George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, satul Hordou din Districtul Năsăud, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi, comuna Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud; d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet, critic literar şi traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
„Neamul nostru, unit fiind, s-a deşteptat tot mai mult, a prins puteri din an în an tot mai temeinice şi se simţea tot mai în stare să fie volnic pe soarta lui. Domnia statornică ne-a adus o oaste statornică; şi astfel, bizuindu-ne pe trăinicia neamului, pe Domn şi pe oaste, la 1877, când s-au încurcat turcii iarăşi în război cu ruşii, neamul românesc s-a simţit tare, îndeajuns ca să scuture jugul robiei turceşti. Şi ca să dovedim că suntem vrednici de libertate, am trimes oştirile noastre peste Dunăre, să se măsoare cu turcii.
Războiul acesta a fost cea mai bărbătească încordare a neamului nostru, a neamului întreg.
Am biruit pe turci; am dovedit lumii vrednicia noastră în zilele de primejdie mare şi de-atunci suntem liberi, stăpâni pe ţară şi pe faptele noastre.
Nici turcul, nici rusul, nici nimeni din lumea asta nu se mai poate amesteca în trebile ţării noastre; nimeni, afară de Dumnezeu şi de noi înşine, nu e stăpân pe soarta românilor.”
COROANA DE OŢEL
din volumul
POVESTEA UNEI COROANE DE OŢEL
GEORGE COŞBUC
Editura “GRAI ŞI SUFLET – CULTURA NAŢIONALĂ “
Bucureşti, 1992
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu