marți, 20 octombrie 2026

Cum transformăm România?

În articolul trecut v-am vorbit despre mecanismul mental care ne blochează ca popor. „Lumina vine de la Răsărit” e un slogan la fel de aberant ca și cel de azi care pretinde că „lumina vine de la Apus”. Cu diferența că cel de azi este penibil inclusiv din punct de vedere logic. Nu mai vorbesc de realitatea obiectivă care se vede de la o poștă.

Aș vrea să insist azi pe cealaltă față a monedei în ceea ce privește caracteristicile noastre. Într-adevăr avem, din punct de vedere mental, un mecanism blocant. Însă acesta nu anulează celelalte caracteristici ale noastre. Prostia sa de a crede că străinul e mai bun, mai deștept, mai „evoluat”(și asta indiferent cât de cretin ar fi), e asemeni unui laț în care ne aruncăm de bunăvoie. Trădarea și corupția, de asemenea. Iar slugărnicia este devastatoare. Însă aceste caracteristici, într-o măsură sau alta, le găsim și la alții. Fiecare popor are împlântat în mentalul său cioburi din „darurile” Pandorei. Iar din certitudinea afirmației anterioare ar trebui să putem trage rapid concluzia că întreaga noastră credință cu „superioritatea străină” nu are nici cel mai mic suport logic.

De altfel e ceea ce constată românii care pleacă din țară. „Mamă, ce proști sunt ăștia!”, „Doamne, cât de puturoși sunt!” s.a.m.d. – fac parte dintre primele perplexități ale emigrantului. Când ajung să constate că, de multe ori, condițiile locative de-acolo sunt cu cel puțin zeci de ani în urma celor de-aici, din nou izbucnește mirarea. La primul tremurat de frig în Italia, Franța, Elveția pe motiv că „iarna nu ne e frig”, se rupe vraja. Nu mai vorbesc de sistemul de sănătate. Când românii din Anglea(sic)! au probleme, dau fuga în țară să și le rezolve pentru că în haznaua aia insulară sistemul sanitar e o glumă cu iz macabru.

Dacă analizăm cealaltă parte a sufletului românesc, vom constata elemente absolut fascinante, care ne fac să ne luminăm. Românul are o teribilă capacitate de sinteză, de distilare a conceptelor cu care ia contact și de adaptare a lor. Are o capacitate extraordinară de a ieși din impas și o explozie teribilă în momentele critice, atunci când efectiv nu-i mai poate sta nimic în cale. Chiar și când e distrus, românul își revine rapid, se repune pe picioare și renaște. Spre disperarea dușmanilor săi.

Ceea ce ne caracterizează într-un mod absolut remarcabil este adaptabilitatea. Aici suntem campioni, luptând de la egal la egal cu evreii. Care, trebuie să recunoaștem, ne doboară în ceea ce privește capacitățile lingvistice și cele de „pozare ca nativ”. Însă asta nu ne declasează deoarece sunt moduri diferite de adaptare. Evreul se adaptează într-un mod cameleonic, el chiar reușind să pară localnic oriunde în lume. Vorbește limba impecabil, așa cum puțini nativi reușesc, se comportă ca un localnic și știe obiceiurile mai bine decât nativii. Chiar dacă în sufletul său rămâne evreu, la exterior nu-l deosebești de cei de-acolo. Românul are o adaptabilitate diferită. Înțelege totul perfect, dar își păstrează un strat de personalitate distinctă, ca un semn al său. Uneori nu vorbește perfect(chiar dacă nu are un accent pregnant), nu dă atenția obligatoriu obiceiurilor locale, dar știe exact să se comporte perfect adaptat acolo unde trebuie, păstrându-și sufletul românesc pe care și-l afișează, și-l ține la lumină. Și asta natural, fără să facă vreun efort.

Culmea, adaptabilitatea nu se manifestă doar în străinătate, ci și aici. Străinii care ajung într-o comunitate românească simt un soi de empatie cum nu găsesc nicăieri în altă parte, iar empatia vine tocmai din adaptabilitatea noastră naturală. Iată de ce unii veniți de aiurea ajung să se simtă aici mai bine decât acasă. În acest fel neinvaziv românul a reușit fără efort să naturalizeze inclusiv invadatorii. Nu impunând, ci „făcând schimb” cu cei cu care a luat contact, sintetizându-le obiciurile și adaptându-le. Inclusiv la intern vedem fenomenul: ardeleanul, cu toate că-l bârfește pe muntean peste tot, se simte bine „la sudiști”. Reciproca, de asemenea, e adevărată. Olteanul și moldoveanul ai zice că-s ca șoarecele cu pisica, dar să-i vezi când dau unul de celălalt pe teritoriul vreunuia dintre ei. Te uimește cât de natural se-ntind la un zaibăr sau un „hinișor” de parcă-s născuți din aceeași mamă.

Nu-l poți încurca pe român nici dacă-i schimbi regulile, nici dacă încerci să-l blochezi. Mereu va găsi o cale de ieșire din impas. Culmea, așa cum suntem, ne completăm de minune: repezeala determinată a olteanului e domolită și consolidată de calmul și atenția la detalii a ardeleanului, la final venind îndrăzneala și stăruința moldoveanului.

De ce spun toate acestea? Pentru a se înțelege că, din punct de vedere al perspectivelor, nu stăm rău. Suntem asemeni unui atlet extrem de dotat, dar care, dintr-o credință tâmpită, și-a tras căștile pe urechi și șapca peste ochi astfel încât nici nu prea aude când s-a dat startul și nici nu vede bine când aleargă. Mai mult, confundă performanța cu a a alerga în direcția în care aleargă cel din fața lui, fără a îndrăzni să-l depășească deoarece astfel „și-ar pierde busola”.

De fapt unde e problema românului? În conștientizare, în înțelegerea hărții. Dacă i se arată limpede care-i lumea, care-s interesele, care-s forțele de pe tabla de șah și ce anume trebuie să facă, va găsi cu siguranță rezolvarea. Problema românului cea mai gravă nu e aceea că nu poate găsi soluția, ci faptul că i se dau datele greșite. Astfel, pornind de la ipoteze eronate, ajunge să ruleze precum o rață beată, fără o direcție precisă, ca un automat blocat într-o buclă absurdă. Iar, acest du-te-vino aberant în care își desfășoară viața se transformă și într-o teribilă frustrare deoarece, pe baza datelor care i-au fost date, n-are cum să învingă. Revin la exemplul cu atletul: dacă lui i-a fost implantat în minte că trebuie să alerge în spatele cuiva, e limpede că niciodată nu va câștiga vreo cursă, chiar dacă din punct de vedere fizic și al antrenamentului e impecabil.

Iată de ce românii care reușesc o fac doar atunci când sparg „blocajul mental”, înfrângându-și sclavagismul care le-a fost implementat. Chiar dacă inițial „încălcarea regulilor” mentale care ne blochează ne pare un păcat capital, imediat vine iluminarea. Și-abia atunci își spune românul ca pentru sine: „Doamne, cât de prost am fost!”.

Iată de ce vă spun că acum suntem în singurul moment al istoriei în care putem face mișcarea. Nu glumesc. Unii vor spune că aberez văzând ceea ce se petrece pe scena noastră politică: un diliu la vârful statului și un guvern de netoți care ia locul unui guvern de imbecili. Un infernal zgomot al nimicului care ne asurzește și care ne duce la disperare. Însă, dincolo de toate aceste dezastre ești tu, cel care citește rândurile de față. Știu că pare exagerat și contraintuitiv, dar tu trebuie să faci schimbarea!

Rupe-ți lanțurile, îndrăznește să gândești cu capul tău înfrângând regulile. Nu, ăla care ți-e șef nu-i obligatoriu mai deștept decât tine! Și, într-un mod absolut evident, ăla care se învârte în politică îți garantez că e infinit mai prost decât tine(dar mult mai ticălos!). E un prost care n-are habar decât de cum să mănânce rahat. În plus, indiferent pe ce poziție l-ai vedea, ăla aflat în funcție de conducere în aparatul statului este, în realitate, arendașul pus de străin să te jefuiască. De ce face străinul asta? Nu pentru că ar avea vreo problemă cu tine ci, pentru simplul motiv că-i e foame, iar tu ești prost. Când te deștepți se schimbă abordarea. Chiar dacă inițial se va burzului, când va vedea că se află în fața unui animal de aceeași factură își va revizui atitudinea și te va trata de la egal la egal. Sau el va deveni inferiorul tău!

Spun de fiecare dată chestiunea asta: lumea e o junglă în care ierbivorele sunt proștii, iar carnivorele deștepții. Ieși din mentalitatea ierbivoră, înțelege că NU AI NEVOIE DE ȘEF. E adevărat, pentru a face pasul către tagma carnivoră ai nevoie să înțelegi în ce constă procesul de a fi șef. Ai nevoie să știi cum să-ți dozezi efortul, când să ataci și când să te prefaci că n-ai văzut nimic și multe alte asemenea. Chestiunile nu sunt complicate, care vor ajunge să țină de instinct. Însă ele devin infernal de grele, imposibile, atunci când porți în suflet „idealul de a fi slugă”.

Nu există altă șansă de a transforma România decât prin înfrângerea complexului istoric pe care fiecare îl poartă în el. Scoate-ți hainele de slugă de pe tine și aruncă-le la gunoi! Ăsta e singurul program de țară care ne poate face să renaștem. E programul prin care tu, ca individ, devii fără limite. Și prin care ajungă să cunoști instantaneu binefacerile de a te elibera. Indiferent de categoria socială căreia îi aparții, indiferent de vârstă, indiferent de orice!

Pun punct, dar te implor să nu te oprești în momentul în care eu am epuizat cuvintele. Revezi articolul anterior, înțelege unde ești blocat și aruncă sluga, aruncă iobagul din tine la gunoi! E primul pas pe care trebuie să-l faci. Înțelege că regula aia pe care o crezi imuabilă e un complex istoric pe care trebuie să-l spargi. Fă-o și-ți promit că te voi sprijini în continuare să înțelegi că NU EXISTĂ LIMITE! Voi continua să-ți arăt harta, iar tu o vei înțelege din ce în ce mai bine.

Aruncă iobagul din tine și uită-te spre lumină! Lumina care ți-a fost interzisă va fi toată a ta!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

 

26.079 de afișări - MOARA LUI GELU - 20 octombrie 2026

 


„Trimbulind cu Nichita” – o analiză a volumului de poezie semnat de Răzvan Ducan

Volumul Trimbulind cu Nichita de Răzvan Ducan se înscrie în categoria creațiilor lirice construite în dialog cu o personalitate poetică a Literaturii Române, avându-l drept interlocutor imaginar pe Nichita Stănescu, un poet despre care a mai scris autorul mureșean. Volumul nu urmărește reconstituirea biografică a poetului ploieștean, ci recuperarea acestuia ca prezență intelectuală și afectivă, capabilă să stimuleze reflecția și să declanșeze noi experiențe ale limbajului contemporan.

Publicat la Editura Vatra Veche, volumul cuprinde 69 de poeme, cu o prefața, intitulată „Nichita, după Nichita”, semnată de Nicolae Băciuț. Criticul, un bun cunoscător al creației lui Răzvan Ducan, evidențiază caracterul confesiv al discursului, familiaritatea cu universul stănescian și capacitatea acestuia de a-și păstra individualitatea stilistică în interiorul unui dialog intertextual intens.

Miza volumului Trimbulind cu Nichita constă în tensiunea dintre admirația față de un model poetic major și nevoia de afirmare a propriei voci fiindcă Nichita Stănescu nu reprezintă numai un reper cultural, ci și un interlocutor simbolic în raport cu care eul liric își examinează propriile convingeri despre poezie, fragilitatea ființei și sensul creației: „Știi, Nichita,/ pe fiecare N mare de tipar/ crește câte o floricică,/ curtată de trimbulinzii tăi/ cu matricolă pe umăr,/ de la școala de recitire,/ unde ai predat fără catalog,/ „Fiziologia poeziei”.

Elementul structural definitoriu al volumului este reluarea formulei „Știi, Nichita”, prezentă în majoritatea poemelor. Această adresare directă instituie o situație de comunicare fictivă, în care eul liric i se adresează unui interlocutor absent fizic, dar activ în planul memoriei culturale și al conștiinței poetice: „Știi, Nichita,/ Dacă m-aș fi născut linie,/ Aș fi iubit punctul, necondiționat,/ Iar dacă accelerație,/ Reverență formulei ce m-a dat.// Dacă m-aș fi născut curgere,/ Tributar diferenței de presiune,/ Dacă m-aș fi născut artefact,/ Aș fi fost amorezat de rune.”

Întrebările retorice și formulele de confirmare, precum „cum să nu știi”, creează impresia unei conversații în care răspunsul este anticipat iar această strategie produce o atmosferă colocvială și confesivă, care permite trecerea rapidă de la anecdotic la conceptual, de la observația cotidiană la meditația asupra condiției umane: „Știi, Nichita,/ oamenii cred că toate fericirile/ sunt doar submultipli ai fericirii lor,/ deși și acarienii suflă lumânări pe tort/ și materia întunecată din univers/ urcă pe un podium și primește sufragii/ sau este iubită de o altă materie întunecată,/ îndrăgostită de ea.// Știi, Nichita,/ fericirea de sub un negru de unghie/ emana la fel de multă serotonină,/ precum cea din coada spiralei unei galaxii/ sau ca o tăcere netulburată/ dintr-un colț uitat de zgomot.// Știi, Nichita,/ elefantul e la fel de fericit/ în fericirea lui de elefant,/ ca și trompa de elefant/ de șansa de a face parte din elefant.// Știi, Nichita,/ fericirile sunt puncte de vedere/ și nimic mai mult,/ unde numitorul comun/ e că nu au numitor comun.// E o problemă de semantică/ până la urmă.”

Volumul  Trimbulind cu Nichita se constituie într-un dialog cu o operă deja consacrată, dar și într-o reflecție asupra modului în care tradiția literară poate fi asimilată și reconfigurată de un autor contemporan, așa cum este Răzvan Ducan. O altă direcție pe care se axează autorul este dialogul cu tradiția poetică românească, în special cu Mihai Eminescu și Tudor Arghezi. În poemul al optulea, succesiunea privirilor și a mărturiilor construiește o genealogie simbolică a transmiterii experienței literare. Imaginea veșniciei care se transmite „din mână în mână / ca o torță olimpică” sintetizează ideea continuității culturale, în care fiecare generație devine purtătoare și reinterpretatoare a unei moșteniri. Autorul nu se raportează la Nichita Stănescu ca la un model inaccesibil, ci ca la o prezență care poate fi interiorizată și transformată prin propria sensibilitate.

Una dintre trăsăturile vizibile ale volumului este abundența metaforică, susținută de asocierea unor domenii aparent incompatibile. Limbajul poetic preia elemente din fizică, matematică, biologie, medicină, geometrie și tehnologie, transferându-le într-un registru existențial și afectiv: „Știi, Nichita,/ la toate cuburile pe care le-am întâlnit,/ le-am distrus colțurile,/ pentru a nu fi perfecte./ Și asta în numele tău.// Așa am distrus toate zarurile/ de la jocul de table./ Așa am distrus cuburile/ pe fețele cărora se proiectau/ epurele pieselor tehnice.// Așa am distrus toate cuburile/ de gheață pentru whisky.//(...) Așa l-am distrus și pe Rubik,/ ca să nu mai inoveze cubul lui celebru./ Înclusiv cuburile cuantificate într-o factură,/ unde am fost anunțat/ câți metri cubi de gaz metan am consumat.// Știi, Nichita,/ de atunci primesc factura de gaz metan,/ cu consumul aferent,/ numai în kg și litri./ Probabil în numele tău/ de a evita o factură perfectă.”

În mod asemănător, poemele care utilizează termeni medicali și biologici transformă corpul într-un spațiu al conștiinței și al vulnerabilității, unde electrocardiograma și sinusoidala sunt convertite în figuri ale bucuriei și ale percepției estetice. Această interferență a codurilor discursive constituie una dintre resursele originale ale cărții: „În limbajul corpului nostru/ înoată atâta comunicare/ de receptorii lumii/ ar avea de lucru câteva generații.// Noi înșine purtăm adevăruri,/ ca expresii ale aceluiași rost,/ a cărei măreție e clădită/ pe imposibilitatea noastră de a-l înțelege.// Știi, Nichita,/ ar trebui să ne punem corpurile/ în sticle goale,/ astupate la guri,/ pe care să le aruncăm/ în alte râuri ale lui Heraclit,/ menționând că am naufragiat în noi înșine,/ unde supraviețuim doar ținându-ne/ de paiul unui carpe diem poetic.” ori „Ei, bine, Nichita,/ acea durere e acum boală curată,/ cu acte în regulă și cu stadii de vechime./ E boala pentru care am o mulțime/ de certificate medicale cu parafe docte:/ prefețe și postfețe/ la cărți cu I.S.B.N., cronici și recenzii,/ electrocardiograme cu atemporalitatea trăilor etc.// În ele sunt toate durerile incurabile/ și toate remedierile ce nu remediază nimic.”

Jocurile de cuvinte, asociațiile paradoxale, deformările semantice și transferurile neașteptate de sens construiesc o poezie care evită solemnitatea excesivă. Umorul nu este însă un scop în sine, ci un instrument critic prin care sunt puse sub semnul întrebării convențiile sociale, automatismele intelectuale și prestigiul unor certitudini aparent stabile. Ironia este omniprezentă iar eul liric își exagerează disproporționat propria importanță, imaginându-se drept centrul atenției universale: „...Știi, Nichita,/ peste zece ani doar familia/ o să-și mai aducă aminte de mine,/ peste o sută doar registrele primăriei orașului/ unde am locuit.// Peste o mie de ani,/ doar locul țărânei tasată de uitare,/ iar peste un milion de ani/ doar tabelul periodic al elementelor/ o să facă, probabil, o simulare/ cu concatenarea care am fost.// Știi, Nichita,/ oare urma cărților mele/ nu scapă turma părților de oale și ulcele?”

În alte poeme, ironia capătă o dimensiune socială și istorică. Referințele la supravegherea ideologică a poeziei, la conformismul instituțional și la mecanismele de evaluare reducționistă a creației sugerează conflictul dintre libertatea imaginației și presiunea normelor exterioare iar poezia este prezentată ca un spațiu al rezistenței față de clasificare și instrumentalizare. Prin urmare, ludicul și ironia nu diminuează gravitatea volumului, ci o fac accesibilă printr-un discurs mobil, capabil să alterneze reflecția, sarcasmul și confesiunea: „Știm cu toții/ că poeziile îți erau urmărite/ de un boloboc și de un fir cu plumb,/ care judecau și raportau/ după cât îi ducea capetele lor/ de boloboc și fir cu plumb.// Când s-a mai strâns șurubul,/ acestora s-au adăugat/ și metrul și kilogramul,/ care judecau și raportau și ei,/ după cât îi ducea capetele lor/ de metru și kilogram.// Probabil, analistul de caz nu a putut defel/ împăca lupul, capra și varza,/ ca să poată raporta triumfalist,/ în ceea ce te privește,/ depășirea poemelor la hectar/ versuri mari cât dovlecii și berbecii,/ despre metrul liniar alungit de adeziune/ despre kilogramul greu,/ îngreunat de doctrină socialistă,/ ceea ce ar fi fost pe linia integrării/ în cerințele superioare ale etcetera-ului.”

În poemele de final, reflecția devine mai explicit autocritică iar Răzvan Ducan asociază singurătatea cu nemărginirea, dar recunoaște și efectele limitative ale vanității, care poate transforma zborul în târâre. În poemul al șaizeci și treilea, autorul imaginează posibilitatea abandonării poemelor în masa ideilor și a cuvintelor nealese, contestând convențiile publicării și ale consacrării literare: „Știi, Nichita,/ m-am gândit ca în viitor să-mi las poemele/ în marea masă a ideilor nedevelopate,/ în marea masă de cuvinte nealese,/ pentru ca astfel să le protejez de intruși care,/ din diverse motive, vor să le distrugă,/ asemeni atentatelor cu ciocanul asupra unor opere,/ cum ar fi David, care, dacă n-ar fi fost decopertat din piatră/ de către Michelangelo,/ n-ar mai fi avut parte de supliciul/ de a i se strica un deget.// Toți cei care vor dori să mă citească în viitor/ o să-i trimit să mă caute și să citească singuri/ ideile și cuvintele care-mi aparțin/ și care vor fi ascunse în cel mai sigur loc,/ cotidianul nespuselor și nescriselor lor,/ îmbrăcate preventiv în coaja sterilului/ ca să se confunde cu înconjurul.”

În poemul al cincizeci și șaptelea, nașterea și moartea sunt condensate în imaginea punctului ca spațiu simultan al apariției și dispariției. Clipita devine o unitate simbolică a existenței, un loc în care se intersectează posibilitatea și anularea ei. Timpul nu mai este doar o succesiune cronologică, ci un proces de devenire continuă, în care fiecare moment conține atât începutul, cât și sfârșitul: „Știi, Nichita,/ acest loc plin de maternități și cimitire/ are contraforții ei de susținere,/ care îi dau dreptul de a fi/ unitatea de măsură a conștientizării,/ cea care ar trebui să ne dea/ prețiozitate prezentului..// Știi, Nichita,/ eu trag de clipită ca de o nădejde/ din care aș putea să-mi fac loc primitor/ ce să mă apere de frigul de a nu fi singur.”

Din perspectiva unei evaluări critice, principalele calități ale volumului Trimbulind cu Nichita sunt diversitatea asociativă, dinamismul metaforic, disponibilitatea pentru experiment și capacitatea de a integra experiențe intelectuale variate într-un discurs liric unitar. Recurența formulei „Știi, Nichita” asigură continuitatea, iar dialogul imaginar conferă volumului o identitate recognoscibilă. Un alt element demn de semnalat este combinarea limbajului tehnic și științific cu cel afectiv și reflexiv. Această strategie originală produce imagini surprinzătoare și permite abordarea unor teme abstracte prin analogii concrete iar procedeul utilizat de poetul Răzvan Ducan conduce la o adevărată transfigurare poetică a vocabularului științific, demonstrând că acesta poate deveni material al imaginației fără a-și pierde caracterul recognoscibil. Dialogul cu un model canonic precum Nichita Stănescu presupune permanent riscul dependenței de prestigiul acestuia. În cazul de față, riscul este diminuat de specificul imagistic al lui Răzvan Ducan, de interesul său pentru limbajele științifice și de prezența autoironiei.

Volumul Trimbulind cu Nichita reprezintă o carte de dialog poetic și de reflecție asupra condiției creației poetice iar Răzvan Ducan examinează relația dintre tradiție și originalitate, dintre limbaj și existență, dintre dorința de permanență și conștiința fragilității umane. Volumul se distinge prin jocul metaforic și prin integrarea unor registre lexicale diverse. Matematica, fizica, biologia și medicina devin surse ale unor analogii care reconfigurează raportul dintre experiența cotidiană și dimensiunea abstractă a existenței. În același timp, ironia și autoironia temperează discursul admirativ și îi permit autorului să transforme omagiul într-un exercițiu de afirmare a propriei identități poetice.

Din perspectivă estetică, valoarea volumului rezidă în capacitatea sa de a menține deschis dialogul dintre două conștiințe poetice, una consacrată prin operă și cealaltă aflată într-un proces continuu de interogare a propriilor posibilități. Nichita Stănescu funcționează ca reper al libertății metaforice, în timp ce Răzvan Ducan își dezvoltă discursul printr-o sensibilitate preocupată de știință, paradox, memorie și timp. Felicitări!

Gelu DRAGOȘ, UZPR

 


Referință bibliografică

Ducan, Răzvan, Trimbulind cu Nichita, prefață de Nicolae Băciuț, Târgu-Mureș, Editura Vatra Veche, 2022, 116 p., ISBN 978-606-9014-16-5.

Regal de conferințe literare și filosofice la Salonul de carte Bookstage Baia Mare

 

Timp de trei zile, în Baia Mare va fi un regal de conferințe pe teme literare și filosofice, desfășurate în amfiteatrul și în holul Facultății de Litere a Centrului Universitare Nord Baia Mare. Zeci de prezentări de carte și de autori, precum descinderi pentru dialoguri cu elevii de la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Mihai Eminescu” vor completa efervescența acestor zile. Aceasta este o ediție-pilot organizată de Revista de Cultură „Nord Literar”.

În acest demers, parteneri vor fi Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord Baia Mare și Editura Eikon. Evenimentul va debuta miercuri, 21 octombrie, la ora 12 și se va încheia în 23 octombrie. Editura Eikon promite reduceri substanțiale de prețuri pentru elevi și studenți. Editurile din Baia Mare – Casa Cărților, ActaeonBooks, Editura Etnologica – își vor prezenta oferta de carte, iar reprezentanții instituțiilor de cultură din subordinea Consiliului Județean Maramureș își vor prezenta volumele personale sau cele apărute sub egida instituției pe care o conduc.

Conferințele vor fi susținute de:

Vianu Mureșan – Universul fără ieșire al lui Ioan Es Pop
Dan Tomuleț – Erns Mach și criza adevărului
Sorin Borza – Configurarea rețelelor de autoritate intelectuală în era digitală
Dorin Ștefănescu – Despre începutul cunoașterii în „Prelegerile” lui Schelling de la Erlangen
Nicolae Turcan – Adevărul creștinismului în fenomenologia lui Michel Henry
Oleg Garaz – Despre muzica clasică: tautologie, reziduu, metaforă și anacronism
Valentin Ajder – Glorioase destine
Vlad Mureșan –Teologia politică a utopiei
Alexandru Buican – Constantin Brâncuși – 150 de ani de la naștere
Nicolae Weisz – Paseistul bine temperat
Echipa „Nord Literar” vă va prezenta noua sa editură, precum și cele mai proaspete cărți ale redactorilor săi. Nu vor lipsi recitalurile poetice ale unor autori precum: Gheorghe Pârja, Gheorghe Mihai Bârlea, Elena Cărăușan, Camelia Pop, Mihaela Ienuțaș, Camelia Nistor, Florina Meghișan-Juncu, Loredana A. Știrbu. Atmosfera va fi completată de momente muzicale susținute de trupa „Încotro” a elevilor de la Cenacul „Voci eminesciene” și copiii de la clasa de canto muzică ușoară din cadrul Școlii Populare de Artă de la Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan”, coordonați de profesoara Codruța Lupșa.

Camelia TOCACI

Verde în față!


Kelemen Hunor cere ca România să reia achizițiile de motorină de la ruși!

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a declarat într-un interviu pentru TVR 1, că România va trebui să își adapteze gestionarea resurselor energetice și petroliere, în funcție de poziția administrației Trump. Acesta a sugerat că țara noastră ar putea să reia achizițiile de motorină din Rusia, după modelul președintelui Donald Trump.
Întrebat unde se află România în raport cu înțelegerea dintre Donald Trump și Vladimir Putin privind importurile de carburanți rusești, în contextul în care și Turcia a adoptat o poziție similară, iar alte state europene au abordări diferite, Kelemen Hunor a explicat că decizia americană are la bază nevoia de a asigura aprovizionarea cu motorină a transportatorilor și agricultorilor.
„Să încercăm să înțelegem ridicarea sancțiunilor americane pe combustibilul din Rusia. America nu mai poate exporta cantitățile necesare din Golf. Ormuzul este închis indiferent cine ce spune. Se vede exact cu cât s-a redus ieșirea mărfii din zonă. Are nevoie de motorină, are alegeri în noiembrie și el face o rezervare de motorină pentru transportatori și pentru agricultori americani”, a declarat Kelemen Hunor.
Kelemen Hunor consideră că administrația Trump se pregătește pentru o criză energetică de durată, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu și al blocării Strâmtorii Ormuz. Liderul UDMR susține că Washingtonul ia în calcul menținerea acestei situații și după alegerile care urmează să aibă loc în SUA.
„Fiindcă sunt convins că, după alegeri, va continua războiul în Orientul Mijlociu, adică Statele Unite, consideră că Ormuzul rămâne închis. Și atunci face o rezervare de motorină. Pe de altă parte, dacă ne uităm la cifre, Europa, după 2022, vorbim de UE, a cumpărat de la ruși și gaze, și țiței, și benzină, și motorină, și combustibili nucleari. Cifrele sunt cunoscute, peste 370 de miliarde”.
„România ce face? România are posibilitatea astăzi, și mâine, și poimâine, va avea această posibilitate chiar mai crescută. Din Marea Neagră se acoperă necesarul de gaze naturale, pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie să aducă din surse diferite, combustibili, mai ales motorină. Și noi avem această problemă. Vom vedea ce se va întâmpla, dar eu așa îi înțeleg pe americani în acest moment, fiindcă dacă nu ar fi fost sigur că Ormuzul rămâne închis, atunci nu ar fi avut nevoie de această cantitate de motorină din Rusia”, a mai explicat președintele UDMR.
Liderul UDMR susține că țara noastră ar trebui, în acest context, să își întărească relația cu americanii, iar o bază militară permanentă a SUA în România rămâne vitală.
„Noi pentru apărarea României, fără americani, nu ne descurcăm. Și nu ne vom descurca, cum nu se descurcă nici polonezii, nici balticii”.

C.L.

Aniversare Daniel Marian! La mulți ani binecuvântați!

 


Azi e ziua lui Daniel Marian, portdrapel al poeziei și criticii libere. Altcineva, mai rar găsește - iarna, vara, dimineața, seara - atâtea ouă de veveriță în cuibar câte găsește el. Cu grijă mare și răbdare extrage din gălbenușul de ou firișorul de sânge, un țesut mai aparte, o rune și în notă ironică o pune ostinato ecou într-o cronică, de obicei cea mai prețioasă dintre toate de te întrebi dacă ai meritat-o!...

Aș fi vrut de ziua dumnealui să-i trimit cadou la rândul meu o carte nouă cu “Fotografii mișcate, reverențe lirice” și ceva ouă de guștere în ea. Dar cum viața literară a cărților e tot mai grea, rândul nu i-a venit la tipar odată cu gândul. Așa că rup doar trei pagini din ea...
LA MULȚI ANI DANIEL MARIAN CU SĂNĂTATE ȘI HAR!

Ion Toma IONESCU

Sorin Grindeanu: „PSD a fost Cruce Roșie pentru PNL! Drum bun useriști, dar nu toți veți avea norocul lui Fritz...”

Președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu, liderul social-democraților, a declarat marți, la ședința de învestire a Guvernului Niculescu, că parlamentarii trebuie să decidă dacă lasă țara blocată în criză și haosul de dreapta sau își asumă să o scoată de acolo.

„Doamnelor și domnilor parlamentari, vă dau o primă veste bună - Guvernul Bolojan pleacă, dar factura guvernării sale rămâne pe masa românilor. Iar astăzi trebuie să decidem dacă lăsăm țara blocată în criză și haosul de dreapta sau ne asumăm să o scoatem de acolo.
Timp de șase luni, PNL și USR s-au luptat pentru putere, în timp ce bolnavii s-au luptat pentru viață fără tratamente. Acest lucru trebuie să se oprească astăzi. Partidul Social Democrat a ales responsabilitatea. Votăm azi Guvernul Niculescu pentru că România are nevoie de o schimbare de direcție.
Dar să fie clar, nu vom administra eșecul Guvernului Bolojan și al dreptei. Îl vom expune public din prima zi. Acesta este angajamentul pe care vi-l fac”, a spus Grindeanu, în plenul comun al Parlamentului.
El a adăugat că reprezentanții USR au venit la guvernare cu discursuri despre reformă, despre competențe, despre integritate și pleacă de la putere cu un lider condamnat și cu agenda publică ocupată de ură și istericale.
„Da, atât de jos ați adus nivelul, ați plecat de la zero și la zero ați rămas. În timp ce pe voi vă preocupă bârfele mizere, românii așteaptă explicații de la USR pentru jaful de la Șantierul Mangalia, pentru jaful de la Romaero, pentru jaful cu contractele pe SAFE, contract cu contract, decizie cu decizie, leu cu leu.
Românii au dreptul să știe și vom pune oglinda transparenței mult clamate în față. Până atunci, la fel ca doamna Țoiu, le urez și eu condoleanțe tuturor catastrofelor USR care își vor pierde sinecurile grase de la stat. Drum bun, dar aveți grijă că nu toți sunteți la fel de norocoși ca și Fritz, nu toți vă veți putea angaja singuri la partid pe mii de euro.
Doamnelor și domnilor de la PNL, în aceste zile se împlinesc fix 7 ani de când sunteți fără pauză la guvernare, deși nu ați câștigat niciodată alegerile. Patru premieri liberali au ajuns la putere cu voturile PSD.
Să fim sinceri, PSD a fost de multe ori pentru voi un fel de Cruce Roșie. V-am luat pe liste comune pentru a vă salva sigla istorică a partidului. Am construit împreună majorități și am asigurat stabilitate atunci când am considerat că interesul țării o cere.
Astăzi a venit momentul să întoarceți acel sprijin și electoratul de dreapta își dorește la fel de mult schimbarea direcției acestei țări', a afirmat Grindeanu.

C.L.

Pleacă toți sau niciunul!

 


Ajunge! Pleacă toți sau niciunul! Niciun penelist din țară nu trebuie să demisioneze din funcțiile publice!

Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj, contestă strategia conducerii PNL și susține că responsabilitatea pentru criza partidului trebuie asumată de liderii care l-au adus în această situație, nu de toți liberalii care ocupă funcții politice în teritoriu.
Într-un mesaj publicat luni pe Facebook, liberalul afirmă că membrii partidului care au muncit pentru pozițiile lor nu trebuie să demisioneze pentru greșelile conducerii. În opinia sa, primul care ar trebui să plece este Ilie Bolojan, alături de ceilalți lideri pe care îi consideră responsabili pentru rezultatele formațiunii.
„Trebuie să demisioneze cei din conducerea incompetentă, care au adus partidul în acest dezastru! Oamenii au muncit pentru funcțiile pe care le ocupă.
Nu sunt vinovați pentru conducerea și managementul defectuos al celor care au dus partidul în această situație! Primul care trebuie să demisioneze este Ilie Bolojan, împreună cu toți cei incompetenți din conducere, care, luați la un loc, nu au voturile unui singur primar PNL!
Lăsați oamenii în pace! Nu le decideți voi soarta, viața și viitorul familiilor lor! Nu i-ați întrebat, în țară, pe oameni, dacă vor să fie la putere sau opoziție, ați decis singuri. Acum voi trebuie să plecați primii. Și in regim de urgență!
Plecați voi, cei care ați adus partidul aici prin incompetență!
Poate că primarii PNL din țară și președinții de Consilii Județene, consilieri locali și județeni, vă vor face să înțelegeți că acest partid nu este „pe persoană fizică”, ci aparține tuturor celor care am muncit, am luptat și ne-am dedicat total!
Când vor pleca toți cei din PNL? Toate funcțiile politice deținute de PNL - directori, consilieri, șefii de peste tot ajunși acolo indiferent de formulă, și cei care ocupă funcții în consilii de administrație bănoase, toți cei la care le-ați prelungit mandatele înainte de termen doar ca să rămână acolo și cei pe care vreți să îi înșurubați în funcții, atunci să vorbim despre plecări în masă!
Abia când pleacă aceștia toți, dar absolut toți, atunci vorbim de corectitudine. Altfel rămâne un joc penibil de imagine care pedepsește și sacrifică doar pe o parte dintre cei din PNL, care au fost și sunt loiali acestui partid.
Toți au ajuns acolo prin munca tuturor membrilor de partid! Lăsați ipocrizia și șmecheria politică deoparte! Pretindeți că vreți reformarea țării și continuați cu combinațiile într-un partid profund nereformat.
Deci, nu puteți voi cei incompetenți politic, să decideți care PNL-ist pleacă și care rămâne în funcțiile politice, pentru că toți au muncit politic. Nu vă mai ascundeți în spatele procedurilor de numire sau promovare prin care au ajuns în aceste funcții, pentru a scăpa de răspundere!
Fie pleacă toți, fie niciunul! Nu ne luați de proști! Cei care trebuie să plece sunt acei incompetenți din conducere care au adus PNL în aceasta situație imposibilă.
PNL nu este proprietatea unei conduceri. Este partidul tuturor celor care l-au construit prin muncă, implicare și sacrificiu!” este mesajul liderului liberal.

C.L.

Copacul de timp

 


Își adună crengile precum cloșca puii

la venirea toamnei cu pleoape obosite.

La el, forma avansată a prostiei, răutatea,

nu există.

Nu are așa ceva.

Nici răutate, nici prostie… ca-n alte părți.

Timpul, mașina cu mulți km la bord sforăie

și nu se lasă.

Nu obosește.

El trece și în suflete brumate aduce toamna

odată pe an. Multe mai aduce și timpul acesta.

Asemenea unui călugăr convins,

a trecut și pe la mine și-n simfonia celor 75 da ani,

din mersu-i accelerat, abia a reușit să-mi spună:

Bucură-te! Mai bucură-te!

Și „bucuriile” celei de-a doua serii de 75

au și început:

Glicemia staționează-n limite de peste… normal.

Prin oase murmură dureri.

Pastilele stau la rând să fie absorbite  dimineața,

la prânz și cină.

O cârjă îmi face cu ochiul:

Hai, că te ajut!

Tineretul îmi zice tataie, bătrâne, moșulică…

Despre doamne… nu mai zic nimic.

Doamne, Doamne!...

Au dreptate!...

Și copacul își strânge mereu crengile.

 

Puiu RĂDUCAN

14102026-B. Olănești

Festivalul International de poezie NICHITA STANESCU - GETAFE-MADRID-MEDELLIN-BUCURESTI 2027


 Cu profundă admirație și entuziasm, ne alăturăm întâmpinării unei alte voci remarcabile a versurilor contemporane!

🌟✨
Suntem încântați să anunțăm participarea remarcabilei autoare Olga Alexandra Diaconu la cea de-a 7-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie Nichita Stănescu Getafe-Madrid (FIPNSG 2027).
Olga Alexandra Diaconu llega a nuestro encuentro para presentar su antología Zbor între spații (Vuelo entre espacios).
Într-o lucrare de profundă anchetă lirică și ontologică, renumitul poet și prozator de la Uniunea Scriitorilor din România propune o poezie a ființei ce tranzitează magistral între marile mituri universale, natură și misterul existenței. Prin tensiunile fundamentale dintre lumină și umbră, temporalitate și întoarcerea eternă, amintire și dezintegrare, versetele ei transformă universul într-un spațiu al revelației în care poezia devine însăși pulsul cosmosului.
Ne remarcăm prin acuitatea filosofică și sensibilitatea propunerii sale, în care cuvântul poetic nu se impune ca certitudine absolută, ci mai degrabă tremură la originea tăcerii pentru a invita cititorul la o experiență de descoperire interioară și comuniune cu natura: să intre în esența ființei pentru a înțelege din ce este făcută lumina.
Vă invităm să fiți alături de noi în această călătorie lirică și contemplativă în care imaginea poetică devine refugiu, tranzit și revelație.
Bine ai venit, Olga Alexandra Diaconu, în marea familie FIPNSG 2027! 🇷🇴🤝🇪 🇸

luni, 19 octombrie 2026

Semnificațiile zilei de 20 octombrie 2026

 


Evenimente 20 octombrie

1349:

Papa Clement al VI-lea interzice flagelarea.

1548:

A fost fondat orașul Nuestra Señora de La Paz, cunoscut mai ales ca La Paz, capitala de astăzi a Boliviei

1595:

Bătălia de la Giurgiu - artileria toscană dărâmă o parte din zidul fortăreței otomane, așa încât aliații creștini pătrund învingători în cetate. Sinan Pașa privește neputincios de la Rusciuc victoria adversarilor săi.

1600:

Familia Tokugawa își asigură prin izbânda din Sekigahara hegemonia asupra Japoniei.

1601:

Radu Șerban este ales domn al Țării Românești.

1638:

S–a încheiat construcția Mănăstirii Căldărușani, ctitorie a lui Matei Basarab (1632 – 1654).

1696:

A fost creată flota rusă.

1708:

Reconstrucția Catedralei St. Paul din Londra după Marele Incendiu din 1666 a fost terminată chiar în ziua în care Christopher Wren, arhitectul ei, a împlinit 76 de ani.

1740:

Conform stipulărilor Pragmaticii Sancțiuni din 1713, Maria Tereza a urcat pe tronul Austriei.

1803:

Senatul american a ratificat cumpărarea Louisianei, consființind termeni tratalui cunoscut ca Louisiana Purchase.

1818:

Statele Unite ale Americii și Regatul Unit au semnat tratatul din 1818 prin care au stabilit frontiera comună de-a lungul paralelei de 49 de grade.

1822:

În urma Congresului de la Verona al Sfintei Alianțe, se hotărăște intervenția franceză împotriva revoluției din Spania, condusă de Rafael Riego.

1860:

Promulgarea Diplomei din Octombrie de către împăratul Franz Joseph, care a pus capăt sistemului absolutist și a deschis era guvernării constituționale ("regimul liberal") în Imperiul Austriac.

Potrivit documentului, Transilvania a redevenit stat autonom în cadrul imperiului.
1880:

Tegucigalpa a fost declarată capitala Republicii Honduras.

1883:

Peru și Chile semnează Tratatul de la Ancón, prin care, provincia Tarapacá a fost cedată statului Chile; sfârșitul Războiului din Pacific.

1919:

Este fondat clubul de fotbal FC Ceahlăul de către un grup de elevi și profesori de la Liceul Petru Rareș.

1920:

Începe greva generală a proletariatului din România, la care participă cca 400.000 de salariați; cuprinde toate ramurile industriei și transporturilor și este prima greva politica generală a proletariatului din întreaga Românie (20–28 octombrie).

1921:

Franța și Turcia semnează Tratatul din Ankara, prin care Franța recunoaște guvernul turc provizoriu din Ankara drept partener de tratative.

1935:

Comuniștii chinezi conduși de Mao Tzedun ajung în nord–vestul Chinei la capătul unui marș de 10.000 km de–a lungul țării, cunoscut ca Marșul Cel Lung.

1944:

Armata sovietică ocupă Belgrad, capitala Iugoslaviei.

1944:

În timpul vizitei de la Moscova, primul ministru britanic W. Churchill i-a propus, și Stalin a acceptat, înțelegerea cu privire la împărțirea zonelor de influență în Balcani.

1968:

Lady Jacqueline Kennedy se căsătorește cu armatorul grec Aristotle Onassis.

1980:

După șase ani de ședere în afara structurilor militare ale NATO, Grecia revine în Alianță.

1985:

Peste 50 de persoane au murit și peste 100.000 de oameni au fost evacuați din Filipine, în timpul taifunului "Dot".


Celebrări 20 octombrie

Arthur Rimbaud1854:

S-a născut Arthur Rimbaud.

Ioan Grigorescu1930:

S-a născut Ioan Grigorescu.

1928:

S-a născut Pompiliu Marcea.

Alphonse Allais1854:

S-a născut Alphonse Allais.

Arthur Buchwald1925:

S-a născut Arthur Buchwald.

Thomas Hughes1822:

S-a născut Thomas Hughes.

1933:

S-a născut Ion Balu.

Constantin Dram1958:

S-a născut Constantin Dram.

1937:

S-a născut Vlad Georgescu.


Comemorări 20 octombrie

Paul Dirac1984:

A murit Paul Dirac.

Arthur Henderson1935:

A murit Arthur Henderson.

Daniel D. Palmer1913:

A murit Daniel D. Palmer.

Eugene Victor Debs1926:

A murit Eugene Victor Debs.

Charles Dudley Warner1900:

A murit Charles Dudley Warner.

1994:

A murit actorul Burt Lancaster - FOTO.

1890:

A murit Richard Francis Burton.


Sursa: Wikipedia