Dreptatea şi riscul lui Ludovic Orban

 Ludovic Orban face o figură cu totul aparte în contextul dezbaterilor pe marginea deciziei Curţii Constituţionale privind confruntarea dintre ministrul Justiţiei şi preşedintele Klaus Iohannis. Liderul PNL are cea mai radicală poziţie dintre toţi politicienii şi magistraţii care se pronunţă în această chestiune. Poziţia lui şochează chiar în interiorul propriului partid. Nu toţi liberalii sunt de acord cu noua lui atitudine. Unii au ajuns să-i ceară demisia, alţii se mărginesc să se mire.

După ce el însuşi a avut parte de un dosar penal, fiind acuzat că a cerut bani pentru campania electorală, lucru care l-a scos din cursa electorală pentru primăria Bucureşti, apoi pentru alegerile parlamentare, după achitare, Ludovic Orban a ajuns cel mai înfocat susţinător al DNA. Crezând în rolul benefic al Justiţiei, a depus un denunţ penal împotriva guvernului şi a primului ministru Viorica Dăncilă, sub acuzaţia de înaltă trădare.

Nu tot partidul a fost de acord, postura de denunţător şocând chiar şi pe unii dintre cei mai apropiaţi colaboratori.

Practic, Orban inaugurează o nouă strategie a PNL. Care vine oarecum în contradicţie cu direcţia tradiţională a PNL. Partidul care şi-a făcut din susţinerea drepturilor individului, a libertăţii individului, un stindard, în numele independenţei Justiţiei, este direcţionat acum în susţinerea procurorilor.

Poate că Ludovic Orban are dreptate. El consideră că se situează de aceeaşi parte cu preşedintele Klaus Iohannis. Dar se mulează şi pe politica dusă de fostul preşedinte Traian Băsescu, sub conducerea căruia s-a creat „Binomul”, frăţia de la limita Constituţiei dintre două instituţii de forţă, SRI şi DNA.

Dacă ar avea susţinerea întregului partid, noua direcţie politico-strategică a PNL ar da rezultate bune. Ar fi necesar, de asemenea, ca majoritatea populaţiei, a alegătorilor, să fie de acord cu opiniile lui Ludovic Orban. Acest lucru nu se ştie cu precizie. Dar, din moment ce acelaşi lider propune organizarea unui referendum care să demonstreze că în disputa revocării şefei DNA nu are dreptate CCR, înseamnă că există date care să confirme justeţea opiniilor sale.

Prin urmare, care este poziţia corectă în această chestiune arzătoare la ordinea zilei? Cetăţenii ar trebui să fie revoltaţi de decizia CCR sau ar trebui să primească verdictul aşa cum este, fără să comenteze?

Nu ştim ce efect va avea acest caz în contextul alegerilor de anul viitor. Până acum, chiar dacă este vorba despre Justiţie, tot ce s-a întâmplat face parte dintr-un joc politic. S-a politizat excesiv şi corupţia, şi lupta anti-corupţie. Principial, Ludovic Orban se situează de partea binelui. Cele câteva cazuri, în special cele de la DNA Ploieşti, au reuşit să compromită întregul efort de asanare morală a societăţii prin intermediul DNA. Protocoalele cu SRI mai aruncă o umbră de îndoială asupra onestităţii aceleiaşi instituţii.

Ca să aibă întrutotul dreptate, pentru a avea suficiente argumente pentru a-şi susţine poziţia, liderul PNL trebuie să aibă acces la informaţii suplimentare despre natura protocoalelor dintre SRI şi DNA, mai concrete decât cele vehiculate în spaţiul public. Dacă are astfel de informaţii, dacă poziţia lui se bazează pe informaţii concrete, Ludovic Orban trebuie urmat de întregul PNL. Dacă vorbeşte ca noi toţi, după ureche, noua lui strategie este riscantă.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş