ÎNTÂI IANUARIE AL NOULUI AN

Şi totuşi, parcă ninge şi eu sunt fericit

Şi mă gândesc la tine de parcă te-am iubit,

E-atâta nepăsare, atâta necuvânt,

De-aş încerca iertare, să nu vei fi ştiut.

Mai cred încă în mine, mai cred în Dumnezeu,

Că El nu mă mai ceartă că sunt aproape eu,

Încep să treacă  zile când vin în casa ta,

Zâmbesc şi am pe buze sărutul altcuiva.

Şi cât de Nou e Anul, el tot îmbătrâneşte

Şi cât mai eşti femeie încearcă şi iubeşte,

La porţile spre taine încearcă să nu baţi,

Eu am o taină mare şi e pentru bărbaţi.

Şi o păstrez în suflet să pot să mai zâmbesc

Şi numai Dumnezeul mai pot să mai iubesc,

Am gânduri bântuite de tot ce-i nefiresc

Şi numai Dumnezeul mai pot să mai iubesc.

E Ziua lui Vasile cel Mare şi cel Sfânt,

Aş vrea să urc la el, dar nu pot de pământ,

Mă bucură lumina moliftelor lui toate,

Cu ea privesc spre tine şi nu mai este noapte.

                        

                                     CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

                                                 01 ianuarie 2014