Gelu Vișan: „Cu sprijinul DNA, România a devenit o țară ocupată de Supranaționale”

                                                             Prădătorii

Astăzi am aflat ceva: Lui Ioan Rus și lui Cozmin Gușă nu le e frică de DNA: „pentru că ei nu sunt corupți”. Dacă citești presa din Cluj și dacă știi câte ceva din politica românească, fie și la nivel de suprafață, îți dai seama că mint amândoi cu lejeritate. De ce? Pentru că ei sunt ai Sistemului și sunt protejați de DNA, indiferent ce ar face; nu o să li se întâmple niciodată nimic. Iar ca ei mai sunt sute, mii: politicieni, funcționari, oameni de afaceri, mai ales străini dar și români, turnători, jurnaliști, patroni de presă, ONG/iști, ofițeri SRI, sau foști SRI, informatori, procurori, judecători și câți or mai fi, toți coordonați de DNA și de SRI-Coldea.

Aceasta este Noua Putere din România, întemeiată pe abuzuri, eliminarea adversarilor- indiferent cum îi cheamă, corupție, controlul a mii de afaceri și bani mulți, foarte mulți.

Totul sub stindardul Luptei Anticorupție. De fapt, o bătălie pentru acapararea puterii de un grup, în dauna Democrației.

De ce?

Ce vor să facă cu puterea ocultă, ascunsă?

Care este scopul final? Sau vor putere de dragul puterii?

In nici un caz. Pentru a înțelege ce vor, să ne uităm puțin la felul cum a fost înființat și cum a funcționat DNA

Înființat de Structuri din afara României, PNA a fost gândit de la bun început de Adrian Năstase ca un mijloc de elminare a adversarilor incomozi. Preluat de oamenii lui Soroș prin Monica Macovei, DNA-ul a fost ținut în frâu de Morar, dar odată cu venirea lui Koveși la conducere a devenit STAT în STAT, cu ajutorul special al SRI-ului.

După care a început preluarea puterii cu ajutorul cătușelor. DNA-ul funcționează de 15 ani și Haștagienii urlă ca apucații că e corupție: Ori în DNA au fost adunați cei mai proști procurorii din România, ceea ce se cam vede, ori după 15 ani să te tot vaieți de corupție, înseamnă că nu ai vrut să-ți faci datoria de a diminua corupția. Corupția în România nu este pandemică, ci e doar întreținut artificial mesajul că suntem o țară de corupți, pentru a ne speria cu DNA ȘI SRI și pentru a crea un nou Stat, Paralel denumit de unii, Mafiot și Trădător de țară, definit de mine.

Am scris mai demult că la nivelul unei țări, inclusiv democratice, puterea are aceeași valoare, ea doar se mută de la unii la alții, în interiorul jocului democratic, al partidelor și al alegerilor. Atunci când cele trei forme ale puterii în stat se mută la DNA și SRI, într-o singură mână, te întrebi cine sunt beneficiarii puterii? Cu unii ați făcut cunoștință mai sus; ceilalți, urmează:

Principalii beneficiari ai puterii gestionată de DNA de 15 ani de zile, în urma unei analize simple, sunt Societățile cu capital Străin, în mod special Supranaționalele. In 15 ani, DNA-ul nu a cercetat nici o afacere Străină, nici un patron sau angajat străin nu a fost anchetat, iar atunci când presa sau alte instituții ale statului au sesizat, DNA a mușamalizat repede totul. In perioada aceasta, milioane de ha teren agricol s-au dus la străini, aproape toate resursele, magazinele, marile întreprinderi, energia, apa, petrolul, gazele, băncile, totul a fost luat de străini, de cele mai multe ori prin acte de corupție, niciodată cercetate de DNA. Bechtel, Microsoft, EADS, Autostrada mereu Prăbușită Sibiu-Orăștie, Aeroportul Sibiu, etc, etc, sunt doar câteva cazuri de corupție cu beneficiari străini. Dealtfel, dacă vă uitați mai atent, o să observați că beneficiarii finali ai actelor de Corupție sunt Supranaționalele Străine. Românii sunt aruncați în pușcărie, iar străinii le preiau afacerile, iar atunci când nu pot, le distrug și le închid, România importând tot de la ei: un ex. este cazul lui Ioan Nicolae și al îngrășămintelor pe care acum le importăm, dar sunt și multe altele.

Marii beneficiari ai luptei anticorupție și ai acțiunilor DNA sunt fix cei care au înființat „experimentul ” DNA, adică Străinii. Aducerea DNA în România, după ce Polonia, Cehia, Ungaria, chiar și Bulgaria l-a refuzat, nu a fost un experiment, ci un PLAN bine stabilit de preluare a întregii economii și a Puterii în România de către Supranaționale sau pur și simplu de capitalul Străin, în paralel cu nimicirea capitalului românesc.

DNA nu este scopul, ci mijlocul prin care e prădată România.

DNA este un Prădător al României.

Cum a fost posibil? Pentru că știau că în România a fost cea mai puternică dictatură comunistă, cu cea mai puternică Securitate și cei mai mulți turnători, care doar și-au schimbat Stăpânul.

Cu sprijinul DNA, România a devenit o țară ocupată de Supranaționale.

Mai au un pic de furat: Companiile Naționale și resursele pe care încă nu au pus mâna, cu toate că Cioloș a încerca să le dea străinilor printr-o Ordonanță pe care am blocat-o în ultima clipă. Portul Constanța, CEO Oltenia, Hidroelectrica, Sarea, Transportul de Energie, Uraniul, Roșia Montană (care e dată demult lui Soroș) și încă vreo treizeci de companii și regii, După ce le vor fi luat și pe acestea, Laura Codruța Koveși va fi luată și ea la Bruxelles, de unde a venit, iar DNA-ul va intra în amorțire. Nu o să mai fie corupți, pentru că totul, inclusiv Politica va fi a Străinilor; In toată această perioadă o să tot auzim vorbindu-se de Pericolul Rusesc, de Terorism etc, până vom fi Ocupați economic 100/%. DNA își va fi făcut datoria: Ne-a vândut.

Autor: Gelu Visan

Sursa: Justitiarul

Am asistat la un război între servicii

Schimbarea de Guvern decisa de majoritatea parlamentara lasa in urma o serie de mistere de mare anvergura, ramase nedezlegate. Si cateva intrebari cardinale la care, daca nu avem un raspuns, este extrem de greu sa intelegem ce s-a intamplat. Si sa prognozam ce urmeaza sa se mai intample. Cu alte cuvinte, daca nu avem raspunsuri la intrebari, nu putem sti nici in ce directie se va indrepta guvernarea.

A fost schimbat un Guvern dintr-un motiv explicit, argumentat temeinic, asa cum nu s-a mai intamplat altadata, referitor la lipsa sa de performanta si a fost ejectat un premier, pentru ca, s-a spus insistent, lucra sub dubla comanda. Noul Executiv nu se mai raporteaza insa la acelasi program de guvernare. Din simplul motiv ca, in unele din datele lui esentiale, acest program de guvernare s-a schimbat peste noapte. Prin urmare, e greu de spus si e si mai greu de evaluat, in viitor, daca se va produce sau nu o recuperare a ramanerilor in urma. Dar nu numai schimbarea de program de guvernare ridica semne de intrebare. Ci si modul in care a fost alcatuita noua componenta de la Palatul Victoria. In echipa noua, se afla, pe langa cativa ministri performanti, conform raportului de evluare, si mai multi ministri contraperformanti, conform aceluiasi raport de evaluare. De ce au fost schimbati unii? De ce au ramas altii?

Extrem de interesanta este si istoria zbuciumata a dublei comenzi. Sorin Grindeanu nu era bun, intrucat, in frunte cu Liviu Dragnea, multi lideri PSD au presupus, si au avut toate argumentele in acest sens, ca acesta era prizonierul statului paralel. Si executa de prea multe ori ordinul pe unitate. In consecinta, a fost adus un nou prim-ministru, despre care exista mult mai multe argumente decat in primul caz ca se afla sub dubla comanda. Dar, pentru conducerea PSD, ceea ce a fost rau in primul Guvern este bun in cel de-al doilea.

S-a vorbit si se vorbeste insistent, si pe buna dreptate, despre parteneriatul strategic consolidat cu Statele Unite, care trebuie sa dobandeasca, cat mai curand posibil, si o vizibila dimensiune economica. Pe lista investitorilor din Romania, Statele Unite sunt abia pe locul 14. Si totusi, imediat dupa vizita presedintelui Klaus Iohannis la Washington, Guvernul a incheiat un parteneriat extrem de important. Dar nu cu parteneri americani. Ci cu parteneri germani. Si asta s-a intamplat tocmai in industria de aparare. Vom fabrica autotransportoare blindate, la Moreni, nu in asociere cu o firma de profil din Statele Unite, ci in cadrul unei societati mixte, cu un concern german. Am putea sa ne imaginam ca si aceasta optiune ar fi stat la baza deciziei lui Liviu Dragnea de a-l debarca pe Sorin Grindeanu. Dar, daca am face astfel, am comite o mare greseala. Pentru ca la ceremonia de la Moreni s-a aflat insusi presedintele PSD. Care a binecuvantat afacerea. Mai mult, operatiunea a fost initiata chiar de catre Mihai Tudose, pana de curand ministrul Industriei. Si chiar Mihai Tudose este cel ales sa conduca noul Guvern.

Intrucat nu avem niciun raspuns la asemenea intrebari, carora, va rog sa ma credeti, li se pot adauga multe altele, cred ca cel mai prudent si mai intelept lucru este sa ne imaginam ca am asistat pur si simplu la un razboi intre servicii. Sau chiar la un razboi intre aripi ale aceluiasi serviciu. Si nu, asa cum credeam, la o dubla tentativa a PSD de a-si indeplini cu indarjire programul de guvernare si de a evolua in afara influentei dominante a serviciilor secrete.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Controlul civil al serviciilor secrete

În noianul de știri, privind trecutul prezentul și viitorul Guvernului (care va fi acesta vom vedea), mi-a atras atenția o știre din Evenimentul zilei. Această știre se referă la o decizie a Curții Constituționale, privind necesitatea controlului civil al serviciilor secrete.

 Încă din copilărie suntem condiționați, manipulați, îndoctrinați cu privire la rolul serviciilor secrete în a ne apăra libertatea, siguranța individuală și colectivă. Indiferent din ce țară sau din ce tip de organizare socială fac parte, cetățenilor li se induce ideea că agenții serviciilor secrete sunt niște eroi care se sacrifică pentru ceilalți. Întotdeauna adversarii sunt cei răi, iar agenții sunt cei buni. Depinde de care parte a baricadei te găsești. Există o întreagă hageografie (filme, cărți, istorii) cu privire la serviciile secrete. Potrivit acesteia, serviciile secrete totdeauna lucrează în interesul țării (de care depind) și niciodată nu greșesc. În majoritatea cazurilor, ele sunt și militarizate și au reguli scrise sau nescrise, puțin cunoscute de către cei din afară.

Și atunci de ce trebuie un control civil al serviciilor secrete?

Dacă lăsăm legendele deoparte și medităm la această problemă, observăm că aceste servicii secrete, în întreaga istorie a lor, au urmărit scopurile cuiva și deseori au fost folosite pentru a rezolva o altă agendă decât agenda publică. Adesea au încălcat legea, uneori chiar cu acordul factorilor de putere. În același timp au avut tendința și (deseori au reușit) să își subordoneze statul. Nu trebuie decât să ne raportăm din istoria recentă la acțiunile SD-ului, SS-ului, Securității sau KGB-ului. Diferența între un stat democratic și un stat tiranic constă în faptul că în statele democratice, serviciile secrete sunt controlate de societatea civilă pentru a nu avea derapaje. Cu toate acestea, astfel de derapaje au existat. Să ne amintim doar de acțiunile ilegale ale CIA-ului care a făcut trafic de droguri pentru a finanța acțiunile contrașilor din Nicaragua și vedem cât de necesar este un control civil.

Nu trebuie să uităm că acei agenți sub acoperire sunt oameni, oameni care trebuie să practice minciuna, ipocrizia, delațiunea și își pot modifica însăși psihologia. Dincolo de felul romantic în care îi prezentăm, ei pot fi capabili și de gesturi cu adevărat inumane. Decizia Curții Constituționale deschide un drum pentru un control real al societății civile asupra serviciilor secrete. Acesta este necesar cu atât mai mult cu cât, în recentele luări de poziții publice și dezvăluiri din presă se pare că și în România, s-ar putea ca ele să fi derapat de la rolul pe care trebuie să îl aibă și trebuie să fie readuse în matca constituțională și legală.

P.S.: Am observat că până și pentru Prim-miniștrii (Grindeanu, Ponta), ca și pentru unii reprezentanți ai justiției, există suspiciunea că ar fi legați dincolo de limitele legale de serviciile secrete. Și atunci cu atât mai mult e necesar un control real al societății civile.

Autor: Vasile Astarastoae

Sursa: Vasile Astarastoae

Care serviciu secret supravegheaza românii din diaspora?!

Laura Codrua Kovesi s-a revoltat ieri, 26 aprilie, ca SIE nu-i da date despre romanii din afara tarii. SIE a iesit public apoi si a spus: "SIE nu monitorizeaza cetatenii romani aflati in strainatate, aceasta practica fiind una specifica fostei Securitati, asa cum nu monitorizeaza conturile si transferurile bancare, achizitiile imobiliare sau de alta natura efectuate de cetatenii romani in strainatate."

Totusi, CSAT vorbeste despre "adoptarea unui plan prin care sa fie instituit un program de comunicare si DE MONITORIZARE a cetatenilor din afara granitelor".

Asa scrie negru pe alb din "Ghidul strategiei nationale de aparare a tarii pentru perioada 2015-2019", pagina 35.

Tot la aceeasi pagina in Ghid se spune: "Principalele instituţii cu atribuţii în realizarea acestui obiectiv: MAI, MApN, MAE, Ministerul Culturii, MENCS, MMAP, MMFPSPV, MS, MFP, SRI, SIE."

Monitorizarea diasporei este confirmata si de catre George Maior, ambasador al Romaniei in SUA. Cu ocazia introducerii Presedintelui Klaus Iohannis in fata romanilor din New York, pe data de 27 sept 2015, ambasadorul Maior a spus:

"Este cunoscuta preocuparea dumneavoastră pentru comunitățile de români din afara granițelor țării și acest lucru s-a tradus în multe gesturi și acțiuni semnificative.

La nivelul Strategiei de Apărare a țării acest aspect este menționat în mod explicit ceea ce presupune multe responsabilități pentru MULTE INSTITUTII inclusiv pentru MAE și ambasade."

Deci, daca "SIE nu monitorizeaza cetatenii romani aflati in strainatate", care dintre institutiile enuntate mai sus pune in aplicare realizarea obiectivului CSAT "DE MONITORIZARE a cetatenilor din afara granitelor"?

A fost buna reactia Laurei Codruta Kovesi pentru ca asa am aflat ca suntem din nou monitorizati.

Cineva din Statul Roman va trebui sa ne clarifice public de cand sunt romanii din diaspora monitorizati, de catre cine si daca suntem vulnerabilitate, risc sau amenintare la adresa sigurantei nationale.

Chris Terhes
Romanian Community Coalition

http://www.evz.ro/klaus-iohannis-18.html - aici aveti segmentul cu cele spuse de George Maior

Ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe publicațiile online

Ofiţerii patrioţi români sub acoperire, rup tăcerea în privinţa UDMR şi a Ţinutului Secuiesc! Foto cu un erou al serviciilor secrete din România în viaţă - dl. col. (r) Mircea Buie.

Pentru că rapoartele lor privind situaţia Ţinutului Secuiesc, a iredentismului maghiar şi a imixtiunilor politice ale politicienilor din Ungaria în treburile interne ale României sunt ignorate de autorităţi, ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe publicațiile online.

Într-una din postările pe forumul Wikileaks, un ofiţer dezvăluie faptul că deşi a trimis sute de sesizări şi memorii către autorităţile române cu privire la Ţinutul Seciuesc şi la matrapazlâcurile produse de maghiari şi de liderii UDMR, acestea au fost igonorate cu desăvârşire.

Disoluţia autorităţii statului român (şi probabil a statului în sine) poate fi observată cu certitidine în poziţia oficialităţilor vis-a-vis de problema Ţinutului Secuiesc. Îndrăznesc a o numi problemă, întrucât chiar de la începutul anilor ’90, SRI şi SIE avertizează constant factorul politic (şi uneori organele de urmărire penală competente a aborda problema din punct de vedere juridic) de pericolul reprezentat de iredentismul maghiar şi acţiunile ilegale întreprinse de UDMR, organizaţiile paramilitare maghiare, cetăţenii români de etnie maghiară şi cetăţenii maghiari aflaţi pe teritoriul României.

Trebuie să fim conştienţi de resursele financiare, materiale şi umane relativ consistente alocate de serviciile de informaţii româneşti pentru această chestiune, resurse care provin din buzunarul nostru, al tuturor. Rezultatele muncii ofiţerilor de informaţii în această chestiune sunt considerabile şi deloc de neglijat. Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, şi mai ales factorului politic care… tace!

Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informaţii pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice: păstrarea puterii politice, dată fiind alianţa cu UDMR. Alianţa cu o organizaţie culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă?) un partid politic aşa cum o cer legile româneşti. Şi asta în timp ce altor partide româneşti li se resping cererile de înfiinţare… Oricând, oricine poate invoca această situaţie în faţa legii. Nu o face nimeni! Există instituţii care chiar au această obligaţie. Aceeaşi indolenţă vinovată!

Şantajul politic constant şi scenetele regizate de UDMR (recunosc, cu multă abilitate politică) la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează uşor, pentru a-şi păstra locul la putere.

Lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria

2013-03-24-eletem-eddigi-legjobb-tabora3– susţine chiar vicepreşedintele Parlamentului maghiar. Afirmaţia a fost facută la o serbare secuiască desfăşurată în judeţul Mureş.

Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan, din partea formaţiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci şi material. Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan a făcut aceste declaraţii în faţa câtorva sute de persoane participante la “serbarea secuiască” de la Ghindari, judeţul Mureş.

El a subliniat că Guvernul şi Parlamentul Ungariei trebuie convinse să sprijine lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, arătând că, apoi, Executivul ţării vecine ar trebui să sprijine acest proiect “nu numai moral, ci şi material”.

Ofiţerul recomandă şi măsurile ce trebuiesc luate de autorităţile statului cu privire la problematica maghiarimii:

Reprezentanţii Parchetului ar trebui să se sesizeze din oficiu (au această obligaţie legală, sesizarea din oficiu nefiind o alegere, ci o obligaţie de serviciu!) de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul Penal şi legile speciale în vigoare (Codul penal, partea specială, titlul I – Infracţiuni contra siguranţei statului şi Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României).

Competenţa materială şi teritorială o au Parchetele din judeţele în care sunt savârşite faptele penale amintite mai sus. Niciun procuror din cadrul acestor Parchete nu s-a sesizat niciodată din oficiu cu privire la aceste fapte, încălcându-şi grav obligaţiile de serviciu.

Aceeaşi indolenţă profesională se manifestă şi la nivelul Parchetului General, care nu înţelege a trage la raspundere procurorii care aveau obligaţia legală de a întocmi sesizări din oficiu cu privire la faptele penale despre care vorbim.

De asemenea, reprezentanţii Parchetului sunt obligaţi a proceda la efectuarea de acte premergătoare sau la începerea urmăririi penale (după caz) în toate cazurile în care SRI a trimis informări cu privire la aceste fapte. Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. De ce?

Ministerul Afacerilor Externe trebuie să îşi exprime poziţia oficială cu privire la acest subiect şi să acţioneze în consecinţă. Inerţia acestui minister este monumentală.

 Aleşii noştri din Parlamentul European ar trebui să îşi exprime poziţia în legatură cu Ţinutul Secuiesc. Nu o fac, deşi toţi ştiu că au susţinerea colegilor din acest for. Şi nu o fac în virtutea unor înţelegeri politice meschine care vizează… aţi ghicit, menţinerea puterii, machiată ca menţinere a alianţei politice.

Legislaţia română ne oferă suficiente pârghii pentru demararea tuturor acestor acţiuni, iar ignorarea lor cu bună ştiinţă de către organele competente reprezintă infracţiuni cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Sursa: Buciumul.ro                       

                                                                                                           g.d. lucăcean

Mihai EMINESCU voia UNIREA într-o DACIE MARE. Cum l-au ucis serviciile secrete pentru asta...

"Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, făuritorul limbii literare române... Acesta este Mihai Eminescu poetul. Totodată unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale.

Un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete. Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va profesa până la sfârşitul vieţii. Lucrează la Curierul de Iaşi, după care ajunge la ziarul Timpul din Bucureşti, publicaţie afiliată Partidului Conservator.

În 1880 devine redactor-şef şi ia o atitudine dură vizavi de mişcările politice care aveau loc în România,prin articole acide la adresa corupţiei şi trădării intereselor naţionale de către clasa “grecoteilor” şi “bulgăroilor cu ceafa groasă”. În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Eminescu îşi făcuse deja duşmani interni şi internaţionali.

Problemă internaţională

Eminescu s-a arătat foarte vehement în ceea ce priveşte înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care renunţarea la Ardeal), dar şi chestiunea spinoasă a invaziei evreieşti în Moldova. Iată de ce poetul nepereche devenise o problemă internaţională. În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, şi inclusiv pe Titu Maiorescu, deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura “slobodului Eminescu”.

Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi Cantacuzino, cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul său, printre altele: “Grea epoca Eminescu…”. În 1882, poetul îi mărturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi temut, fără nici un folos…, unul din oamenii cei mai urâţi din România... Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”.

Societatea secretă

În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţi secrete, “Societatea Carpaţii”, care va atrage atenţia marilor puteri europene prin natura conspirativă a discutiilor ce aveau loc la întruniri. Scopul principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului în favoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui de ţară.

Se pare că această societate secretă românească crease o reţea de depozite cu armament uşor la graniţa cu Transilvania şi nu numai. Societatea Carpaţii luase legătura cu români naţionalişti din Ardeal şi crease depozite secrete cu arme, scopul fiind acela de a se ridica la “lupta de gherilă” împotriva ocupantului maghiar la momentul ales de conducerea organizaţiei. În toate aceste acţiuni era implicat direct poetul Mihai Eminescu, fapt care a deranjat nu numai cancelariile de la Berlin şi Viena, ci şi guvernul de la Bucureşti, care a luat măsuri, la presiunea externă, împotriva Societăţii Carpaţii.

Conducerea a fost arestată şi judecată într-un proces public, iar liderii ei, în frunte cu cei doi ziarişti, exilați cu vaporul pe Dunăre. Pe Eminescu, Guvernul nu-l implică într-un proces public, deoarece ar fi ieşit un scandal naţional, fiind iubit şi recunoscut de români. Atunci se pare că s-a pus la cale, prin operaţiuni speciale ale serviciilor secrete, eliminarea din viaţa socială şi publică a Poetului Naţional.

Boala misterioasă

La comanda Imperiului Austro-Ungar vor fi inserate în cadrul grupului iscoade, iar Eminescu va avea tot timpul pe urmele sale spioni, care trimiteau rapoarte regulate asupra activităţilor şi discuţiilor purtate în cadrul întâlnirilor. Iată ce conţinea o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor săi: “S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei sa fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari”.

La un an după rapoarte, Eminescu “înnebunea” brusc. Cum comenta presa vremii evenimentul? “Dl. Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, a innebunit. Dl Paleologu va lua direcţiunea sus-zisului ziar’'. Luate punct cu punct, lucrurile devin discutabile: Titu Maiorescu menţionează frecvent şi “cifrat” numelor doctorilor care s-au ocupat de starea de sănătate a poetului, iar atât Maiorescu, cât şi alţi apropiaţi lipsesc din ţară chiar în perioada când se declanşează “boala” poetului. Documente ale vremii reprezintă dovezi că Maiorescu nu era străin de complotul împotriva jurnalistului politic incomod.

Condamnarea totală

Pe 6 iunie 1883, Eminescu citeşte poemul “Doina” la Junimea. Un poem care a constituit condamnarea totală la nebunie şi la moarte a poetului. “Doina” întruchipa testamentul politic al lui Eminescu, care dorea o Românie mare, totală, unită. 28 iunie 1883 este data la care Eminescu a fost internat prima oară. Dar... tot la această dată, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu România pentru 24 de ore, timp în care Germania trimitea scrisori de ameninţare României, prin intermediul cărora o soma să intre în alianţa militară. În acea zi trebuia să se semneze un tratat secret între Austro-Ungaria, Germania, Italia, pe de o parte, şi România, pe cealaltă parte.

Tratatul stipula, printre altele, interzicerea oricăror proteste pentru eliberarea Ardealului, iar una dintre condiţii era ca activităţile în acest sens care aveau loc la Bucureşti să fie interzise! Pe acest fond s-a produs prima internare a lui Eminescu, şi tot în acest context este răspândit zvonul nebuniei lui, a bolii venerice de care suferea. Prin urmare, jurnalistul politic Eminescu era anihilat. Regele Carol I semna liniştit, în octombrie 1883, Tratatul secret cu Germania şi Austria.

S-a arătat că diagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe observarea simptomelor, care păreau să indice altceva. Atat familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio informaţie despre starea de sănătate a poetului.

Tratament cu mercur

I s-a pus diagnosticul “ciudat” de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simptomele proprii bolii), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotriva acestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament şoc pe bază de mercur.

Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică, chiar şi în doze foarte mici. De la prima “îmbolnăvire” şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu a însemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară, şi din afară, care îi doreau răul. După singurul moment în care a mai reuşit să publice un articol denunţător într-o gazetă, sub protecţia anonimatului, avea să fie depistat şi ridicat, fără a mai fi eliberat.

La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “…astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu, în institutul de alienaţi al d-rului Şutzu, de o embolie”. Unul dintre cei mai mari români murea “în cea din urmă mizerie”, după cum anunţa sora sa, Harietta.

Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu notează în unul din jurnalele sale: “Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident (n.r.- Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun) însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea.

Tot doctoral Tomescu nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic…Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”. Ce folos, ceea ce “fabricaseră” duşmanii săi şi serviciile secrete se perpetuase deja..." Sursa: Roxana Roseti - Evz