Filosofie obosită
Cum e nimicul
din care s-a
iscat ceva-ul?
Cum este nimeni
din care s-a ivit
cineva-ul?
O gaură neagră
înghite lumi
și le duce-n
neant...
Doar iubirea are
răbdare
să explice
curgerea omului...
Atâtea zile de
ieri mă-mpresoară
că nu mă pot
desprinde din vise...
Din nori picură-ntrebări -
de nicăieri nu
curg răspunsuri scrise...
Mă-ncântă poezia,
prietenii, luna...
Tulburarea își ia
partea
înflorindu-și
mătrăguna...
De sus, copacul
și umbra sa
alcătuiesc o
dramă -
Dați-mi chipul
luminii
să îl pun în ramă
!
Din Cartea Sfântă
îmi culeg povața:
O, Doamne, Tată
Ceresc !
ce caligrafic îmi
scrii viața !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu