Capul sus, Simona!

 

Atacurile la care este supusă acum, Simona Halep, înainte ca măcar să avem un verdict final, arată de ce țara asta este în rahatul în care este, iar dacă va dispărea din istorie, va fi pe merit.

Simona Halep este o valoare a acestei țări și a lumii întregi. Faptul este demonstrat simplu: ieri, vestea despre suspendarea ei a fost pe prima pagină a marilor site-uri din toată lumea.

Am urmărit-o pe Simona Halep de când era junioară. Știu prin ce chinuri și sacrificii a trecut pentru a ajunge sus. A preferat mereu calea cea grea, nu s-a dat la o parte. Niciodată nu și-ar fi riscat cariera pentru a avea un avantaj efemer.

Ce-au găsit de cuviință niște cretini să facă?! Să se bucure, să o înjure, să o critice.

Doar din ură, din invidie. Atât și nimic mai mult. Sunt niște clowni de prin „mass-media” care „știau ei” că nu a fost o valoare. Ei, care n-au trecut de nivelul genunchiului broaștei din punct de vedere profesional, o judecă pe una care a intrat în istoria sportului românesc.

La fel, se bucură și scuipă pe ea unii, că s-a vaccinat. Așa și? Fiecare cu alegerea lui. Ea a fost măcar sinceră și a făcut-o public, nu ca alții care se dau acum fete mari, dar s-au înțepat pe ascuns.

A greșit Simona? Dar cine dintre voi n-a greșit? Acela să ridice primul piatra! Nu v-ar fi bă, nulităților, rușine?!

Scriam ieri despre atitudinea olandezilor față de români și cauza principală: dorința de a-i da în cap vecinului, chiar dacă pentru asta îi dai putere dușmanului comun. Se pare că singura motivație a românilor este de a-și umili compatriotul, indiferent dacă prin asta se distruge totul.

În cazul României, pare să fie adevărată pilda aceea, în care Necuratu explică de ce a pus doar un singur drac să ne supravegheze: nu e nevoie de mai mulți, că ne dăm singuri în cap, unii altora.

Mihai Șomănescu

Proteste, politică și complicitatea cu inamicul în numele purității

Având în vedere discuțiile iscate de protestul din 2 octombrie 2022, consider că e necesar ca niște lucruri să fie spuse clar, indiferent cât i-ar supăra pe unii.

Am văzut opinii vehemente, critici dure împotriva AUR, dar și exprimări așa-zis neutre. Toate, bineînțeles, în numele acelorași principii pe care le promovează și AUR, critica având rolul – ni se spune – de a apăra aceste nobile idealuri, ca nu cumva să le întine Simion & co.

Oameni buni, politica este un război dus fără arme și violență. Este amuzant, dacă n-ar fi sinistru în același timp, să vezi cum oameni care pretind că sunt în aceeași tabără îi atacă pe colegii lor. În România, situația e simplă: avem arena politică numită Parlament. Pe cine avem în arenă? De partea globalismului avem partidul-stat, format din cele două aripi ale PCR, plus Securitatea. De partea națională avem opoziția. Prin opoziție vorbim doar de AUR, pentru că USR este o anexă a partidului stat.

În aceste condiții, nu există cale de mijloc: ori lupți împotriva globalismului, încercând să te opui partidului-stat, ori nu.

Ești mulțumit de partidul stat? Stai acasă. Nu ești mulțumit? Atunci faci ceva împotriva lui. Iar cea mai eficientă și sigură cale de a face asta este de a te alia sau a sprijini AUR în Parlament.

O să ziceți că nu-i așa, că se poate acționa civic. Serios? Unde s-a schimbat ceva politic, doar prin civism? Nicăieri.

Întotdeauna, civismul a fost folosit politic de cineva. E și firesc. În democrație, legile se fac în Parlament. Protestele și acțiunile civice au rol de PRESIUNE asupra puterii POLITICE. Adică urmăresc să ajute, într-un mod disimulat și neparlamentar, o forță aflată în minoritate politică.

Deci, argumentul „civic” vs „politic” este FALS. Este o prosteală. În contextul de față, protestele „civice” față de PSD-PNL-UDMR reprezintă, de fapt, susținerea POLITICĂ a acestei puteri. Punct. Nu există altă variantă.

E și logic: să folosești resurse de timp, de oameni și materiale pentru a face ceva care NU provoacă răni adversarului este în folosul, numai și numai al adversarului.

Așadar, bătălia este doar politică. Măcar din acest punct de vedere, alternativele la AUR sunt măcar oneste. Ei admit că nu-i susțin p-ăștia și și-au făcut și ei propriul vehicul politic. Că, prin acest gest, rup tot din electoratul AUR, nu de la „partidul stat ” globalist, e altceva. Aici, „partidul stat” a avut grijă să-și legendeze grupări satelit. PSD-ul a avut mai multe și a înființat „fronturi suveraniste”, APP-uri și alte șoșocisme. Sărut mâna doamna Budeanu!

PNL-ul nu a stat degeaba și l-a lansat pe orbită pe…Orban.

Și care-i legătura cu pozele de mai jos? În stânga îl avem pe Negruțiu de la Digi 24 și în dreapta pe Anca Alexandrescu de la Realitatea. Primul este un cunoscut globalist, o furnicuță care face tot ce i se spune, care susține exact ce trebuie.

În schimb, doamna Alexandrescu „talks the talk”, cum zice americanul. Ea combate globalismul, luptă și face și drege. Dar vedeți textele de pe burtieră? Sunt IDENTICE.

Cu alte cuvinte, și doamna Alexandrescu – deși se luptă de fațadă – în realitate promovează limbajul inamicului. Pentru că prin limbaj măsori și cataloghezi realitatea. Deși dânsa vorbește de ce vrem să-auzim, în realitate lucrează la statornicirea percepției pe care o vrea globalismul.

Așa sunt și mulți dintre „luptătorii” pentru neam și țară, care critică acum. Ei zic că sunt critici pentru a apăra „puritatea principiilor”, dar în realitate, lovesc doar în cei care au cea mai mare șansă în lupta cu „partidul-stat”.

A greșit AUR până acum? Sigur! Va mai greși? Cert! Dar E NORMAL.Dar cine n-a greșit? Vorbesc de greșeli cei care sunt „naționaliști” de 30 de ani, timp în care s-au ocupat cu pomenile și defilările? Vorbesc de greșeli cei care au demonstrat, în 15-20 de ani, că nu pot să treacă de stadiul de sectă cu 0,5% în sondaje?

A greși și va mai greși AUR? sigur! Dar tot „puritanii” au cerut oameni noi în politică. Păi dacă ești nou, cum să nu greșești? Dacă aduci oameni cu experiență, atunci tot ei îți spun că „te-ai vândut sistemului”.

Din păcate, sunt și oameni de bună credință, orbiți de orgolii. Dacă nu ești ca ei, 100%, mai bine să câștige inamicul. Ai 95% idei comune? Prea puțin, ești „trădător”! Am o veste pentru voi, aștia: asta e rețeta sigură și certificată pentru distrugere, mai ales în cazurile – ca al nostru – în care resursele sunt puține și rare.

Dar, nu contează. Dați mai departe în aceia care încearcă – mai bine sau mai rău – să facă ceva CONCRET. Și mai ales în cei care au avut cele mai mari rezultate din ultimii 30 de ani.

Ca să avem ce povesti, când ne vom întâlni cu toții în pușcăria globală pe care ne-o pregătește „partidul-stat”. Și-acolo să vă aud invocând „fatalismul istoriei”, „oamenii răi care nu ne-au lăsat”, bla, bla, bla.

Mihai Șomănescu

Un an de când sunt la închisoarea facebuk sau de ce trebuie să respingem orice imperiu global: real sau virtual

 

Mesajul din poza de mai jos îmi apare în fiecare zi, începând cu data de 22 iunie 2021.

Și exact ca în filmul acela cu Bill Muray și cu cârtița, de fiecare dată când mă loghez în facebook, primesc fix același mesaj. Acea „zi” de care vorbește sistemul se repetă la infinit, cu același rezultat.

Nimic nu se schimbă. Am încercat toate variantele posibile: am schimbat browserul, telefonul, calculatorul, laptopul. Nimic.ADVERTISING

Am scris tuturor adreselor de mail ale facebook găsite. Ba chiar am trimis și o recomandată, către sediul lor din Irlanda. Nimic.

Interesant este că în acest interval, de două ori, ăștia de la facebook mi-au trimis două mailuri în care mă asigură că eroarea s-a rezolvat și că își cer scuze pentru problemele create contului meu. Degeaba.

Tot nu merge.

Am folosit și meniul de „Ajutor” pe care rețeaua mi l-a pus la dispoziție. Fatalitate: rețeaua îmi spune că nu am nicio problemă cu contul, deși EVIDENT am o problemă.

Încercările mele de a contacta un om, o ființă omenească din cadrul marii corporații au eșuat.

Pentru facebook, totul este perfect în regulă cu mine, doar că nu e. Exist, dar nu exist în rețea. Și nici n-am la cine să mă duc în audiență.

Ăsta e pericolul existenței unei mari rețele, DIGITALIZATE și AUTOMATIZATE, în care nu există interacțiune umană. Apropo de ce visează unii, că eliminarea factorului uman din școală și administrație va elimina corupția.

Sau că eliminarea administrației naționale, în favoarea unui supra stat global ne va face viața mai bună, pentru că ne scutește de plata parlamentarilor.

Este inutil să mai sper că mă poate ajuta cineva. Nu?

 

Autor: Mihai Șomănescu