Politica, faza pe comedie

Blestem sau binecuvântare, în România alianţele politice nu pot funcţiona decât circa doi ani. Alianţa DA (Dreptate şi Adevăr) formată din PNL şi PD, după ce l-a propulsat pe Traian Băsescu în funcţia de preşedinte, a funcţionat doi ani după alegerile din 2004. USL (Uniunea Social Liberală), realizată de PSD şi PNL, a câştigat alegerile parlamentare şi locale din 2012 şi s-a spart în 2014.

Nici CDR nu a avut o soartă mai bună, nereuşind să supravieţuiască întreg mandatul 1996-2000.

Alianţele sunt făcute să reziste în opoziţie, când partidele nu au ce împărţi. Trecând din opoziţie la putere, privilegiile, binefacerile guvernării le sălbăticesc. Nu se mai înţeleg între ele, apar tensiuni interne insurmontabile care le fac inapte pentru guvernare.

Partidele găsesc însă resurse şi funcţionaează pe avarie până la capătul mandatului de patru ani. Premierul Tăriceanu a găsit susţinere în 2006 la PSD, pentru ca mai târziu, în 2014, să-l ajute la rândul lui pe premierul social-democrat Victor Ponta. Mâna dreaptă spală mâna stângă şi invers. O mână murdară spală altă mână murdară şi amândouă obrazul gros sau subţire.

Situaţia generală din 2018 nu este diferită. Nu s-au împlinit încă doi ani şi alianţa PSD-ALDE dă semne de oboseală. Dihonia a intrat în partidul mare. PSD este măcinat de lupte interne. Victor Ponta a părăsit partidul al cărui copil teribil şi lider a fost, pentru a deveni cel mai vehement critic al succesorului său. Prin forţa atacurilor împotriva lui Liviu Dragnea fostul premier Victor Ponta concurează cu succes cu preşedintele Iohannis, cu liderii opoziţiei. Atacurile la adresa lui Dragnea se înmulţesc zi de zi. Şi nu sunt venite din exterior, ci din rândul apropiaţilor. L-a dat afară pe fostul său om de încredere Marian Neacşu, secretarul general al PSD. A fost exclus Adrian Ţuţuianu, fost ministru al Apărării. Este ameninţată cu excluderea Gabriela Firea, primarul general al Capitalei.

Prins între fronturi, încercuit din toate părţile, Liviu Dragnea are timp să se ocupe şi de glume. Astfel s-a prezentat în faţa presei cu două valize din care a scos nişte aşa-zise dosare ale preşedintelui Klaus Iohannis. Era o luare în băşcălie a unor valize care ar cuprinde acte compromiţătoare la adresa lui.

S-ar putea trage de aici concluzia că politica a ajuns la faza pe comedie. În realitate nu-i nimic de râs. Scena politică este jalnică. Scandalurile se poartă la vârful instituţiilor. Prin prelungirea nepermis de mare, disputa dintre ministrul Justiţiei şi procurorul general se banalizează. Nu înainte de a compromite la modul general Justiţia.

Modul în care se fac declaraţiile publice, total lipsite de substanţă, glumiţele în spatele cărora se ascund atacuri la persoană pregătesc terenul unei crize de proporţii.

Dar asta se şi vrea. În timpul crizelor se rezolvă multe probleme. Se scapă de persoanele incomode din interior, aşa cum se întâmplă acum în PSD. O criză provocată poate răsturna o majoritate parlamentară. Călin Popescu Tăriceanu, la experienţa lui, se arată îngrijorat. Liviu Dragnea mimează liniştea. Nu se arată deloc îngrijorat. Merge înainte, luptând cu aceeaşi vigoare şi zâmbete pe sub mustaţă şi cu adversarii interni şi cu cei externi.

Care va fi finalul acestor lupte? Nu sunt multe variante: Dragnea câştigă sau Dragnea pierde. În funcţie de postura lui, de învins sau învingător, se aranjează întreaga scenă politică.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş