Soseşte Moş Crăciun în Baia Mare

Moş Crăciun, profesionist, cu experienţă, fost mare actor, cu barbă naturală, empatic, le aduce daruri copiilor cuminţi din grădiniţe, şcoli, instituţii sau la domiciliu. Chemaţi-l din timp pentru programări, la numerele de telefon 0262276960 sau 0756639905.
Pe curând!

                                                                     MOŞ CRĂCIUN

Gluma zilei - Cadouri de Crăciun

Bunicul îşi întreabă nepotul ce-ar vrea să primească de la Moş Crăciun.
- Vreau o bicicleta, un iPod, nişte ghete de fotbal şi Nintendo Wii, răspunse nepotul.
- Când eram copil, spuse bunicul, primeam doar o portocală şi un măr...
- Woooww, se miră nepoţelul, un telefon mobil şi un computer?!!!

De Moş Crăciun, cadou ÎN 3D de la consilierul municipal Liliana Moga

Consilierul municipal UNPR Liliana Moga nu a uitat nici în acest an să facă daruri de Moş Crăciun. De această dată a renunţat la clasicele pachete cu dulciuri şi le-a oferit unor copii din sistemul de protecţie o după-masă de neuitat ducându-i la film!

Liliana Moga a fost în ultimii ani foarte prezentă în viaţa comunităţii pe care o reprezintă în Consiliul Municipal Baia Mare. De sărbători a făcut o tradiţie în a-i ajuta pe nevoiaşi. În acest an, de Moş Crăciun a vrut să facă un gest mai aparte pentru cei 12 copii de la Casa de Tip Familial (CTF) Nr. 2 din Baia Mare. I-a invitat la filmul Pinguinii din Madagascar, o producţie cinematografică 3D excepţională şi au petrecut câteva ore departe de problemele zilnice.

“Am vrut în primul rand să-i scot din mediul zilnic. Aşa mi-a venit idea vizionării unui film. Am ales filmul Pinguinii din Madagascar, dublat în limba română şi pentru că vârstele copiilor sunt cuprinse între câţiva anişori şi până la majorat. Oricum actualele filme de desene animate sunt adresate în special familiilor şi sunt plăcute şi pentru cei mari. Am găsit înţelegere din partea domnului George Breaz, şeful centrului de copii şi-i mulţumesc pentru acest lucru”, ne-a declarat Liliana Moga. Copiii au fost însoţiţi de Voichiţa Griguţă, instructor cu educaţia, declarând la finalul filmului: “Unii copii nu au mai fost la fim de anul trecut pentru că nu-şi permit. Pentru câţiva a fost o premieră din toate punctele de vedere pentru că au intrat într-o sală de cinema pentru proima oară. Îi mulţumim doamnei Moga că s-a gândit şi ne-a ales pe noi”.

Preotul George Breaz, şeful CTF Nr. 2 a apreciat acţiunea consilierului municipal Liliana Moga şi ne-a declarat că bucuria copiilor a fost una deosebită: “Îi mulţumesc doamnei consilier pentru gândul bun înainte de marele praznic al naşterii Mântuitorului Hristos de a-şi aduce aminte de aceşti copii minunaţi care nu au posibilitatea de a primi aceste daruri oricând. Bucuria pe care au avut-o copiii cu această ocazie să se întoarcă în inimile celor care au făcut acţiunea şi a fost precum bucuria pe care au avut-o magii când l-au găsit pe pruncul Hristos în Bethlehem.”.

 Şi pentru ca vizionarea filmului să fie şi mai plăcută nu puteau să lipsească popcornul şi sucurile.

                                                                       Adi Rusu

Doresc ca pentru dumneavoastră Moş Crăciun să existe cu adevărat!

Domnul Iisus Hristos Se naşte din Fecioara, aducînd lumii anotimpul veselitor, întorcîndu-l spre înnoire, de care se bucură cerurile şi pămîntul ca de înnoirea noastră! Să ne bucurăm, lăsîndu-ne luminaţi şi călăuziţi de steaua ce veghea calea Magilor. Aşa să intrăm în taina Crăciunului, îmbrăţişîndu-L în peştera făpturii noastre pe Cel necuprins, Lumină spre a noastră luminare. Sărbători fericite!

În toată lumea bunii spun că există Moş Crăciun,

că i-ați scris şi c-o să vină, să v-aducă-n pumni lumină,

lângă brad şi lângă foc, să vă umple de noroc !

Doresc ca pentru dumneavoastră Moş Crăciun să existe cu adevărat! Să aveţi Crăciun frumos, gustos, bogat, sănătate şi mulţi bani ! Deschideţi uşa şi lăsaţi spiritul Crăciunului să vă intre în casă. Deschideţi inimile şi lăsaţi BUCURIA şi ÎMPLINIREA să vă intre în suflet. Deschideţi larg braţele şi îmbrăţişarea vostră caldă, vorba bună şi gândul curat să fie cel mai de preţ cadou pentru cei dragi! Pe vremuri oamenii aveau cruce de lemn şi inimă de aur. Acum au cruce de aur şi inimă de lemn. Sfînta sărbătoare să readucă aurul în sufletele tuturor. Să aveţi parte numai de LUMINĂ în inimă şi în gând! Este momentul să uităm de griji şi supărări, să iertăm, să iubim şi să ne amintim că nu suntem niciodată singuri! Înconjuraţi-vă de familie şi prieteni, bucuraţi-vă de colinde! Când magii ne aduc Clipa cea de Taină, după datina străbună, să pornim colindele la lumina caldă a lumînărilor aprinse în brăduţ. Vă doresc atâtea clipe fericite cîţi fulgi de nea într-o iarnă ca-n basme, un Crăciun strălucitor, cu pace în suflet şi cu multă dragoste, prosperitate şi numai BUCURII ! Astfel, spiritul Crăciunului vă va însoţi tot anul şi dragostea pe care o dăruiţi celorlalţi vi se va întoarce înzecit, viaţa vă va fi  potecă netedă, presărată cu flori şi stele pe care să păşiţi cu credinţă. Sufletele să vibreze în armonie şi pace, IUBIREA să vă primească în braţele ei pline de căldură şi duioşie, iar norocul să vă urmeze oriunde... Sărbători fericite alături de cei dragi! FERICIREA, ÎNŢELEPCIUNEA, ÎNCREDEREA, şi GENEROZITATEA să vă călăuzească paşii în noul an şi să vă ajute să descoperiţi minunea unei vieţi împlinite... Crăciunul e CREDINŢĂ, e SPERANŢĂ, Crăciunul e PUTEREA DE A DĂRUI ŞI DE A PRIMI DRAGOSTE! Sărbători îmbelşugate! Să vă dea Dumnezeu puterea să vă îndepliniţi toate visele, realizări depline, sănătate, şi prosperitate.

SĂRBĂTORI FERICITE ! DIN TOT SUFLETUL vă doreşte, mereu al dumneavoastră, 

                                            OCTAVIAN BUTUZA

La taifasuri cu Moș Crăciun

 Reporter: - Bună ziua, dragă Moș Crăciun!   Bine ai venit în România, țara unde copiii sunt cei mai cuminți, cei mai isteți, cei mai harnici, cei mai ...

Moș Crăciun: - Bine te-am găsit, draga Moșului. E adevărat, zilele astea sunt aici, la voi în țară, între anumite ore, așa după cum merge Sfântul Soare. După ce se lasă seara, plec în alte țări, unde soarele apune sau răsare, pentru a mă întâlni cu alți și alți copii ... doar cu copiii ce-au fost cuminți, harnici, descurcăreți. Îmi doresc să ajung în casa câtor mai mulți copii pentru a le lăsa darul ce și-l doresc, indiferent că sunt băieți sau fetițe. Se știe că Moșul lasă fiecăruia darul dorit. Încerc, încerc draga Moșului, să îndeplinesc dorințele atâta cât îmi este cu putință.

Reporter: - Mă bucur că aveți timp și pentru acest interviu și vă mulțumesc!

Moș Crăciun: - Ei, doar Moșul are timp pentru fiecare copil. Dacă nu are trebuie să-și facă. Îmi doresc să vorbesc cu cât mai mulți copiii și mai mari și mai mici. Pe cei mici să-i cunosc și să-i țin minte, iar pe cei mari să văd cât au crescut, cât sunt de mari, cât sunt de cuminți și ascultători, și câte și mai câte ...

Reporter: - Dragă Moșule, cum se face că tu nu uiți niciun copil?

Moș Crăciun: - M-ar durea sufletul să uit pe careva sau pe cineva. Am marele noroc, cu sania și cu renii ce-o trag. Am mai spus de multe ori, Moșul nu uită pe niciunul, probabil nu și-l amintește în acel moment, din cauza emoțiilor, din cauza ochelarilor pe care ar trebui să-i schimb că nu văd prea bine, dar nu am avut timp să trec pe la un medic să-mi prescrie alții. Dacă nu-mi aduc aminte, pe moment, numele vreunui copil, fie băiat fie fetiță, fac apel la memorie, și-mi aduc repede aminte despre cum, care sau cine este lângă mine. Să nu credeți că Moșul nu are emoție, dimpotrivă, emoțiile sunt mari. De ce? Păi, vă dați seama că eu nu-i văd decât dintr-un an în altul, în această perioadă. Încep, așa cum se știe la începutul lunii decembrie, imediat după ce vărul meu, Sfântul Nicolae, sau Moș Nicolae, pleacă. Abia după, e rândul meu să-mi prind renii la sănioară și să colind lumea în lung și-n lat, pentru a mă întâlni cu cei dragi. 

Repoter: - Ce-ți fac renii, dragă Moș Crăciun? Cât sunt de cuminți? 

Moș Crăciun: - Renii? Fac ciumbușlucuri și ei așa ca cei mici. Am mare noroc cu Rudolf, cel mai bătrân dintre reni. El cunoaște toate drumurile din lume și știe pe unde să mă ducă. Știe calea cea mai scurtă spre fiecare copil. Ceilalți șase, pentru că am șapte reni (pentru cei care au uitat!), sunt mai neastâmpărați. Uneori îi las într-o parte a clădirii, sau a casei unde mă opresc, iar ei nu mă așteaptă acolo. Mereu își schimbă locul, doar Rudolf ce-i stăpânește. Trebuie să vă spun că renul Rudolf este cel mai cuminte și mai ascultător. E o greutate și un efort, pentru că, uneori, copiii vor să-i vadă. Eu îi conduc spre geamul și  spre partea unde i-am lăsat, când colo, ei mă păcălesc și mă așteaptă mereu spre soare apune. De fapt, acesta este drumul nostru ... mereu înspre soare apune. Așa că nu mulți dintre copii reușesc să-i vadă. Dar ziua, trebuia să notați și acest amănunt, nu prea se văd, pentru că ba sunt nori, ba a ceață, ba cineva îi sperie (dintre cei răi, pentru că mai există și copii răi!). Important e că, de fiecare dată când trec, seara cu sania pe la voi prin țară, către țara mea, rămâne pe cer un nor de steluțe. E magie și sunt urmele de praf lăsate de către reni. Alergăm repede, să ajungem să umplem sacul și să plecăm iar, și iar, și iar. Prin țara voastră trec în fiecare seară la ora 7 fix-fix, trecut cu ceva minute, nu mai multe de trei-patru!

Reporter: - Când nu te întâlnești cu copiii, nu-ți este dor de ei?

Moș Crăciun: - Mor de dorul lor! Mor! Nu-mi pot imagina viața fără ei. Ei, copiii, sunt marea bucurie, a părinților, a bunicilor, a mea. Nu-mi pot închipui viața mea fără ei. Ei sunt cei care ne transmit bucurie, veselie. Ei ne aduc sau readuc zâmbetul pe buze atunci când suntem mai amărâți sau mai supărați. Datorită lor uităm de necazuri sau supărare. Pentru ei muncesc și părinții dar și la noi în țara mea se muncește non-stop. Cum crezi că aș reuși să fac atâtea și atâtea jucării (dintre cele mai variate, așa cum le scriu în scrisori copiii). Și mai este ceva ... trebuie să țin pasul cu modernitatea de pe-aici. Nu mai e simplu cum era pe vremuri. E chiar complicat pentru că apar noi și noi pretenții. Și noi trebuie să ținem pasul cu modernitatea, cu lumea. 

Reporter: - Cum știi tu, dragă Moș Crăciun, ce-și dorește fiecare copil?

Moș Crăciun: - Uneori e simplu, alteori este chiar o greutate. Este simplu și ușor atunci când doar citesc scrisorile pe care le lasă copiii seara în geam. Eu, trimit, în fiecare seară îngerași sau trimit crăciunițele mele, pentru a aduna scrisorile sau plicurile din geam. După ce le citim ne apucăm de muncit, pentru a-i îndeplini dorința fiecăruia. Alții, îmi trimit e-mail-uri. Trebuie să le citesc și să le știu pe toate. Dar cum eu nu mă prea pricep la tehnica asta, și nici la calculatoare nu mă prea pricep, trebuie să fie cineva mereu lângă mine să verifice aceste e-mail-uri. Alteori, vorbesc cu ei pe facebook, auzi ,,facebook”. Copiii sunt foarte isteți în lumea de azi. Se pricep la foarte multe lucruri inclusiv la calculatoare, când mi-au cerut pentru prima dată să le aduc ,,tabletă”, trebuie să recunosc că nici nu auzisem de acest lucru, sau jucărie, sau ce-o fi, până nu mi-am chemat un consilier să mă sfătuiască și să-mi explice și mie ce-o fi însemnând toate acestea. Acuma știu. Deja am învățat, dar e foarte greu. Chiar am avut ,,de furcă” pentru acest facebook. Nici nu am știut să rostesc cuvântul bine. Îi ziceam ,,facecuc”, sau ,,faceduc”. O problemă extrem de serioasă ... mai ales aici unde se vorbește românește. Dar, copiilor, inclusiv celor de la grădiniță sau cămin, deja li se predau ore de engleză, sau de germană, iar ei comunică foarte bine. Cunosc bine și foarte bine limba engleza și-atunci tot mie îmi este greu. Chiar îmi colindă în limba engleză, și-mi spun poezii, dansează și cântă extraordinar. Uneori nu mă pot stăpâni să nu intru cu ei în horă ... dar eu sunt prea bătrân, ei în schimb sunt plini de energie și putere. Așa-mi stârnesc amintiri și-mi aduc aminte de anii tinereții, cum mai jucam la baluri cu bunicele lor, cu bunicii lor, ne prindeam în horă ... Of, câtă tinerețe, și ce repede au trecut anii!  

Reporter: - Dragă Moș Crăciun, e adevărat că știți toate limbile ce se vorbesc pe pământ?

Moș Crăciun: - Da! E foarte adevărat! Altfel cum crezi că m-aș descurca? Cunosc scrisul fiecărui copil, cunosc limba ce-o vorbește fiecare. Ieri, de exemplu, la o grădiniță, am întrebat pe-un copil, așa, să văd dacă știe, care este diferența dintre ,,mouse” și ,,house” și ce credeți, că nu a știu? Ba da! ,,Mouse” este șoarece, iar ,,house” este o casă. Și-aș putea să dau exemple multe. Dar ce-mi place cel mai mult e când dansează. Abia mă pot stăpâni să nu intru în horă cu ei. Uneori chiar intru, dar mi-e frică să nu mă vadă Crăciunița mea din cer. Dacă m-ar vedea s-ar putea să mă certe. Îmi zice că sunt bătrân și mă dor toate oasele. Asta e, dar e prea frumos alături de copii și, vă spun, abia mă stăpânesc. Mă mai ajută copiii să mă ridic de pe scaun, pentru a intra în horă, iar mie îmi trebuie dans – așa-mi zice Baba mea.

Reporter: - Ați putea să-mi spuneți câteva din peripețiile dumneavoastră?

Moș Crăciun: - Sunt multe, vă dați seama. Am pățit multe și cum sunt bătrân, pe unele le-am și uitat. Dar cel mai des e că cei mici nu prea cred că exist, și-atunci cum sunt curioși din fire (unii, chiar prea curioși), mă trag de barbă, să vadă dacă sunt real sau fals. Bineînțeles că eu sunt cel real, dar mai există situații, e drept cam puține, când mai trimit, ajutoarele mele. Ce să fac, timpul trece prea repede, eu uneori întârziu cu copiii, și uite așa, nu-mi ajunge timpul. Ba unii dintre copii m-ar opri să fiu musafirul lor. Apoi, să știți că aș vrea să stau, dar sunt un pic cam pretențios. Eu beau o cană de vin roșu în fiecare seară, și mânc doar cârnați proaspăt din carne de porc. Îmi aduc aminte de-o fetiță extraordinar de frumoasă – așa cum sunt toate fetițele din lume – care mi-a propus să merg, vara, la mare, cu ei. Cum să refuzi așa ofertă? I-am promis că vin dar cu o condiție – tatăl ei să rămână acasă și să ne trimită bani pentru toată vacanța, iar noi, mami, ea și eu, să mergem la mare așa după cum ne-am promis. A fost de acord! Dar s-a întâmplat că vara am adormit un somn adânc de m-am trezit abia spre toamnă, și nu am mai mers la mare. Cred că m-or fi așteptat să merg și mama și fetița!

Reporter: - Sunt și Moși falși?

Moș Crăciun: - Sigur, draga Moșului, sunt! Mai sunt unii pe ici pe colo, ce se maschează în haină de Moș Crăciun. Evident că nu le iese, pentru că Moșul adevărat este doar unul, adică eu. Ei, se joacă de-a Moș Crăciunul, pentru a-i păcăli pe copii, pe oameni. Nu prea reușesc să joace rolul Moșului, pentru că este prea greu. Ei nu pot face magii, nu pot intra pe horn sau pe gaura de la cheie, ei nu au ajutoare și nici îngerași care să-i ajute. Ba n-au nici barba adevărată așa ca și a mea, poartă mască de Moș. Pe aceștia, atunci când îi prind, îi pedepsesc, le dau câteva nuielușe să le treacă ideea de-a se mai juca de-a Moșul. Alții, și pe ăștia îi iubesc, primesc rol în serbarea ce-o fac, și-atunci este obligatoriu să îmbrace haina lui Moș Crăciun. Pe ăștia îi iubesc, și-i răsplătesc. Îmi plac rolurile din serbările copiilor. Stau de cele mai multe ori la geam și plâng de bucurie și emoție, cât de frumoasă serbare fac, ce frumoase poezii, ce frumusețe de colind pot să interpreteze. Întotdeauna iau multe poze cu mine să le duc și să le arat și altora, mai ales Babei mele care mă așteaptă acasă. Iau poze doar cu copiii, să se înțeleagă! Dar mai fac și cu mămicile lor. Îmi aduc aminte de fiecare în parte și e o bucurie să ne revedem după atâția și atâția ani. Îmi aduc aminte de serbările părinților, adică de când părinții de azi erau copiii și aveau serbare. Atunci, bunicii de azi, erau părinți tineri și frumoși, dar tot așa au rămas, doar un pic-un pic sau mai schimbat. Dar mii aduc aminte pe fiecare în parte ... Și ce frumos era, și ce frumos este ...

Reporter: - Văd că vă sună telefonul mereu. Cum reușiți să răspundeți la fiecare apel?

Moș Crăciun: - Cum să nu reușesc?! Reușesc să stau de vorbă cu foarte mulți copiii, ba chiar cu fiecare. Trebuie să crezi în magie. Totul e magic zilele acestea, așa ca Nașterea din Bethleem. Doar acesta este marele eveniment spre care ne îndreptăm. Îl serbează întreaga lume. Nașterea Pruncului Isus în iezlea vitelor, pentru că nici săracii, nici bogații n-au vrut să-i primească în casă, pe  Maria și pe Iosif, pentru motivul că erau străini în orașul lor. Așa s-a întâmplat că au ajuns la un grajd cu oi, vite, boi și cai. Animalele au fost primii martori ai Nașterii, iar boii suflau peste ei pentru a le face căldură. Amintiți-vă frumosul colind! Așa s-a Născut cel ce ne este Împărat, slăvită și mărită fie această Naștere.

Reporter: - Ne apropiem de final. Mulțumindu-vă pentru toate vorbele frumoase, pentru că nu doresc să vă mai rețin, și chiar vă cred că sunteți foarte grăbit, aveți un mesaj pentru cititorii noștri?

Moș Crăciun: - Desigur, desigur! M-aș bucura dacă fiecare dintre noi am înțelege așa cum trebuie marele miracol al Nașterii, care se întâmplă să fie peste câteva zile. Eu pe unde trec, mereu-mereu fac apel la o lume mai bună, mai iertătoare, mai înțelegătoare, și-mi place să cred că putem trăi într-o astfel de lume, unde fiecare știe ce înseamnă a ierta și-a fi iertat, a înțelege și-a fi înțeles, a dărui bunătate și-a primi în schimb bunătate. Îmi doresc o lume unde fiecare respectă pe cel de lângă el, unde fiecare persoană este bună și credincioasă. Acesta este marele secret al reușitei – iertarea și înțelegerea, bunătatea și credința. Fără acestea lumea nu este lume, iar noi nu ne mai putem numi oameni. Omul simplu și cu inima curată, știe asculta, știe ierta, știe dărui iubire, știe ce înseamnă respectul și stima, știe ce înseamnă iubirea. Dacă aș putea alunga din această lume răul și rele, necazul și suferința să  știți că le-aș lua și le-aș arunca, dar din păcate nici mie nu-mi este totul cu putință, cu toată puterea magiei pe care o am. Eu, din păcate, pot să fac magie doar pentru a-i dărui fiecăruia ceea ce-și dorește. Mi-ar place să pot mai multe, dar am fost oprit de Zâna cea bună și nu pot trece peste puterea ei. Dragii Moșului, măcar de-acum încercați să fiți un pic mai buni cu cei din jurul dumneavoastră, ajutați-i pe cei sărmani ori săraci. Dăruiți tuturor dar din darul dumneavoastră. Dăruiți tuturor căldură din căldura dumneavoastră, evident din căldura sufletului, dacă mai există. Nu lăsați răul și relele să vă pună stăpânire pe suflet. Nu această este lumea pe care și-o dorește Marele nostru Împărat, dimpotrivă. Fiți blânzi și dăruiți blândețe, pentru a primi în schimb din bunătatea Cerului. Fie-vă milă de cei goi și dezbrăcați, ajutați-i. Fiți milostivi și iubitori de  rugăciune. Colindați și bucurați-vă de colidătorii care vă vor trece pragul casei. Dăruiți bunătate și blândețe, lumină și căldură, iubire și înțelegere tuturor. Nu uitați de sărmani și săraci, căci și ei sunt locuitorii acestui pământ. Vă doresc, așa ca în final, să vă găsesc mereu sănătoși, bucuroși și veseli. Să vă ocolească necazurile vieții și amarul și supărarea. Mereu să vi se împlinească visele ce le aveți. Tuturor, și celor tineri și celor mai puțini tineri, și copiilor, și părinților și bunicilor, și vecinilor, și întregului dumneavoastră neam – LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI! Doamne ajută, să ne vedem sănătoși.     

                                                                       VASILE BELE

FOTOGRAFIA ZILEI - MOŞ NICOLAE A SOSIT ŞI LA MIREŞU MARE!

De la Moș Gerilă la Moș Crăciun!

                  

,,Din an în an sosesc mereu,

La geam cu Moș Ajun,

E ger cumplit, e drumul greu,

Da-i obicei străbun.

Azi cu strămoșii cânt în cor,

Colindul sfântul și bun,

Tot Moș era și-n vremea lor,

Bătrânul Moș Crăciun” (,,Cântec de Crăciun”)

Doamne, cum trec anii! Dacă aș putea să întorc roata vieții, mi-aș dori să ajung iar în copilărie – cea mai frumoasă perioadă din viața unui om, zic eu. Iar din copilărie nu voi povesti despre nimic altceva, decât numai de cunoscutul Moș Gerilă, actualul Moș Crăciun, nu?

El venea întotdeauna pe furiș, intra pe hornul casei, și (iar!) întotdeauna ,,circula” doar noaptea. De fiecare dată venea înaintea Marelui Praznic al Nașterii Mântuitorului. Îmi aduc aminte că tata se întâlnea, de fiecare dată cu Moș Gerilă, la serviciu. Acolo venea mereu!

Era un Moș Gerilă care venea ,,la părinți, la serviciu”, lăsa câte o punguță, pentru fiecare copil, în care erau niște dulciuri, nu prea întâlnite în acea vreme prin magazine. Nu se arăta niciodată! Nu ne întâlneam niciodată cu el. Nu-i spuneam poezii. Nu-i colindam. Nu-l strigam. Atâta doar că-l așteptam, an de an, să apară, cu darul lui.

Nu știam cum arată. ,,E bătrân și nu poate să vină!”, ni se mai spunea uneori. Și, mereu a fost bătrâni. Nouă, copiilor acelor vremi ni se mai spunea că are de trecut pe la foarte mulți copii, de aceia a lăsat ,,la serviciu, la tata”, darurile pentru noi. ,,Voi, copiii, ne mai spune tata, trebuie să-i promiteți că o să fiți cuminți, că o să ascultați, că o să învățați, că o să ..., că o să ...”. Și-n acele vremi promiteam orice, de dragul unui cadou, fie el și mai sărăcăcios. Nu-l cunoșteam dar mereu îi făceam promisiuni, că doar el ne aude, ne vede – noi nu putem să-l vedem și nici să-l auzim. Și chiar credeam în toate astea. Nu ne permiteam să încălcăm promisiunile făcute.

Rar se întâmpla, ca între dulciuri, Moș Gerilă să strecoare și o jucărioară. Nu cred că-i prea plăceau lui Moș Gerilă, jucăriile! Dar, o iubeam și-o drăgăleam că și nu știu ce avere din lume, doar era darul lui Moș Gerilă. La noi în casa copilăriei mele jucăriile ajungeau cam răruț. Dar nu erau nelipsite, totuși! Pentru că făceam jucării din orice. În funcție de jocul pe care-l jucam. Improvizam fel de fel de jucării. Și ne era bine așa! Era frumos. Parcă, știam să ne jucăm.

Nu-i spuneam poezii niciodată lui Moș Gerilă. Și nici nu-i dădeam pupici. Că nu venea, ,,personal”, ci doar trimitea darul. Îl vedeam, imaginar, în fața ochilor, de parcă era viu, pentru că mereu ni se povestea de el, dar mereu mereu era absent! Și asta durea, dar de frică să nu se supere, ziceai că totul e bine. Că nici nu aveam voie să-l supărăm, altfel riscam să nu mai vină pe la noi niciodată.

Când putea, uneori, tot el aducea și bradul de Crăciun! O adevărată bucurie. Câtă bucurie ...! Totul era magie și magic. Sosirea lui Moș Gerilă ... privitul pe geam ... ascultatul la geamuri ... privitul dinspre exterior înspre interior și ascultarea copiilor, căci el știa exact, cine și care a mai făcut vreo năzbâtie! Și-o știa la perfecție, nu uita niciun amănunt! ,,Doamne cum le știe Moș Gerilă pe toate! Sigur a trecut și pe la geamul nostru, și ne-a văzut!” mi-am spus de multe ori, căci cumințel nu prea eram. E adevărat, țin de copilărie și îi dau acesteia frumusețe!

Noi, lui Moș Nicolae, atunci când venea, nu prea îi spuneam poezii. Îi colindam, că-i plac și lui colindele. Îi place tare să le asculte. După colindă, Moșul ne punea obligatoriu să rostim și rugăciuni, sau Îngerașul – să vadă dacă de acum un an am mai învățat vreuna în plus, față de ce i-am spus anul trecut. De parcă știa Moș Nicolae, că nu rosteam în fiecare seara rugăciunile. Și era adevărat. Uneori adormeam fără rugăciune, din prea multă oboseală, căci pe acele vremuri zilele erau mult mai lungi. Și vremea îți ajungea să faci de toate, nu ca acuma, că zboară fără să-ți dai seama.

Ba chiar și observarea copiilor era un atribut de-al lui Moș Gerilă. Observa și-apoi în funcție de cum îți era comportamentul Moș Gerilă recompensa ori pedepsea. Căci Moș Gerilă avea în sacul lui și pedepse. Dar și nuielușă, întocmai ca Moș Nicolae. Dar cel puțin Moș Nicolae, în vremea copilăriei, intra în casă – tot cu barbă, tot bătrân, mereu cu toiagul și sacul plin cu daruri. El îți cerea inclusiv Carnetul de note, să se uite și să vadă cum înveți! Și ce rușine îți era dacă printre note s emai strecura și una nu tocmai plăcută lui Moș Nicolae. Credeam că Moș Nicolae este frate cu Moș Gerilă. Că doar amândoi sunt Moși!

Totul exista sub semnul magiei – toiagul cu care se apăra de ,,câinii vagabonzi”, și tot cu el se ajuta la mers. Apoi era sacul din care ne dăruia tot ceia ce ne doream – dulciuri, uneori (așa cum am mai scris) câte o jucărioară. De cele ami multe ori darurile Moșului erau haine noi, căci nu se putea concepe o asemenea sărbătoare, fără ca cei din casă să nu aibă, fiecare în parte, măcar un lucru vestimentar nou. Nu se putea așa ceva ... cel puțin un accesoriu era nou, dăruit ori adus și lăsat în geam de Moș. Și ce ne bucuram! Atunci, parcă, știam să ne bucurăm de orice. Azi, avem pretenții super sofisticate – de nici Moșul nu le prea pricepe. Noroc cu cei de-ai casei!

Moș Gerilă le știa pe toate. Știa dacă am făcut vreo prostioară, știa dacă am ascultat sau nu am fost ascultători – de fapt, ca azi, în vremea lui Moș Crăciun. Că și Moș Crăciun le știe pe toate: ,,Moș Crăciun, în fapt de seară

A pornit-o prin oraș

Și la sania-i ușoară,

A-nhămat un iepuraș.

Drumurile-s troienite,

Noaptea vine, gerul crește ...

Cu urechile ciulite,

Iepurașul se grăbește” (Otilia Cazimir)

Totul era magic. Cerul era, parcă, mereu senin, plin de stele, chiar dacă ningea! Sania nu era trasă de reni precum sania lui Moș Crăciun! De fapt, noi știam că Moș Gerilă este călăuzit în drumul lui de îngeri, și mai știam că se deplasează cu sania, uneori alintată – sănioară. Și ea o sania magică, evident! Și-n toată magia, bucuria era nemăsurată, fără de margini, deși noi nu-l vedeam niciodată pe Moș Gerilă, așa cum se arată acuma Moș Crăciun – la fel de darnic, dar parcă și prea. Moș Gerilă, venea, se uita pe geam să vadă de-au adormit copiii, și lăsa, tot pe furiș, în magia lui, și pleca repede spre-o altă casă, spre alți copii.

Noi, copiii, aflăm cadoul – în fereastră, la ușă, într-un colț al casei, uneori sub bradul frumos împodobit! Îi colindam. De fapt îi colindam, că doar el din ceruri aude fiecare glas de copil, aude fiecare colindă, în parte! Câtă magie, Doamne!

Asemănarea dintre Moș Gerilă și bătrânul Moș Crăciun este evidentă și azi. Deși plin de bătrânețe, Moș Crăciun, azi sosește, printre zăpezi și troiene. Cert este un lucru – azi el ajunge în fiecare casă: ,,Moș Crăciun cu plete dalbe

A sosit de prin nămeți (n.a. uneori mămeți!)

Și aduce daruri multe

La fetițe și băieți”.

Ajutat, când de Îngerași, când de Crăciunițe - și ăștia sau astea fără a avea vreun nume concret – Moș Crăciun mereu cu sacu-n spate, în prag de Mare Praznic împărătesc se oprește, pentru a dărui bunătate din bunătatea sa, celor cuminți și mia puțini cuminți. Azi, părinții, iartă fiecare giumbușluc, făcut de odraslă, chiar și fără a pedepsi. Doamne, cât suntem de iertători! Pe vremea mea, nuielușa era ținută mereu la loc de cinste, iar dacă era adusă de Moș Nicolae sau Moș Gerilă, nici nu aveam voie să o rupem (că mai existau și astfel de cazuri!). Dacă aveam  îndrăzneala aceasta, de-a rupe nuiaua Moșului, eram condamnați ,,pe vecie” la fel de fel de pedepse, una mai cruntă decât altă – ,,Moș Gerilă nu va mai veni niciodată la noi cu daruri”, sau ,,O să-l supărăm, foarte, pe Moș Gerilă!”, sau ,,Moș Gerilă ne va pedepsi rupându-ne, și nouă mâinile, așa cum am rupt nuielușa!”, și multe alte și alte superstiții pe care le credeam.  

,,Din bătrâni se povestește

Că-n toți anii negreșit 

Moș Crăciun la geam sosește

Niciodată n-a lipsit!”, este continuarea poveștii magice. Și este perfect adevărat. Moș Crăciun, precum Moș Gerilă ori Moș Nicolae nu a lipsit niciodată. Că nu ne-a adus, în magia lui, uneori, darul preferat, este și acesta un adevar, dar speranța moare ultima. Și, cum copiii sunt speranța viitorului, Moș Crăciun poate- poate că o să-i aducă lucrul visat într-atâta de mult.

Totul se întâmpla sub semnul magicului și al magiei. Moș Gerilă venea la geam, doar după ce ațipeam (sau chiar adormeam de-a binelea), și lăsa cadourile într-o clipită, atât cât ai închide o fracțiune de secundă ochii. Și-apoi pleca la alți copii, cu alte cadouri. Noi, a doua zi, aflam cadourile – fie în fereastră, fie la ușă, fie sub brad, și-i mulțumeam, fiecare în parte crezând că Moș Gerilă ne aude. Și chiar ne auzea!

Altădată, îi colinda, tare de răsuna satul. Îl colindam pe Moș Gerilă, că atâta merită și el! Îi colindam prin vecini, ba acasă. La școală, nu prea se făceau serbări pentru slăvirea lui Moș Gerilă, așa cum se fac astăzi, așteptându-l pe Moș Crăciun. N-am înțeles de ce? Și-acum îmi mai pun această întrebare, fără a primi vreun răspuns logic.

Evident că răspunsuri există – perioada comunistă sau sistemul comunist nu agreea un astfel de comportament. ,,Comuniștilor” (cei care au dispărut în 89) nu le era dragă figura și ținuta lui Moș Gerilă. Probabil nici culoarea roșie a hainelor (cum știam că este îmbrăcat Moș Gerilă) nu era foarte apreciată! Ba chiar se zicea că această culoare – roșie – este o culoare sau un simbol al comuniștilor. Exista, dacă-mi amintesc bine, și un steag, numai roșu, pe lângă frumosul nostru tricolor, tot un simbol al clasei politice din acele vremi. Azi hainele lui Moș Crăciun sunt asemănătoare cu cele pe care la poarta Moș Gerilă  – cizme negre, barba albă și ținuta roșie.

Până și colinda și colindul erau ,,transformate” și modificate, după cum soseau ,,sarcini” sau ,,directive de sus”, de la mai marii comuniștilor, Doamne iartă! Erau sfaturi primite în legătură cu ce și cum să se promoveze prin cultură și tradiție. Până și aici și-au permis să intervină – să modifice folclorul. Tradiția, parcă, avea un motto, zic eu, azi, făcând o paralelă: ,,Tradiția o facem noi! Tradiția o dictăm noi! Noi sunte tradiția!”. Nu eru agreate multe colinde. Și totuși eele erau rostite  - la geam, în casa și la masa creștinului iubitor de Dumnezeu.

Dacă acești comuniști prin sistemul lor putea să impună orice, pri fel de fel de directive, un singur lucru nu le-a reușit până la capăt ... să oprească tradiția. E adevărat că uneori au modificat-o, nu spre lauda lui Dumnezeu, nu spre mărirea celui Născut în ieslea vitelor, ci înspre slăvirea conducătorului iubit. Vremuri și vremi, dragii mei.

         Sosirea lui Moș Crăciun este prea așteptată. Niciodată n-a lipsit, doar și colindul străvechi ne confirmă acest fapt. Copiii îi spun poezii, îi cântă colinde, îi dansează. Câte nu-i fac, bătrânului Moș Crăciun! Și pentru el e o mare bucurie când vede câta bucurie poate să aducă o dată cu venirea lui. Câtă magie! Câtă fericire! Câte cadouri!

Doamne, totul este ... magic. Se mai poate ca uneori Moș Crăciun să poarte mască, sau să i se vadă, în loc de pantalonul tradițional roșu, un pantalon de blug, căci prea sunt isteți micuții. Ba uneori, se vede, că barba îi este falsă! Azi, din când în când, mai observăm câte un mic amănunt din acesta. Pe vremea lui Moș Gerilă nu puteam să-l observăm dacă e magic sau fals. Un singur lucru este cert – atunci totul era magnific, și-l acceptam așa!

,,Eu vă las de-acum cu bine, că-i târziu

Și sacu-i greu.

Și mai sunt în drumul meu,

Și-alte case de copii,

Care-așteaptă jucării ...

Să vă aibă-n pază Domnul.

Moșul a pornit la drum,

Pe copiii îi fură somnul

Și prin somn ei văd acum,

Cum tot suie și coboară

Prin troianul uriaș,

Moș Crăciun c-un iepuraș,

Înhămat la sănioară”. (Otilia Cazimir – ,,Noapte de Crăciun”)

         În final, cu permisiunea dumneavoastră, vă prezint o poezie scrisă, de-un copil, care încă îl așteaptă pe Moș Crăciun. De Moș Gerilă a auzit doar! Ea s-a născut în vremea lui Moș Crăciun, și-l iubește ca, de-altfel, toți copiii. Dar și Moșul îi iubește pe toți copiii! A scris-o cu drag, sperând la mai multă bunătate, la mai multă căldură, la mai multă înțelegere ..., sperând, ca atunci când va sosi Moș Crăciun, și ea, precum milioane de copii, să-i rostească acestuia o poezie. De această dată, e una scrisă cu sufletul și cu inima!

Vai de mine ce gălăgie!

Așteptând Moșul să vie,

Copiii nu au răbdare

Și toți strigă-n gura mare:

- Astăzi vine Moș Crăciun!

Astăzi vine Moș Crăciun!

Azi, el vine de departe,

Cu un sac mare în spate.

Un băiat, mai zvăpăiat,

Ce nu-i gata îmbrăcat,

Cu privirea-i jucăușă,

Strigă tare: - A venit Moșul la ușă!

- Ce se aude din drum?

Cine strigă: - Moș Crăciun!

Moș Crăciun, Moș Crăciun,

Moș Crăciun, Moș Crăciun!

El aude, chiar din drum,

Cum îl strigă: - Moș Crăciun!

Moș Crăciune! Moș Crăciune,

Te rog să nu uiți de mine.

Zice repede-o fetiță:

- Moșule să-ți dau guriță!

- Moșule tu ești de treabă,

Când ți-a crescut a ta barbă?

- Vai ce de copii frumoși,

Și cât sunt de curioși!

Zice bunul Moș Crăciun,

Dar fiind atent la drum.

Vor să știe, da, să știe,

De primesc vreo jucărie,

De la Moș cu sacu-n spate,

Ce le știe el pe toate!

Cei mai mici și mai frumoși,

Se apropie bucuroși,

Lângă Moș și lângă sac,

Numai giumbușlucuri fac.

Spun colinzi și poezii,

- Ce isteți! Ce de copii!

Oare cum i-oi răsplăti,

Până mâine-n zori de zi?

- Merg acas-cu săniuța,

Alerg iute, merg fuguța,

Dacă vreau să-i răsplătesc,

Pe copiii ce-i iubesc!

Uite, ce fetiță frumoasă,

Ce îi face semn din casă.

De pe geam cum ea privi,

Moșul la ea se opri.

Și în a lui bunătate,

Începe să-i dea de toate

Și covrigi, și ciocolată

Și-o cutie colorată.

Moșul fericit acum,

Vrea să-și ia un: - Rămas bun!

Însă fata de la geam,

Strigă tare: - Frate, n-am!

Dar dacă tu vrei să-mi lași

Un dar pentru pisoiaș,

Eu cu drag am să-l primesc

Și-am să-ți spun cât te iubesc!

- Pentru pisoiașul tău,

N-am cadou în sacul meu!

Stai să văd, să văd nițel,

Poate aflu un șoricel.

Bagă Moșul mâna-n sac

Și îi dă fetei cu drag,

Un cadou mai mititel,

Căci găsi un șoricel.

Și, gândiți-vă, nițeluș,

Șoarecul era din pluș.

Ce s-a bucurat fetița

Și-i dă Moșului mânuța,

Să-l ajute, așa cum poate,

Să se îndrepte de spate.

Și-i deschide ușa tare

Și-i mai dă o sărutare,

Iar fetița bucuroasă,

Îl mai trage-o dată-n casă.

- Moșule, cu barbă mare,

Îți mai dau o sărutare

Și-apoi te las să te duci,

Cu cadouri la alți prunci!

Pleacă Moșul, merge iute,

Căci mai are daruri multe,

Daruri multe – mașinuțe, ciocolată, jucării,

Pentru sute de mii de copii.

(Bianca Bele – clasa VI-a.

Școala Nichita Stănescu – Baia Mare)

   Să aveți parte de sărbători fericite, iar darul lui Moș Crăciun să ajungă, împreună cu el, și în casele dumneavoastră. Să vă bucurați, că în trecerea mult prea grăbită a acestui timp, Moș Crăciun a ajuns și la Dumneavoastră, iar voi răsplătiți-l atât cât puteți cu colinde, poezii, cântece ... așa cum le știți, că oricum Moș Crăciun le înțelege pe toate. Să aveți parte, la masa din seara de Crăciun, de toți cei dragi. Regăsirea, unuia cu altul, să fie un prilej de mare bucurie. Să petreceți și să vă bucurați împreună căci, în ieslea dobitoacelor, s-a Născut Împăratul Împăraților, Veșnicia Veșniciilor.

Dumneavoastră, dacă vă vor bate străini la ușa casei, pentru a vesti Nașterea să-i primiți cu nemărginită bucurie, și să-i răsplătiți, fiecare după putință, căci ei umblă doar să ducă vestea Nașterii, să ducă daruri precum magii, nu să-și facă averi.

Sărbători fericite!

                                                                   VASILE BELE

Moş Nicolae soseşte în seara aceasta pentru românii buni

Moș Nicolae sau Moș Neculai este un personaj legendar și mitic, care aduce daruri copiilor în ajunul sărbătorii de Sf. Nicolae, în seara zilei de 5 decembrie. Personajul are corespondenți în întreaga Europă Centrală astfel: Mikulás în Ungaria, Mikuláš în Republica Cehă și Slovacia și Mikołaj în Polonia. Personajul este în mare parte asemănător lui Moș Crăciun, ambii o adaptare după Sfântului Nicolae, ambii purtând straie roșii și oferind cadouri.

Diferențele dintre legendarii Moș Nicolae și Moș Crăciun

Moș Nicolae aduce daruri copiilor în ajunul zilei de Sf. Nicolae în schimb ce Moș Crăciun vine în ajunul Crăciunului

Moș Nicolae vine călare pe un cal alb în schimb ce Moș Craciun vine pe o sanie trasă de reni

Moș Nicolae lasă cadouri copiilor cuminți în ghetuțele lustruite, iar Moș Crăciun le lasă sub pomul de Crăciun

Moș Nicolae lasă o nuielușă copiilor obraznici în timp ce Moș Crăciun le lasă cărbune

Moș Nicolae e singur în schimb ce Moș Crăciun are o soție pe nume Crăciunița.

Program închinat Moşului Nicolae la Şcoala Mireşu Mare

Mâine Moş Nicolae va sosi şi pentru grupa mare din Şcoala Gimnazială Mireşu Mare, grupă care alături de doamna educatoare Aurelia Pop a pregătit un Program de colinzi şi poezii în cinstea celor doi moşi Nicolae şi Crăciun.

                                                                                   DGL

TÂRG DE CADOURI DE CRĂCIUN

  "Desaga lui Moş Crăciun", între 30 noiembrie - 23 decembrie, în Bucureşti

 Cea de-a treia editie a targului de cadouri si decoratiuni de iarna "Desaga lui Mos Craciun" se va desfasura in perioada 30 noiembrie - 23 decembrie in doua dintre centrele comerciale din Capitala, informeaza un comunicat remis MEDIAFAX.

Evenimentul care va fi organizat in Bucuresti Mall Vitan (30 noiembrie - 23 decembrie) si Plaza Romania (4 - 23 decembrie) va fi implementat atat in interior cu standuri de prezentare, cat si in exterior sub forma de casute din lemn.

Astfel, nici la editia de anul acesta nu vor lipsi cadourile specifice Sarbatorilor de iarna, cat si cadourile didactice - carti, DVD-uri cu muzica si filme, albume de fotografie, gravuri, jocuri, jucarii - sau cadourile generale cu specific - cosmetice, obiecte realizate de artisti populari si artisti plastici, bijuterii, accesorii vestimentare, obiecte si vestimentatie vintage, brazi, decoratiuni specifice de exterior, flori si delicatese culinare.

Sursa Gândul

                                                                         G.D.L.