Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie de Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

 Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

 Braţele nervoase, arma de tărie,

 La trecutu-ţi mare, mare viitor!

 Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

 Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

 Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

 Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

 Vis de răzbunare negru ca mormântul

 Spada ta de sânge duşman fumegând,

 Şi deasupra idrei fluture cu vântul

 Visul tău de glorii falnic triumfând,

 Spună lumii large steaguri tricoloare,

 Spună ce-i poporul mare, românesc,

 Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

 Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

 Îngerul iubirii, îngerul de pace,

 Pe altarul Vestei tainic surâzând,

 Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

 Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

 El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,

 Guste fericirea raiului ceresc,

 Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,

 Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

 Tânără mireasă, mamă cu amor!

 Fiii tăi trăiască numai în frăţie

 Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

 Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

 Arme cu tărie, suflet românesc,

 Vis de vitejie, fală şi mândrie,

 Dulce Românie, asta ţi-o doresc!