Cersetor, actorul Horatiu Malaele, are intr-unul dintre
spectacole sale o remarca pe cat de dura pe atat de adevarata la adresa natiei
noastre: „Trecut de cacat am avut, prezent de cacat avem, bine macar ca nu avem
niciun fel de viitor”. Mi-am amintit de vorbele marelui actor in vreme ce
priveam departe de tara scandalul iscat in jurul jafului de la Muzeul de
Mineralogie din Baia Mare, in urma caruia comunitatea locala si cea nationala
au ramas fara unul dintre cele mai valoroase esantioane minerale.
O „floare de mina” atat de perfecta incat forma si simetria
celor doua culori au pus pe ganduri numerosi specialisti de talie mondiala,
care au venit sa o vada si au plecat minunandu-se. Pe buna dreptate s-a spus de
nenumarate ori ca pentru oricare exponat s-ar putea gasi o „rezerva” care sa
intre in vitrina si sa bucure ochii privitorilor, insa pentru esantionul
sustras nu exista solutie de schimb nici la noi si nicaieri in lumea asta mare.
Aceasta raritate din domeniul mineralogiei a fost furata de
un individ primitiv care a folosit pentru a patrunde in incinta muzeului
tehnica si mijloacele specifice perioadei antice: cagula si ciocanul. Oricare
popor ar avea in patrimoniu astfel de obiecte valoroase ar lua cele mai
potrivite masuri pentru a le proteja de orice tip de atac. La muzeul baimarean
omul cu ciocanul a spart doua geamuri si sticla vitrinei, a palmat nestemata si
s-a retras in pace, fara sa intampine vreo rezistenta din partea sistemului
electronic de supraveghere ori a paznicului doborat de somnul diminetii.
In astfel de situatii, la noi nu functioneaza nici omul,
nici electronul, astfel ca hotii pot actiona nestingheriti. Si e normal atata
vreme cat paznicii fac un rond la preluarea serviciului, se uita la televizor, dupa
care se intind pentru somnul binecuvantat, ca peste zi au probleme de rezolvat.
Iar pentru sisteme electronice performante, asa cum gasesti peste tot in lume
la acest gen de institutii, nu se gasesc niciodata fonduri financiare.
Bine ca sunt bani pentru deplasari anuale inutile la tot
felul de chermeze, gen Berlin sau Viena, pe care conducerea Consiliului
Judetean le onoreaza cu alai de cantareti, dantausi si petrecareti.
Din nou trebuie sa ne intoarcem la cohorta de politruci din
esaloanele inferioare ale puterii, care a ocupat toate institutiile statului in
baza unui algoritm fixat de partide. Toti specialistii au fost maturati din
functii si inlocuiti cu aceste jigodii cu boturile umede, aflate mereu in
cautarea prazii. Un astfel de exemplar a ajuns si la conducerea muzeului.
Individul vorbeste despre o valoare derizorie a esantionului furat si o face
din convingere, pentru ca numai dobitocii au mereu certitudini si niciodata
indoieli. Daca ar fi de specialitate, s-ar fi intrebat cum se poate evalua un
obiect unicat, cu ce altceva sa-l compari daca asa ceva nu mai exista si apoi
sa anunti cu seninatate pretul dictat de prostia din propria scafarlie.
Da, e corect spus ca piesa furata este inestimabila.
Valoarea ei si a suratelor se afla in zecile de mii de turisti romani si
straini care trec anual pragul muzeului pentru a vedea minunatiile subsolului
maramuresean. Si sigur ar fi sute de mii de vizitatori daca am avea oameni de
specialitate care sa stie sa puna in valoare tezaurul mineralogic al muzeului.
Specialisti, nu politruci vopsiti in toate culorile care distrug tot, aidoma
lacustelor ce dau iama in culturile agricole.
Doamne fereste, daca nu se iau masuri urgente, vom ajunge sa
avem drumuri europene in Maramures, sa ne calce turistii, dar sa nu mai avem ce
le arata. Ca nu sta totul in bijuteria furata, de pe aici au disparut icoane de
patrimoniu, tablouri din Scoala Baimareana, sigiliul medieval al orasului Baia
Mare, cruci pictate din Cimitirul Vesel, carti vechi, flori de mina (unele mai
valoroase decat are muzeul in patrimoniu) si multe, multe altele.
Domnule Malaele, iti multumesc pentru superba fraza citata.
M-am razgandit: recunosc, nu o mai consider atat de dura.
Grigore Ciascai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu