Un an de când sunt la închisoarea facebuk sau de ce trebuie să respingem orice imperiu global: real sau virtual

 

Mesajul din poza de mai jos îmi apare în fiecare zi, începând cu data de 22 iunie 2021.

Și exact ca în filmul acela cu Bill Muray și cu cârtița, de fiecare dată când mă loghez în facebook, primesc fix același mesaj. Acea „zi” de care vorbește sistemul se repetă la infinit, cu același rezultat.

Nimic nu se schimbă. Am încercat toate variantele posibile: am schimbat browserul, telefonul, calculatorul, laptopul. Nimic.ADVERTISING

Am scris tuturor adreselor de mail ale facebook găsite. Ba chiar am trimis și o recomandată, către sediul lor din Irlanda. Nimic.

Interesant este că în acest interval, de două ori, ăștia de la facebook mi-au trimis două mailuri în care mă asigură că eroarea s-a rezolvat și că își cer scuze pentru problemele create contului meu. Degeaba.

Tot nu merge.

Am folosit și meniul de „Ajutor” pe care rețeaua mi l-a pus la dispoziție. Fatalitate: rețeaua îmi spune că nu am nicio problemă cu contul, deși EVIDENT am o problemă.

Încercările mele de a contacta un om, o ființă omenească din cadrul marii corporații au eșuat.

Pentru facebook, totul este perfect în regulă cu mine, doar că nu e. Exist, dar nu exist în rețea. Și nici n-am la cine să mă duc în audiență.

Ăsta e pericolul existenței unei mari rețele, DIGITALIZATE și AUTOMATIZATE, în care nu există interacțiune umană. Apropo de ce visează unii, că eliminarea factorului uman din școală și administrație va elimina corupția.

Sau că eliminarea administrației naționale, în favoarea unui supra stat global ne va face viața mai bună, pentru că ne scutește de plata parlamentarilor.

Este inutil să mai sper că mă poate ajuta cineva. Nu?

 

Autor: Mihai Șomănescu