de Gheorghe Pârja
Nu face parte din firea mea profesională să-i arăt
cu degetul pe marii demnitari ai țării. Dar când ața este prea întinsă musai să
spun cum se poate îngădui, ca să nu se rupă. Fiindcă președintele nostru nu
cunoaște, din păcate, separarea puterilor în stat, încurcând armonia ori din
neștiință, ori… Exemple sunt multe și le cunoașteți, fiindcă Nicușor Dan a
făcut multe pozne care au tulburat liniștea electoratului. Andrei Cornea o
reamintește pe cea mai recentă – lipsa de atitudine fermă față de șeful SPP,
despre care presa a aflat cu dovezi solide că a fost implicat în evenimentele
din decembrie 1989, chiar pe baricade. Președintele a scăldat-o ca la vâltoarea
din Firiza. Încă de când a preluat fotoliul de la Cotroceni și a început să
iasă sub drapel i s-au reproșat multe gesturi neîndemânatice, despre care
alegătorii lui au început să râdă, cu tristețe, în barbă. Cum ar fi încurcarea
pe covorul roșu, mimică și gesticulare care irită, dar și amuză. Nu atât
coregrafia lui mă preocupă, deși face parte din ținută, cât mai ales felul în
care ne reprezintă cu prerogativele prevăzute în Carta Țării.
Nu-l văd preocupat de problemele fierbinți ale
politicii externe ale țării, într-o lume instabilă, sunt tatonări diplomatice
cu Ucraina și Republica Moldova, dar asta nu e destul. UE se uită mirată, iar
dinspre MAGA nu vin semne. Se fac speculații în legătură cu bogățiile țării, cu
gazul din Marea Neagră, ori bani europeni, care încep să nu mai vină. Din
primăvară tot așteptăm să vedem ce e cu guvernul, cine va conduce noul Guvern.
Și toamna e aici. Deși apar articole într-un ziar american, încercându-se o
intrare la președintele Trump, orizontul e departe. Și se îndepărtează și cel
care vine dinspre UE. Și ea nerăbdătoare să vadă noul Guvern. De la desemnarea
a doi candidați, inadecvați, tentative eșuate rușinos, Nicușor tot caută prin
catastifele cancelariei un alt nume mai potrivit. Iar noi asistăm la amânări
peste amânări și încă suntem în așteptare.
Cei pricepuți mai spun că a numit oameni nepotriviți
și la marile parchete, iar justiția se pare că l-a luat captiv. Am citit mai
multe analize care conțin multe nedumeriri, duse până la regrete. Dar am citit
și texte care îl descriu pe domnul președinte de țară ca pe un personaj politic
cu un afiș electoral care arată altceva decât predecesorii. Ceva de bine. Nu
doresc să mișc fotoliul de la Cotroceni, dar sunt de acord să i se spună unde
nu se potrivește cu țara, cu nevoile ei urgente. Ca să nu vorbesc singur mi-am
luat însoțitori câțiva vectori de opinie. Profesorul Andrei Cornea, unul care
l-a votat, și-a pus unele speranțe în el, se întreabă: „cum de ne-a păcălit
atât de impecabil acest om timp de atâția ani, încât să credem că poate fi al
nostru”. Curios în ecuația aprecierii este introdus și Georgescu „care a amăgit
mai ales oameni simpli, neînvățați, pe când Dan a reușit să amețească
intelectuali cunoscuți, scriitori, artiști, jurnaliști, valoroși muzicieni,
profesori, analiști politici, ca să nu mai vorbim de politicieni din PNL și USR
și pe cei cu care a participat direct la marile manifestații civice.”
Andreea Pora merge mai departe cu supărarea: „am
ales un reformist și ne-am procopsit cu un suveranist”. Istoricul Dorin
Dobrincu se referă la discursul președintelui din Catedrala Națională în fața
tinerilor ortodocși, când a făcut apel la un naționalism sănătos: „Orice
discurs prezidențial despre naționalism trebuie privit cu atenție. Limita
dintre patriotismul civic și naționalismul exclusivist trebuie să rămână clară
într-un stat democratic.” Președintele critică vocile care domină spațiul
public, ocupat de farisei, defetiști și demagogi. Dar nu spune care sunt aceia?
Directorul Institutului de Istorie a religiilor Eugen Ciurtin a comentat declarația
președintelui Nicușor Dan despre naționalismul sănătos și a afirmat: „deseori,
la cel mai înalt nivel, politicienii români nu citesc. Sintagma trebuie privită
cu prudență, întrucât a fost folosită de politicieni de extrema dreaptă
interbelică, inclusiv în zona legionară.”
Ar fi bine ca cei din jurul președintelui să fie mai
buni sfătuitori! Învățați-l să fie președinte de țară! Că la poarta castelului
bat tot mai des nemulțumirile Și sunt multe. Iar tăcerea nu le rezolvă, ci le
înmulțește.