Motto:
Când
sărăcia mâna dă
cu a naturii
pângărire,
omul devine mizerabil
la minte, inimă și fire.
Spuneam și cu alt
prilej (vezi articolul A fi sărac nu-i o
rușine, a fi mizer e grozăvie) că nu sărăcia exterioară (impusă sau autoimpusă) este
cel mai mare rău cu care se confruntă oamenii. Firește, cu
esențiala diferență dintre cele două forme
existențiale: prima, rezultatul legilor strâmbe și al
cârmuirilor ticăloase, se repercutează dezastruos
asupra grosului unei populații, pe când cea de-a doua, rezultatul unui act conștient și
voluntar, se răsfrânge transfigurator asupra individului în cauză și are
efecte întăritoare asupra unei părți dintre semenii acestuia.
Mult mai grav este atunci
când sărăcia impusă acționează atât de categoric asupra caracterelor cu
fundamente material-aparențiale, încât respectivii inși îmbrățișează mizerabilismul
resemnării și al totalei indolențe față de
lăuntric (în exclusivitate ăștia se conduc după „Ce-i în mână nu-i minciună”), față de
semeni și - desigur – față de mediul înconjurător.
Adică taman ce se întâmplă
acuma în România: suntem codașii Uniunii Europene (UE) la nivelul de trai și fruntașii ei la
poluarea cu gunoaie! Dar nu neîntrerupta și agasanta poluare „în mic”
(ambalaje și resturi azvârlite cu monumentală nesimțire sau
poate de-al dracului lângă coșuri și tomberoane, la iarbă verde, în apă și pe
malurile râurilor), ci adevărați munți de deșeuri la grămadă (resturi menajere, cartoane, sticlă,
metal), pe care – cu binecuvântarea autorităților județene și
cutremurătoarea nepăsare/incompetență a ministerului de resort
– primăriile ba le aruncă în gropi
necorespunzătoare, însă atât de rentabile pentru descurcăreții cu relații
politice sus-puse, ba le duc în alte județe, deseori la sute de
kilometri distanță, unde la fel au fost îngropate/șutite zeci
de milioane de euro de la UE pentru niște improvizații
halucinante.
De pildă, fără să țină câtuși de puțin cont de
uriașul impact asupra mediului (păduri decimate pe mai multe
hectare, ape infestate), Consiliul Județean Suceava a cocoțat groapa
de gunoi pe vârful unui munte, vasăzică în coasta localnicilor și în
văz-mirosul turiștilor!
Precizez ceea ce am aflat
pe internet de la procesatori, cum că deșeurile cu grijă selectate,
bunăoară așa ca-n țările avansate, pot fi valorificate în proporție de
100%! Lesne de înțeles că acest proces depinde în totalitate de
responsabilitatea cetățenilor, care (cazul Japoniei) fie că sunt de mici educați în acest
sens (la noi, cale lungă, anevoioasă și nesigură), fie că sunt
atinși la buzunar prin amenzi și tarife mult mai
consistente.
Va fi cândva și la noi
exemplara curățenie de pe alte meleaguri (primele impresii ale turiștilor
străini după intrarea în România sunt generate de starea drumurilor și de curățenia
din instituții și locuri
de parcare, respectiv pe străzi, pe marginea drumurilor și în
parcuri), ori vom continua să ne lamentăm și să-i acuzăm pe alții că, la
propriu, am ajuns groapa de gunoi a Europei?!...
Sighetu Marmației,
George PETROVAI
21 mai 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu