POEM-ESEU

DESPRE ELEVII NOȘTRI ȚIGANI

MARAMUREȘ-ROMÂNIA

Motto: „Pe copil să-l ții în frâu,/De vrei om la toți să placă,/Nu-l lăsa orice să-ngâne,/ Nu-l lăsa orice să facă,/ Nu-l lăsa după                 plăcerea-i / Unde vrea el să se ducă, /Din același lemn/ Se face și icoană și măciucă.”

Vasile Militaru

Ce să fie, ce să fie/Acolo sus/jos- la noi în colonie?/Casele apar grămadă-fără a avea ogradă./Fără gard și acareturi/ Fără voie/Dar cu peturi/Aruncate-n jur grămadă/Cine oare să le vadă?/-Haaoleu,   mâncați-aș, cum de unde, păi ei nu muncește?(ciordește?)/ Case-nalte, arătoase/Unele chiar din chirpici/Altele din cărămidă arse/Nu-ți vine să crezi ce e aici prin case!/Înăuntru de intri, frățioare : covoare, mobile, dulăpioare/Iar în bucătărie, frate/Au masa plină de bucate./Dacă treci pe lângă școală/Casele-o-întunecă de grabă!/Case multe cu etaj-că doar sunt mulți prin garaj!/-Cum să mai lucreze ei/Când n-ai de unde să-i iei?/Pentru niște bani mizeri/ Ei nu se duc zilieri./ Stau toată ziulica acasă/ Mănâncă și beau la masă./Copiii-s mulți în bătătură/Banii vin în fiecare tură/ Lună de lună-se mai și măresc/ Eu de ce să mai muncesc?/Mașinuțe mari și mici/ Circulă pe drumuri, brici./Prind viteză de te miri/Cine și de ce s-or grăbi?/Se grăbesc spre „afaceri mii”.

Toamna-s duși cu copii cu tot/ În pădure la cules de „ptitoi”/Primăvara dorm pe rupte-în casele cele avute./Vara-s cu burta la soare/Nici capu- nu-i mai doare!/ Indiferenți cum sunt ei/ Au în pungă tot mai mulți lei./ Primăria tot nu-i lasă/ Pe niciunul să n-aibă casă!/ Astfel se-înmulțesc țiganii/Mai rău ca mai ieri jidanii!/Și-avem o grămadă, frate/ Pe la școală a se abate!/Vin, nu vin-noi, dascălii/ Suntem tot mai grijulii/ Doamne Sfinte a nu-i jigni!!/ Tot „per pedes” ne grăbim/ Spre școală să fim, să nu lipsim!/ Încercăm ca mai demult-să-i atragem și pe ei/Pe părinții celor

„trei zmei”/ Să le explicăm colea, ce-n școală vor învăța./Bunul simț a-l purta/ Dar ei nu vor a-l învăța!/ Ei în viață vor porni-tot„ șparlind și tot cântând”./Pe la uși cerșind, cerșind…/Ar fi bine cu mintea lor isteață/     Să-și câștige-o pâine-n viață!/ Răspunsul lor e așa:-Doamnă, noi i-om lăsa pe la școală a umbla/ Până-și iau carnet de condus/ Până știu engleza pentru „dus”./Apoi până  la zece clase, cine ne-o lucra prin case?/-De bine, de rău, noi avem tot ce ne trebuie/ Pădurea-i aproape, avem lemne/ Apa curge la robinete de zor/ iarnă, vară ca la izvor/ De se strică(robinetul) la mine-n grădină-nu-s de vină!/Vină, primare, vină!/ Ne-o repară și pe asta/ Că mâine-mi naște nevasta!/De Moș Nicolae, de Crăciun, de Paște/ de început de an școlar/Câte-un copil mai răsărit/ Numai după cadou a venit/ Ca să-l vadă Domn-Primar/ La început de an școlar!/ Și –astfel șase-șapte frați/ Au apărut ca soldații, /Nu știu buna cuviință/ Se cred „boss/i” cu bună știință/ Și te iau în râs, măi frate/ Din orice greșeală mai aparte./Cântă manele întruna/ La aparate și cu gura/ Pe stradă, la onomastică, la nuntă!/ E zarvă mare-n sat/ Ca la o serbare, nu la școală/ La drumul mare!/Te privesc de sus/ Parcă ei ar avea „ceva” de spus!/

-De ce nu vii la școală, dragă?

-Nu mă pot scula degrabă!

Ce faci toată ziulica?

-Stau!

 Stai, dragă, că ai de toate! Ce-ți mai trebuie și o carte?

Până când va merge așa?/ Românașul simplu a suferi, iar țiganul a se îmbogăți? /Rămâi cu gura căscată, aici privind prin ogradă /Vile cu două-trei etaje, mobile, fotolii-n piele/ Pe jos-în bucătărie șervețele, șervețele!/Coșul e alăturea/ Dar nimeni nu-l folosea!/ Magazine răsărite la tot pasul/ Dar te miri ce au în ele?/Tot mai multe acadele!/-Ce ai făcut tu toată ziua de n-ai venit la școală?

-M-am jucat și am stat.

-Stăm și noi în țara noastră, stăm, stăm!/ Stă industria, agricultura, transporturile și cultura! Ce vrei să fii în viață?/Furător ca cel din piață!(Nici pe unchiul nu l-au prins -oricât au încercat.)

-Beștele! (Stai jos!)

-De ce, Doamnă, nu mă dor picioarele!

-Doamnă, ai luat BAC-ul ca să fii doamnă?/Fără răspuns./ Când la matematică am ajuns/ Vorbind de acel„ produs”/ Toți știau termenul „nou”/ Și râdeau de acel „produs”/ Asta-i educația lor!

Comportarea e mai importantă ca învățarea la aceste școli!/ Cine se comportă frumos/ Va fi mereu bucuros/ Și la școală va răspunde frumos!/ Rezmiveș Nicu-clasa a IV a: „-Dnă, nu știți că nu aveți voie să strigați la mine?”-Dar tu ai voie să vorbești urât, necuviincios, să înjuri ca-n codru(cum ai auzit acasă), să te bați mereu cu colegii tăi de clasă și cu alți copii mai mici în pauză, să mergi de la școală când nu-ți convine ceva etc…

STUDIU DE CAZ-ANTONIO de lângă școală

E o întreagă poveste, Ajunge la mine-n a IV a-neștiind citi, repetent de câteva ori. Am făcut un pariu cu mine însumi să-mi dovedesc că eu am să-l fac să citească- zicându-mi în gând că poate colegii mei nu au găsit metoda potrivită pentru acest elev. Aveam argumente pozitive: familia aproape de școală, copilul nu era „negruț”, venea curat îmbrăcat etc. Mi-am zis că o să vorbesc mereu cu familia, treceam zilnic pe lângă ei și o s-o scot la capăt. Câtă muncă de lămurire am dus cu familia aceasta, n-am dus cu zece serii de elevi; în convorbirile zilnice le ceream  să vină pe la școală în primul rând, să vadă ce-i pretind elevului să știe, apoi să repete cinci minute acasă sub supravegherea părinților etc Primeam același răspuns:

-Nu vrea, doamnă! Nu vrea să citească! Nu vrea să învețe cifrele!

-Dar dv. nu aveți nici un rol ca părinți?

-Nu ne ascultă; nu vrea să facă x, y…pe acasă.

Concluzia. Școala nu poate ține loc și de părinți, și de „cei 7 ani de acasă” și de…

P.S. N-am reușit nici eu! Regret! L-am lăsat repetent! Pariul a căzut! Consider că n-am fost indiferentă la acest caz! Pe parcursul anului școlar am cerut și părerea unui specialist-psihologul școlar care era atunci la școala noastră; l-am rugat ca după o oră de analize, conversații cu doi dintre elevii mei să-mi răspundă la o singură întrebare și anume dacă voi reuși cu acești elevi alfabetizarea; așteptam cu sufletul la gură  răspunsul lui care s-ar fi putut să aibă un pic de speranță; n-a fost să fie, mi-a dat răspunsul negativ și anume că nu voi reuși să-i educ și să-i instruiesc pe acești elevi-ceea ce de altfel eu eram convinsă deja.

PENTRU CEI CARE-AU TRECUT SPRE GIMNAZIU

Clasa a-V-a e mai grea/ Ia așa și vezi colea/ Materiile se adună/ Mulți profesori, nu-i de glumă!/ Eu-ca cel mai mic de fel/ Mă voi interesa nițel/ Nu voi face amalgam/  Ci voi selecta tam-tam/ Ce-i mai important din toate/ Ca să am și eu parte de carte/ La română-vrei-nu vrei/ Scrii corect c-altfel iei trei/ La mate e mult mai greu/ Trebuie să stai mereu/ Să ai mintea mereu trează/ Să știi mereu ce urmează/ Lecțiile se leagă toate/ Ca și lanțul cel cu roate./ Azi ai învățat nițel/ Mâine și mai puțintel/ Lecțiile nu se mai leagă/ Tu ai rămas de tileagă/ Sfatul meu e cel mai bun/ Fii atent așa cum îți spun/ -Cel de la catedră vrea/ Ca și tu să știi ceva./ El nu vine aici degeaba/ Vine ca să-și facă treaba.(meseria)/ Să-ți deștepte conștiința/ Ca să ai și tu știință!/ Ca și tu să știi de toate/ Nu numai desen-se poate? /La biologie-vai! sunt desene-mereu ai! /Frunza cum e alcătuită?/ Viața cum e construită?/ Floarea ce rol are oare?/ Totul este nou sub soare!/ De ce nu vrei să înțelegi/ Că totul are un preț?/ Cărți frumoase-ilustrate/Așteaptă să fie vizualizate!/ Ce-o fi acela pețiol?/ De o ține frunza-n pom?/ Fotosinteză-floare/ Ce-or fi ele oare?/ Răspunsul îl găsim/ Tot în carte de privim!/ Scriem definițiile/ Și revedem notițele./ Fără efort nu e nimic/ Trebuie să muncești un pic!

ANONIMUS- MARAMUREȘ-ROMÂNIA