joi, 18 februarie 2016

Tribunul Corneliu Vadim TUDOR, omorât pentru o poezie ?!

În data de 16 februarie 2016, 12:30, Vasile Cojocaru <cojocaru52@yahoo.com a scris:


Pe site-ul saccsiv.wordpress.com există un lung articol în care este luată în considerare asasinarea lui Corneliu Vadim Tudor.

Evident, se merge prea departe cu Teoria conspiraţiei.

Totuşi, articolul scoate la lumină o poezie destul de interesantă scrisă de CV TUDOR despre Masonerie.

Îi iubim ori nu pe masoni, nu contează, dar poezia este de antologie!!!


Masoneria


Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie:
Scapa cat mai iute de masonerie!
Numai neamuri proaste, smecheri, impostori
Toti sunt Mari Maestri (in a trage sfori).
Poarta sort, galoane si-alte tinichele
Plini de semne sacre si de lanturi grele.
Ei se trag, cu totii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrisi in catastif.
Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Si cu manelistul Jean de la Craiova.
Si cu Fulgerica, zis si Bragadel
Care face-n spume bere caramel.
Ce solemnitate! Si ce juraminte!
Toti sunt Frati de Ordin si de lucruri sfinte!
Plini de importanta, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.
E o stare buna, de suficienta
Ei au luat caimacul, merg doar la esenta.
Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adora, zilnic, altfel de icoane.
Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreti mai direct?
Cui jura credinta, lacrimind pios?
Fortelor oculte, nu si lui Hristos.
Toti vor sa parvina, brusc, pe scurtatura

Ei vor sa rastoarne legile-n natura.
Functii si onoruri aprig sunt vanate
Prostul avanseaza doar pentru ca-i Frate.
Eu cunosc prea bine lumea de ocara
A masoneriei de la noi din tara.
N-are idealuri, ci doar interese
Intriga, si barfa, lupte tot mai dese.
Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu stiu nici sa scrie, hoti de drumul mare
Interlopi cu state vechi in puscarie
Si-au gasit refugiul in masonerie
Ocoliti de Lege, fiindca ei sunt frati
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistrati.
Iar de la o vreme, dupa cum se stie
Si muieri fac parte din masonerie.
Doamne, ce ridicol! Si ce degradare!
Le priveste lumea ca pe vrajitoare.
Sunt femei cu barba si cu voce groasa
Nu au alta treaba? N-au copii acasa?
Au schimbat si sortul de bucatarie
C-un sort geometric, de masonerie.
Ele joaca rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar niste sabloane.
Lume subterana e masoneria
Subreda ca fumul si butaforia.
N-au zidit o casa toti acesti „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari
Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o opereta intr-un balci uitat.
Noi s-avem in viata doar un etalon:
Imparatul Lumii nu a fost mason.
Templul Lui slujiti-l, nu un zid surpat
Mai e timp sa puneti capat la pacat…

 Pamflet de Corneliu Vadim Tudor
13 septembrie 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu