențiu Ulici, Viorel Dinescu și foarte mulți altii).

Am fost plăcut impresionată și consider o binecuvântare faptul ca m-am aflat în preajma dumneaei.

Infinită admirație și considerație pentru o personalitate marcantă a țării noastre, a localității Galați, care-și așterne întreaga existență pe altarul cuvântului!

Reverență!

Mioara BACIU

2023 - Anul cultural "Dimitrie Cantemir"

Asociația pentru Promovarea Patrimoniului Cultural Gălățean (în parteneriat cu Primăria Municipiului Galați, Consiliul județean Galați, Prefectura Galați, Centrul Cultural "Dunărea de Jos, Palatul Episcopal, Biblioteca Județeană V A Urechia Galați, Teatrul Național" Nae Leonard Galați, Uniunea Democrată Turcă din România, Filiala Galați) desfășoară la Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, în perioada 14-15 iulie multiple activități culturale, în cadrul Anului cultural "Dimitrie Cantemir" 2023.

Se omagiază 350 ani de la naștere și se comemorează 300 ani de la trecerea în neființă a cărturarului, remarcabilului om de cultură și, nu în ultimul rând, a domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir.

Astăzi, gălățenii s-au putut bucura de prezența (în cadrul Simpozionului "Dimitrie Cantemir: Prinț între Orient și Occident-Amprente de istorie, muzică, cultură") de prezența IPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, care a rostit Cuvântare pentru deschiderea evenimentului.

Au conferențiat: prof.dr. Acad. Ionel Cândea, prof.univ.dr. George Enache, prof., istoric și bibliolog Râpă Dan Buicliu, Președinte Filiala Gălățeană a Uniunii Democrate Turce din România, Gülten Abdula Nazare, Președintele Asociației Internaționale "Dimitrie Cantemir", Paul Tudor, prof.univ.dr. Ion Corduneanu.

Coordonatorul evenimentului, omniprezentul critic literar, Adi Secară, căruia i-a fost alături Geta Eftimie, director adjunct al Bibliotecii județene V A Urechia Galați.

A fost o veritabilă și impresionată lecție de istorie!

Concertele de muzica veche susținut de formația "Trei paralele", Ansamblul artistic "Kryfto trio" din Grecia (în după amiaza zilei de 14 iulie), formația "Kalifonis" și Ansamblul artistic "Derya Türkan" din Turcia (începând cu orele 18:00, în ziua de 15 iulie), vor completa activitățile culturale dedicate domnitorului moldovean".

De bună desfășurare a evenimentului s-a preocupat Eugen Stamate, directorul Asociației pentru Promovarea Patrimoniului cultural Galați.

Autor: Mioara BACIU

Impresii de la Festivalul Internațional de Literatură, Artă și Tradiții dinȚara Lăpușului!

Trei zile de poveste a cuvântului, a graficii și a tradițiilor românești, a muzicii de calitate, a  interferențelor interculturale!

Pe parcursul a trei zile (22-25 iunie 2023), în Țara Lăpușului s-a desfășurat cea de-a III-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură, Artă și Tradiții, în cadrul căruia, s-au serbat “Zilele Iei, Zilele Poeziei”, care, prin prezența unui număr impresionant de invitați din Italia, Ungaria, a dobândit calitatea de festival internațional.

Organizatori: prof. dr. Valeria Bilț, Primăria și Consiliul Local al orașului Târgu Lăpuș, Asociația Transilvană pentru Literatură și cultura poporului Român, Despărțământul “Astra Lăpușeană”

În prima zi a festivalului, Primăria orașului Târgu lăpuș, prin Centrul Național de Informare si Promovare Turistică Târgu Lăpuș, în parteneriat cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale "Liviu Borlan" Maramureș, Asociația Cultural Educativă “Tradiții Lapusene” și Casa de Cultură “Vasile Grigore Latiș” a organizat Târgul de Sânziene ediția a III-a, care a reunit meșteri populari din întreg județul Maramureș, care au expus costume populare, podoabe tradiționale, meșteșug în lemn, măști și multe alte produse tradiționale.

Clubul de Artă “Zestrea” Baia Mare, Ansamblul “Mlădițe maramureșene” și Ansamblul “Doina Lăpușului” au prezentat superbe momente artistice.

În toate cele trei zile ale festivalului, momentele lansărilor de carte, s-au împletit armonios cu prezentarea autorilor prezenți la eveniment, cu recitarea/rostirea poemelor proprii ale acestora, cu momente inedite și variate de muzică (populară, clasică, etno, jazz, folk s.a .) și dans, cu vizite în Maramureșul istoric, la Hanul lui Cobâlă, la Mănăstirea Rohia, în locul unde a trăit și a lăsat moștenire culturală poporului român, Nicolae Steinhardt. De asemenea, a fost comemorată la Rohia, scriitoarea Gabriela Verban, în cadrul Conferinței “Cuvânt și iubire, poezie, martiraj și sacrificiu”, în timpul căreia, prof. univ. dr. Pr. Ioan Chirilă a rostit o impresionantă alocuțiune. Și Enrico del Gaudio a prezentat un emoționant discurs.

Festivalul și participanții au fost binecuvântați de către Protopop dr. Stan Florin, iar Părintele inspector dr. Andrei Baboșan a rostit Te Deum. S-au intonat imnul României, Italiei, Ungariei, al Astrei Lăpușene.

Primarul Mitru Leșe care este recunoscut susținător și iubitor al actului cultural, a făcut posibil acest eveniment, la un înalt nivel.

Scriitorul, poetul, jurnalistul, directorul Direcției pentru Cultură Mureș, Nicolae Băciuț este un alt susținător de nădejde al festivalului, care a avut drept obiectiv principal, să transforme orașul Târgu Lăpuș, pentru trei zile, în “capitală europeană a Poeziei și a Iei”, tocmai prin “prezența oaspeților, care-l înnobilează”.

De departe, a fost uluitor să constat că, în Italia, prin scriitorul Armando Santarelli (un ilustru scriitor, care a studiat mai mult decât un veritabil român despre România și nu numai), țara noastră are un uriaș promotor cultural. Și-a lansat în cadrul festivalului cartea dedicată României “Ad ascoltar la doine, scritti sulla România”, vorbind cu patimă și în cunoștință de cauza despre noțiuni precum, “dor”, “doina” și multe altele, declarând ferm si demonstrând că iubește România.

Au fost prezenți în fiecare dintre cele trei zile, peste 80 de participanți, din toate colțurile țării și de peste hotare, care s-au despărțit bogați sufletește, mărturie fiind postările de pe facebook și articolele apărute în presă.

Detalierea evenimentului se va realiza în cadrul mai multor articole în presa, precum și în revista festivalului.

Plăcut impresionată de povestea "Târgu Lăpuș", care trebuie să străbată zările, întru știință

Autor: Mioara Baciu

DEPENDENȚA DE CULTURĂ A GĂLĂȚENILOR

Joi, 24 noiembrie 2022, ora 17.00, la sediul central al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați,Sala Mihai Eminescu, în cadrul Salonului literar „Axis libri”, scriitorulși criticul literarAdi G.Secarăa moderat lansările de carte ale scriitorilor care au făcut istorie dincolo de granițele țării: romanul"Semnătura indiană",a scriitorului Radu Sergiu Ruba și volumele de poezie "În fața tirului" și "Stetoscopul stelelor migratoare", ale scriitorului Dorian Stoilescu.

Primul dintre autori, născut la 14 octombrie 1954, în loc. Ardud, jud. Satu Mare, Radu Sergiu Ruba își pierde total vederea la vârstă de unsprezece ani, lucru care nu l-a împiedicat să studieze și să guste celebritatea.

Astfel că, în perioada 1974-1978 este studentUniversitatea din București, unde studiază filologia franceză și engleză.

În perioada imediat următoare (1978-1990) este profesor de limba franceză, de limba și literatură română, inspector de specialitate în Ministerul Învațământului și științei, responsabil cu subsistemul educației speciale pentru deficienții de vedere, fiind ales în anul 2006 în funcția de președinte al Asociației Nevazătorilor din România.

Conduce, apoi, ca redactor șef, revista Litera noastră, publicată în scriere braille și în scrierevizuală, între anii 1987-1998. După o pauză de circa 2 doi, revine la conducerea revistei în anul 2000, în luna februarie. Colaborează cu prestigioase reviste literare, dintre care amintim revistaOameni în top,cotidianulCurentulși face partedin colegiile de redacție ale săptămânalelorPhoenixșiTinerama. LaRadio România Actualităția realizat, începând cu anul 1992, emisiunea săptămânală Ochiul interior și din anul 1999, emisiunea literară "Lumina cuvintelor", în care, autorii nevăzători și-au putut prezența poeziile și proză, transformând serialul respectiv, în carte vorbită, pe șapte casete. În perioada 1995-1996 a realizat de asemenea, în direct, emisiunea de 90 de minute "Tiflo-Antena", pe programul Antena Bucureștilor.

A fost membru al Cenaclului Universitas.

De departe, cel mai reprezentativ statut este acela de colaborator permanent, cu drepturi de autor al Societății Române de Radiodifuziune și cel de realizator al materialelor pentru Radio Europa Liberă și Radio Europa FM.

A publicat poezii, nuvele, romane, a participat la realizarea de volume colective, antologii, a tradus romanul Vendredi ou la vie sauvage (Vineri sau viața sălbatică) de Michel Tournier, și împreună cu Manuela Vrabie, studiul La troisième femme (A treia femeie) de Gilles Lipovetsky.

În semn de recunoaștere a meritelor sale culturale, în anul 2008, Președintele României i-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

În 1993 a primit premiul Ministerului Afacerilor Externe al Franței la Festivalul Internațional al Nuvelei Francofone, ediția 1993, cu o nuvelă tradusă și redactată în limba franceză.

Despre romanul Semnătura indiană (care are peste 500 pagini, cunoscutul romancier Dumitru Augustin Doman spunea că este “un roman unic în literatura română, nu numai actuală, ci dintotdeauna. Corect ar fi fost să se numească Vainateyananda, căci această este semnătura indiană, ceea ce se traduce prin: Pasărea pe spinarea căreia zbura cu bucurie zeul Vishnu. De ce e unică această carte? Pentru că este un bildungsroman, nu al unui Martin Eden, să zicem, ci al unui adolescent orb, care încearcă a-și croi viața în dictatura ceaușistă, într-un liceu de nevăzători dinCluj, dar care este hărțuit de Securitate pe toată perioada școlii, pentru o scrisoare pe care o trimite la Radio Europa Liberă. Tradus în țări cu engleza limbă națională, romanul ar fi, fără doar și poate, un bestseller.”

Scriitorul meta-modernistDorian Stoilescu este născut în Galați, în 1967, este traducător de limba engleză, lector la Universitatea Western Sydney, începând cu anul 2012. Cariera sa a culminat cu obținerea unui doctorat în educație la Ontario Institute for Studies în Education din cadrul Universității din Toronto.

A petrecut mai mult de 20 ani în cercetare și în învățământ, în domeniul educației matematice și a informaticii, în Australia, Canada și România.

A cochetat cu poezia, eseul, proza și critica poetică.

A publicat poezii în diverse reviste, ziare locale, dintre care amintim: Convorbiri literare, Familia Poezia, Vatra Românească, Contraste culturale s.m.a. și a activat la cenaclul “Anton Holban” și “Noduri și semne”.

Sosit de curând din Australia a prezentat gălățenilor volumul de poezie "În fața tirului" , precum cel mai recent volum de poezie, intitulat "Stetoscopul stelelor migratoare", spune-se, influențat de Robert Adamson, legenda liricii australiene.

Pentru operele prezentate au rostit alocuțiuni: scriitorul și criticul literar Iulian Grigoriu, scriitorul Andrei Velea ș.a .

Geta Eftimie, directorul adjunct al Bibliotecii județene “V.A. Urechia” a înmânat diplome autorilor pentru activitatea de promovare a culturii.

Grație disponibiltății și dragostei pentru cultură a celor doi reprezentanți ai Bibliotecii Județene (Adi Secară, Geta Eftimie și Corina Dobre), cultura creează dependență în viața gălățenilor.

Autor: Mioara BACIU

PERIPLU PRIN “ANOTIMPUL MARAMUREȘ”

Miroase-a toamnă prin pridvorul sufletului…Parfum de crizantemă-mi doruiește dor de “ANOTIMPUL MARAMUREȘ”, care, deși a trecut cu viteza luminii prin clepsidra veșniciei, s-a întrupat în fiecare potecă ce duce spre inima mea. Zilele petrecute în Tabăra de creație literară “OPREȘTE-MĂ LA TINE MARAMUREȘ, OPREȘTE-MĂ ÎN TINE ANOTIMP”, au reprezentat o veritabilă hrană spitiuală , “vinovați” fiind organizatorii și truditorii evenimentului: prietenul-fenomen Vasile Bele, cunoscutul și apreciatul învățător Gelu Dragoș și îndrăgitul poet popular Nelu Danci. De departe cea mai așteptată tabăra literară, datorită frumuseții răpitoare a Maramureșului, a dăruirii organizatorilor sus-menționați, precum și datorită calității invitaților veniți din toate colțurile țării, a marcat începturile “anotimpului Maramureș”, care și-a încremenit frumusețea în sufletele noastre avide de frumos. După un anevoios drum de aproximativ 15 ore (de la locul plecării: Galați), care părea că nu se mai termină, am ajuns pe meleagurile binecuvântate ale maramureșului și ne-am cazat la Baia Mare, în imediata apropiere a locației din Baia Sprie, în care urmă să se deruleze evenimentul, pentru a ne prezenta fresh la locul cu pricina. Dorința arzătoare și bucuria sfânta a revederii, au șters cu foșnetul clipei, urmele de oboseală, proiectându-ne în data de 9 septembrie 2021 în mijlocul unui peisaj mirific la Pensiunea Rustic din Baia Sprie, unde primii veniți în tabăra și maramureșenii noștri dragi ne-au îndemnat să savurăm ospitalitatea de netăgăduit a acestora. Socializarea, bucuria revederii ne-au schimbat starea de spririt, uitând parcă de noi, cei care veniserăm încărcați cu nesfârșitele probleme cotidiene.

Localitatea atestată documentar relativ târziu într-o diplomă din 1329, în timpul regelui maghiar Carol Robert, Baia Sprie, așezată pe valea răului Sasar, la poalele munților Gutii, ni s-a dezvăluit în toată splendoarea ei. Cât despre pensiunea Rustic care ne-a găzduit pe parcursul celor trei zile și trei nopți ca în poveștile spuse de către bunica la gură sobei, cuvintele mi se dovedesc a fi sărace …O îmbinare perfectă a frumuseții oferite de către natură, în armonie deplină cu ospitalitatea desăvârșită a gazdelor. După ce am intrat în atmosfera magică a revederii cu persoane dragi, privirea a rămas să-mi locuiască o vreme în odaia gătită de sărbătoare în stil maramureșean cu celebrii colaci tradiționali, împletiți cu dragoste și pricepere de către gospodinele locului, cu prosoape, fețe de masă artizanale și batice maramureșene, asezonate cu licoarea cu multe grade care s-a lăsat tăinuită în sticle, îmbrăcate și ele în straie tradiționale, în care se dezvăluia toată splendoarea sufletelor fraților maramureșeni. Aranjarea impecabilă a sălii în care urmau să se desfășoare evenimentele celor trei zile depoveste, programul riguros și captivant realizat de către cei trei crai coordonatori ai taberei(Vasile Bele, Dragoș Gelu, Nelu Danci), invitații de soi (profesor dr. în filologie Valeria Bilt, profesor Terezia Filip, preotul Radu Botiş, redactor al revistei “Mărturii maramureșene” și Andrei Mihail Bud, preotul Bisercii din Chiusbaia), care au făcut cinste prin participarea și implicarea în desfășurarea evenimentului, au făcut ca zilele petrecute în acest colț de rai, să ființeze drept valoroase stampe ale sufletelor noastre, peste arcul vremii.O prezență aparte a zilelor fierbinți petrecute în Baia Sprie a fost Marița Grigor, simbolul femeii maramureșene, frumoasă, destoinică, dârză, pe care viața a încercat-o deseori, însă ea a răzbit, ridicându-se, de fiecare dată, mai puternică și mai demnă! Însoțită de fiul sau Grigor Firicel-Gavril (unul dintre finii lui Vasile Bele) și de către Teodora Maria Gregor, nepoata de fiu, pentru Marița Gregor nu a contat că viața i-a smuls un picior, pentru că i-a dăruit atâtea binefaceri, iar ea știe să fie recunoscătoare sorții! Tabloul de familie nu ar fi putut fi complet fără prezența plină de devotament a prețioasei soții a lui Vasile Bele, Cristina Erica Bele și a celor doi copii ai lui Vasile Bele, Bogdan și Bianca, care i-au fost sprijin necondiționat în impecabila desfășurare a Taberei. Surprizele, semn că viitorul poeziei, graficii și al folcorului este pe mâini sigure, le-au constituit, prezența lui Raul Alexandru Mitruți, un copil talentat, care la vârsta de 13 ani se-ntrece în calități scriitoricești și a Laurei Alexandra Mogoș, elevă în clasa a VIII- a a Școlii Gimnaziale din Meresu Mare, care ne-a uimit prin frumusețea și mesajul lucrărilor grafice expuse. Am savurat, cu inima, tradiții maramureșene precum: “Obiceiul Fârtăției” pe care-l regăsim în volumul “Fârtăția de la Chiuzbaia”, semnat de autorii Vasile Bele, Bianca Georgiana Bele, Nelu Danci, Marița Grigor; “Ritualul de nuntă Maramureșeană”, cu care ne-am familiarizat în cea de a două seară a taberei, mire și mireasă fiind Limona și Narcis Rusu, starostiti de însăși starostele-simbol al Maramureșului, Vasile Bele. În toate zilele petrecute în Baia Sprie, Ansamblul folcloric “Florile Chioarului din Săcălășeni”, sub îndrumarea lui Viorel Ungur și Ansamblul folcloric “Jucăușii”, coordonat de profesorul coregraf Maria Seraz, al Asociației Teodora Dănțăușa, ne-au purtat sufletele spre și prin lumină sacră a omului care prețuiește, dăruiește, conservă tot ceea ce are mai valoros neamul românesc, asigurându-ne că trecutul, tradiția poporului român este pe mâini bune și sigure. Apoi, obiectivele turistice pe care ne-a fost dat să le descoperim (cutremuratorul “Memorial al durerii” sau al victimelor comunismului de la Sighet; Mănăstirea Săpânța Peri, în foișorul căreia s-au recitat, poeme dedicate divinității, inimile noastre atingând cerul; Cimitirul Vesel de la Săpânța, pe care nu l-am părăsit fără a citi mesajul de pe crucea întemeietorului acestuia, Stan Ioan Pătraș și fără a savura “hazul de necaz” al neamului, oglindit în seninul crucilor; Mănăstirea Petrova, colț de rai al Maramureșului, în care cerul se-nfrățeste cu creștetul semeț al munților, unde ne-am bucurat de binecuvântarea unei mese calde, aducând mulțumire cu gânduri, slove alese, divinului) – au fost ingredientele unor zile perfecte. La întoarcerea în pensiune, ne-am mobilizat pentru a continua seria prezentărilor de carte, adecernarilor de diplome/ recunoașteri ale contribuției la dezvoltarea și progresul culturii românești, ale fiecăruia dintre participanții. Energia noastră devenea inepuizabilă. Sursa era, indiscutabil, bucuria de a ne avea unii pe alții, bucuria de a ne îmbrățișa sufletele, care au avut parte de prea multe interdicții pandemice. În ziua ce a urmat am atins pământul sfânt al localității Chiuzbaia, care ni l-a dat pe prietenul –fenomen Vasile Bele, spre a ne aduce bucurie sufletelor. “Mănăstirea Chiuzbaia” s-a dovedit a fi (cel puțin pentru mine), cel mai binecuvântat popas dintre toate, pentru că, acolo, în mijlocul altarului de vara, Dumnezeu a îngăduit să mă aflu printre cei care pot să intre în comuniune cu EL, a îngăduit să pot să-I vorbesc despre mine, despre cum e la mine prin gând, prin viață, prin suflet, iar El să mă asculte și să-mi potolească furtunile sufletului! Am mulțumit atunci și voi aduce mereu mulțumire Domnului, pentru sublimul acelei clipe înveșnicite în sufletul meu! Este momentul în care am simțit că aparțin acelor locuri și că inima mea va zburda veșnic prin foșnetul toamnei.

Tot în acest colț de rai, Breban Romică, fost ofițer al poliției române a găsit motivația și înaltă simțire, alături de familia sa, de a realiza “Muzeul satului din Chiuzbaia”, pentru a păstra cu sfințenie și a transmite intacte urmașilor, tradițiile și obiceiurile maramureșenilor. Fiica sa s-a dovedit a fi un virtuos al muzicii clasice, care ne-a fascinat atunci când degetele ei delicate au atins corzile viorii sale, aflate mereu în expectativă, pentru a-și spune povestea de iubire pentru semeni. În aceeași zi, Biserica Satului Chiuzbaia ne aștepta păstorită de părintele Andrei Mihail Bud, gătită de sărbătoare, spre a ne îmbrățișa sufletele în lumina sa și pentru a depune mărturie că pașii și sufletul lui Vasile Bele se regăsesc în fiecare por al său. Un alt moment de regăsire interioară, de cunoaștere și conștientizare a istoriei și a menirii bisericii in viața satului. Fotografia de grup de la ieșirea din sfântul lăcăș va rămâne mărturie a trecerii noastre prin file istorie ecleziastice. Evenimentul din Maramureș a fost mediatizat de postul de televiziune locală “Maramedia”, prin reporterul Oșan Cătălin și fotograful Lucian Petri, care vor face să rămână mereu vii în amintirea noastră frumusețea clipelor trăite în “Anotimpul Maramureș”, ce ne-au invadat gândul, mintea și sufletul întru vesncie!Ziua despărțirii noastre fizice a sosit pe negândite și pe nedorite, fiind un rapid bilanț al ceea ceam trăit și cum am trăit în zilele acestea sfinte ale lui "Răpciune", sau "Vinitel". Se spune că, dacă în "Răpciune" e cald, atunci luna următoare timpul va fi rece și cu multă umezeală, dacă înfloresc scaieții, toamna va fi lungă și frumoasă, iar dacă rândunelele se duc repede, atunci e semn că și iarna e aproape. “Răpciune” al nostru în Maramureș a fost cald, scurt, uluitor de frumos și, chiar dacă iarnă e aproape, îl vom duce cu noi în toate anotimpurile ce vor urma! Fotografiile de mai jos ne rămân mărturie a faptului că am trecut și am rămas în “ANOTIMPUL Maramureș” Mulțumim Providenței pentru încă o binefacere! Mulțumim, Vasile Bele, Gelu Dragoș, Nelu Danci, că ați îngăduit că toate acestea să se întâmple și să ne rămână în suflete!

Autor: Mioara BACIU

PERIPLU PRIN “ANOTIMPUL MARAMUREȘ”

Miroase-a toamnă prin pridvorul sufletului…Parfum de crizantemă-mi doruieste dor de“ANOTIMPUL MARAMUREȘ”, care, deși a trecut cu viteza luminii prin clepsidra veșniciei,s-a întrupat în fiecare potecă ce duce spre inima mea.Zilele petrecute în Tabăra de creație literară “OPREȘTE-MĂ LA ȚINE MARAMUREȘ,OPREȘTE-MĂ ÎN TINE ANOTIMP”, au reprezentat o veritabilă hrană spirituala, “vinovați”fiind organizatorii și truditorii evenimentului: prietenul-fenomen Vasile Bele, cunoscutul și apreciatul învățător Gelu Dragoș și îndrăgitul poet popular Nelu Danci.De departe cea mai așteptată tabăra literară, datorită frumuseții răpitoare a Maramureșului, a dăruirii organizatorilor sus-menționați, precum și datorită calității invitaților veniți din toate colțurile țării, a marcat începuturile “anotimpului Maramureș”, care și-a încremenit frumusețea în sufletele noastre avide de frumos.După un anevoios drum de aproximativ 15 ore (de la locul plecării: Galați), care părea că nu se mai termină, am ajuns pe meleagurile binecuvântate ale Maramureșului și ne-am cazat la Baia Mare, în imediata apropiere a locației din Baia Sprie, în care urmă să se deruleze evenimentul,pentru a ne prezenta fresh la locul cu pricina.Dorința arzătoare și bucuria sfânta a revederii, au șters cu foșnetul clipei, urmele de oboseală,proiectându-ne în data de 9 septembrie 2021 în mijlocul unui peisaj mirific la Pensiunea Rustic din Baia Sprie, unde primii veniți în tabăra și maramureșenii noștri dragi ne-au îndemnat să savurăm ospitalitatea de netăgăduit a acestora. Socializarea, bucuria revederii ne-au schimbat starea de spirit, uitând parcă de noi, cei care veniserăm încărcați cu nesfârșitele probleme cotidiene.Localitatea atestată documentar relativ târziu într-o diplomă din 1329, în timpul regelui ungur Carol Robert, Baia Sprie, așezată pe valea răului Sasar, la poalele munților Gutii, ni s-a dezvăluit în toată splendoarea ei. Cât despre pensiunea Rustic care ne-a găzduit pe parcursul celor trei zile și trei nopți ca în poveștile spuse de către bunica la gură sobei, cuvintele mi sedovedesc a fi sărace …O îmbinare perfectă a frumuseții oferite de către natură, în armonie deplină cu ospitalitatea desăvârșită a gazdelor. După ce am intrat în atmosfera magică a revederii cu persoane dragi, privirea a rămas să-mi locuiască o vreme în odaia gătită de sărbătoare în stil maramureșean cu celebrii colaci tradiționali, împletiți cu dragoste și pricepere de către gospodinele locului, cu prosoape, fețe de masă artizanale și batice maramureșene, asezonate cu licoarea cu multe grade care s-a lăsat tăinuită în sticle, îmbrăcate și ele în straie tradiționale, în care se dezvăluia toată spledoarea sufletelor fraților maramureșeni.Aranjarea impecabilă a sălii în care urmau să se desfășoare evenimentele celor trei zile de poveste, programul riguros și captivant realizat de către cei trei crai coordonatori ai taberei (Vasile Bele, Dragoș Gelu, Nelu Danci), invitații de soi (profesor dr. în filologie Valeria Bilț, profesor Terezia Filip, preotul Radu Botiş, redactor al revistei “Mărturii maramureșene” și Andrei Mihail Bud, preotul Bisercii din Chiusbaia), care au făcut cinste prin participarea și implicarea în desfășurarea evenimentului, au făcut ca zilele petrecute în acest colț de rai, să ființeze drept valoroase stampe ale sufletelor noastre, peste arcul vremii.O prezență aparte a zilelor fierbinți petrecute în Baia Sprie a fost Marița Grigor, simbolul femeii maramureșene, frumoasă, destoinică, dârză, pe care viața a încercat-o deseori, însă ea a răzbit, ridicându-se, de fiecare dată, mai puternică și mai demnă! Însoțită de fiul sau FiricelGavril Gregor (unul dintre finii lui Vasile Bele) și de către Teodora Maria Gregor, nepoata de fiu, pentru Marița Gregor nu a contat că viața i-a smuls un picior, pentru că i-a dăruit atâteabinefaceri, iar ea știe să fie recunoscătoare sorții! Tabloul de familie nu ar fi putut fi complet fără prezența plină de devotament a prețioasei soții a lui Vasile Bele, Cristina și a celor doi copii ai lui Vasile Bele, Bogdan și Bianca, care i-au fost sprijin necondiționat în impecabila desfășurare a taberei.Surprizele, semn că viitorul poeziei, graficii și al folcorului este pe mâini sigure, le-au constituit, prezența lui Raul Alexandru Miruți, un copil talentat, care la vârsta de 13 ani se-ntrece în calități scriitoricești și a Laurei Alexandra Mogoș, elevă în clasa a VIII- a a Școlii Gimnaziale din Miresu Mare, care ne-a uimit prin frumusețea și mesajul lucrărilor grafice expuse.Am savurat, cu inima, tradiții maramureșene precum: “Obiceiul Fârtăției” pe care-l regăsim învolumul “Fârtăția de la Chiuzbaia”, semnat de autorii Vasile Bele, Bianca Georgiana Bele,Nelu Danci, Marița Grigor; “Ritualul de nuntă Maramureșeană”, cu care ne-am familiarizat încea de a două seară a taberei, mire și mireasă fiind Limona și Narcis Rusu.

Mioara BACIU

Ai trimi

Despre iubirea maternă. Tabăra de creație literară "Oprește-ma la tine Maramureș! Oprește-ma în tine, anotimp!" Trăiri și convingeri.

 I-a fost de-ajuns să-și scoată amintirile din cufărul iubirii... Cu atât de puțin se mulțumește... Dar oferă totul...

Ii atinge cu mâinile calde și cu privirea blândă, plecată-n vremuri de demult, pe ei, cei care i-au umplut inima de bucurie, de speranță, de împlinire, dar și de tristețe, pentru că, unii dintre ei s-au mutat, acolo sus: soț, copii deopotrivă...

Ii prețuiește pe cei pe care ii mai are alături, ii susține, ii ajută cu dragoste și cu energie debordantă, pe cei pe care ii mai are alături, la cei 74 ani ai săi ...

Parcă așteaptă ca astfel de clipe sa i se aștearnă în cale, să-și poată arăta comorile vieții ei sacre și demne, celor care ii calcă pragul...

O astfel de ființă este Ana Bele, mama prietenului nostru fenomen Vasile Bele din Chiuzbaia...

Cum altfel putea fi? Cum altfel ar fi adus pe lume o ființă precum Vasile, care oferă dragostea și ospitalitatea lui, întregului univers, fără sa aștepte vreodată ceva în schimb?

Ba cred că este ceva ce își dorește arzător: să nu rămână vreodată singur, să nu rămână orfan de noi, cei care îl iubim....

Vasile Bele, îți mulțumim ție și ființei care te-a adus pe lume, pentru unicitatea, splendoarea, magia clipelor pe care îngădui sa le petrecem alături de tine!

Te asigurăm de dragostea și prețuirea noastră, pentru tot ceea ce reprezinți pentru noi toți!

Te iubim, mai presus de cuvinte! Mulţumim că ne ești bucurie a sufletului!

Autor: Mioara BACIU

Maramureșenii Vasile Bele și Gelu Dragoș prezenți în revista Dobrogea culturală

 Revista Ligii Scriitorilor Dobrogeni, "DOBROGEA CULTURALĂ nr. 1/ 2021, cuprinde în paginile ei câteva din poeziile mele. Mulțumesc întregului colectiv redacțional!

Felicitări

tuturor colaboratorilor!

Împreună cu poeta MIOARA BACIU - PE POTECILE GÂNDULUI...

 

,,Mi-am odihnit clipa

pe tâmpla munților Bistriței...

Un nou anotimp

mi-a înmugurit pe tulpina inimii

ce mi-a înflorit

mângâiată de soare.

Am zâmbit secundei dumnezeiești

de a mă fi născut, îmbrățișînd lumina

pogorâtă în sufletul meu pribeag...

****************

Mi sono riposato per un momento

sul tempio dei monti Bistrita...

Una nuova stagione

Mi ha fatto germogliare sugli steli del mio cuore

cosa mi ha prosperato

calmato dal sole.

Ho sorriso al secondo dio

essere nato da me, abbracciando la luce

disceso nella mia anima privata..."

(LABIRINT DE INIMI ALBASTRE/SPECCHIO DI CUORE BLU, din volumul PE POTECILE GÂNDULUI/ SUI SENTIERI DEL PENSIERO, pag. 51-52).

Volumul mai sus menționat, este semnat de poeta MIOARA BACIU, a apărut la Editura PIM, Iași, 2020, ISBN 978-606-13-5491-7, pag.150, bilingv, în limba italiană și a fost lansat, tot în acest an, 2020, inclusiv în cadrul Taberei literare de la Sinaia, ,,PETALE DE IUBIRE", coord. scriitoarea Vasilica MITREA, poeta Garofița JIANU și auroarea acestuia. Volumul s-a bucurat de o primire excelentă, din partea publicului cititor și iubitor de valoare. În această Tabără de la Sinaia, (ediția 2020), am avut bucuria de a fi prezent și eu, deci știu ce vorbesc.

Volumul în sine, se bucură de o prefață, foarte frumos elaborată, numită metaforic UN DISCURS POETIC LUMINOS, pag. 3- 6, ce poartă semnătura scriitorului Ion ROȘIORU, membru U.S.R., din care citez următoarele; ,,PE POTECILE GÂNDULUI, este cel de al treilea volum de versuri pe care îl semnează Mioara Baciu, poetă de un vitalism debordant și care trăiește totul c-o intensitate maximă și c-o uimire veșnic proaspătă. ... Poeta își revarsă dorul tumultuos de dragoste peste marginile visului în realitatea imediată și concretă. Își cultivă romantică setea de puritate și de absolut edenic", pag. 3, pentru ca în finalulu eseului, prefațatorul concluzionează: ,,Poezia din această carte a Mioarei Baciu are și o coardă socială, civică, poeta denunțând erorile comise de cei cățărați în vârful piramidei puterii politico-administrative. Mioara Baciu își propune și reușește, în mare parte, să salveze de la uitare amintirile frumoase și să-l convingă pe cititor să-și trăiască din plin 《clipa cea repede ce ni s-a dat》", pag. 6. Același cuvânt de întâmpinare a cărții al scriitorului Ion Roșioru, apare tradus - UN LUMINOSO DISCORSO POETICO, la pag. 7-10.

In susținerea și aprecierea sinceră a poetei, vine și poeta Garofița JIANU - un extraordinar promotor cultural, pe care îl are Țara Dobrogei. Mă bucur că am cunoscut astfel de oameni, pe care, fără să greșesc îi identific cu valoarea, cu idealul din lirica modernă, cu autenticitatea supremă. Poeta Garofița JIANU, își numește eseul-cuvânt de întâmpinare a cărți - ZBOR PRIN TIMP, pag. 11-13, sau VOLO NEL TEMPO (limba italiană), pag. 14-17.

,,Într-o lume, în care realitatea conturează imagini diforme, ambigue, întâlnim și oameni care dăruiesc din frumusețea lor sufletească, clipe pentru eternitate", pag. 11 / ,,In un mondo in cui la realta conturates diforma immagini, ambigue, incontriamo anche persone che danno dalla loro bellezza spirituale, momenti per l'eternita", pag. 14.

Poemul de debut în acest volum este CULOAREA GÂNDULUI/ IL COLORE DEL PENSIERO, pag. 18:

,,Pe aripa de anotimp

Clipele-și leagănă necuvintele

Taine cuibărite-n simțiri

Desenează poteci printre inimi

Foșnet de speranțe-n amurg

Vise flămânde și dor

Ascund sub taina timpului

Culoarea gândului..."

,,Nell'ala della stagione

Le clip oscillano le loro parole

Segreti immersi nei sensi

Tracia percorsi tra i cuori

Era il crepuscolo della speranza

Sogni affamati e desiderio

Mi nascondo sotto il mistero del tempo

Il colore del pensiero".

Poeziile lui Mioara Baciu sunt atractive, îți captează atenția asupra lor, te atrag și nu te lasă până nu termini volumul. Mie așa mi s-a întâmplat! Deși îmi place să citesc, nu întotdeauna, duc ,,volumul până la capăt", mă mai opresc, mai rezolv unele-altele. Uite că de această dată nu a fost așa. Nici cu acest volum, și nici cu volumul RAZE DE GÂND, Editura PIM, Iași, 2019. Nu acuma mi-am dat seama de acest lucru, ci de la primul volum, amintit.

,,Nu știu de ce, uneori,

brațele nopții sunt ne-nțelese ierni,

în care, crengile copacilor

ating obrazul tremurând al pământului

și, fiindcă se transformă în vreascuri

udate de lacrima cerului,

nici focul minții nu le mai poate arde..."

*****

,,Non so perche a volte

le braccia della notte non sono comprese in inverno

in cui, i rami degli alberi

toccano la guancia tremante della terra

e, perche si transforma in vasche idromassaggio

innaffiato (bagnata) dalle lacrime del cielo,

ne (neanche) il fuoco della mente puo bruciarli piu", (NU ȘTIU DE CE?/ NON SO PERCHE), pag. 19-20.

Volumul este unul al emoțiilor sau trăirilor emoționale, al iubirii sincere, iubirea cea pură, curată. Poeta Mioara Baciu nu ar putea scrie fără aceste. Poeme precum SĂPTĂMÂNA PATIMILOR, pag. 29/ SETTIMANA DI PASSSIONI, pag. 30,

,,E-o săptămână-n care-avem de învățat

că sufletu-ar putea fi curățat

prin rugăciune...

Ne-ajută, Doamne, să fim buni

Ne cerne-a inimii neghină

Și locuiește-n noi, de-acum,

Să te slăvim, cât firul vieții va să țină

Și-n vecii vecilor,

Amin!", este un poem-rugăciune către Dumnezeu.

,,E una settimana che dobbiamo imparare

che l'anima potesse essere purificata

attraverso la preghiera.

Aiutaci, Signore, ad essere buoni

Rattrista i nostri cuori con vergogna

E vive in noi da ora in poi

Cerchiamo di glorificarti, finche rimarra il filo della vita

E nei secoli dei secoli

Amen!", pag. 30. Același stil liric, discurs emoțional care impresionează, îl întâlnim și in poemul JERTA, SUPREMA IUBIRE, pag. 31/ SACRIFICARE, AMORE SUPREMO, pag. 32.

Din poemul CONFESIUNE, pag. 33-34, aflăm cine este poeta Mioara Baciu, un poem-confesiune minunat:

,,Nicicând n-am alergat după averi,

M-am mulțumit cu ce-am avut,

De-a fost să duc pe umeri și poveri,

Cu demnitate le-am purtat, de au durut.

...

Am înflorit la orice răsărit de soare

Și ghiocei am prins, la asfințit, în păr.

Am înțeles, tacit, că adevărul doare,

Că dor cuvintele-aruncate în răspăr", pag. 33,

,,Non ho mai cercato la ricchezza,

Mi ha fatto piacere quello che avevo,

Era come portare spalle e pesi,

Con dignita li ho indossati, hanno fatto male.

.....

Sono sbocciata ad ogni alba

E le racchette da neve mi hanno catturato nei capelli.

Ho capito tacitamente che la verita fa male,

Che gli mancano le parole lanciate nella riposta", pag. 35.

Poemul DĂRUIRE, /DEDIZOBE, pag. 41 și 42, este în totalitate, unul dedicat mie ( ,prietenului-fenomen Vasile BELE"), și-ți MULȚUMESC pentru această minunată surpriză. Știam poemul, dar bucuria includerii și teintalnirii cu el în volum alături de alte poezii, a fost enormă. Vreți să mai aflați amănunte despre Mioara Baciu? Vă recomand poemul MI-E ZÂMBETUL PETALĂ DE BUJOR, pag. 55/ IL MIO SORRISO E UN PETALO DI PEONIA, pag. 56.

,,Mi-e zâmbetul petală e bujor

legănată de dimineața sufletului

în barca destinului

ce-și cerne nemurirea

prin ramuri de gând..." /

,,Il mio sorriso e un petalo di peonia

ondeggiato dalla mattina dell'anima

nella barca del destino

cio che sigilla la sua immortalita

attraverso i rami del pensiero...", pag. 56.

O minunată trecere în revistă sau aducere aminte creează SULINA, ETERNĂ POVESTE / SULINA, STORIA ETERNA - ecouri ale taberei literare organizată la Sulina, 2019, inclusiv album foto. Te felicit dragă prietenă pentru acest volum în care mă regăsesc și eu, a câta oară? Dar, mai contează? Contează doar că suntem o echipă de oameni care facem minuni, adunându-ne. Am demonstrat acest lucru de fiecare dată.

Scriitorul Titu Zanfirescu Cianciulli, spune despre poezia Mioarei: ,,superbă poezia, Mioara - ecou al unei inimi de o rară sensibilitate, ca o punte pe care trecem în lumea visului, care este 《sufletul sufletului》, cum atât de frumos o spune Lucian Blaga", pag. 70, și continuă în pag. 74: ,,parfumul amintirilor se simte în fiecare vers, căci amintirea e umbra plăcerilor, sora dorului și vara dulce a nostalgiei" / ,,la fragranza dei ricordi si fa sentire in ogni verso, perche il ricordo l'ombra dei piaceri, la sorella del desiderio e la dolce estate della nostalgia", pag. 75.

ATUNCI CÂND... ,,Când umerii gândului

cad osteniți în abisale neputințe,

îmi anin bocetul minții

în răsăritul

ce-și încălzește nemurirea

în privirea ta...", pag.76 / ALLORA QUANDO... ,,Quando le spalle del pensiero

cadono nell'abisso dell'impotenza,

Bramo lo schizzo della mia mente

ad est

cio che riscalda la loro immortalita

nei tuoi occhi...", pag. 77... Atunci când se apropie ziua de 11 octombrie, în fiecare an, în familia Baciu este mare și frumoasă sărbătoare. De ce? Este ziua Florentinei! Iar, cea care născut-o și a crescut-o, însăși autoarea, îl dedică un BUCHET DE FERICIRE ÎN CUVÂNT, pag.96/ NASCITA FELICE IN PAROLA, pag. 97:

,,Fetița mea cu zâmbet de regină,

Cu ochii blânzi, izvoare de lumină.

Ești seva bucuriei, liniște divină,

În rădăcina, căreia îi ești tulpină"...

,,La mia bambina, con un sorriso da regina,

Con occhi gentili, fonti di luce

Sei la gioia della gioia, della divina tranquillita,

Alla radice di cui sei un ceppo", pag. 97.

 

VASILE BELE

Chiuzbaia, noiembrie 2020