E ZIUA MEA DE VINERI

 E ziua mea de vineri. Ca fiecare zi. Nu ştiu câte vineri a avut decembrie 1989. Dar ştiu că un soldat s-a îmbrăcat general şi a venit la ministerul lu` apărarea, să se pună ministru. Eu nu ştiu denumirea funcţiei, că dacă o iei pe litere, mini e mic. Şi pe ăsta îl chema militaru...de la milimetru. Că rar găseşti înalţi cu vipuşcă.

Prima grijă a fost să-l omoare pe Trosca. Trosca îi demonstrase tovarăşului Nicolae, că mili era în serviciile K.G.B.-ului.

Apoi, în cârdăşie cu alt neromân, Ghiţă Grigorie, uns de amanta şi tovarăşa Elena, comandant al Trupelor de Securitate, Armata adevărată a Ministerului de Interne (acum îi zice şi de afaceri, că d-aia l-aţi pasat pe Oprea) au pus la cale aşa zisa revoluţie. Trebuiau morţi şi la Otopeni au murit colegii mei de la Câmpina.

Dar câţi nevinovaţi au murit, de tâmpiţi ca voi pe care i-aţi înarmat. Şi acum vă daţi patrioţi şi o ţineţi în sărbători. Poate aveţi rubedenii români, sub pământ, care ar vrea să se odihnească. Netrebnicilor!

                                                    CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ