Fişă biobibliografică şi interviu cu poetul Ionel Sima

IONEL SIMA

FIȘĂ BIOBIBLIOGRAFICĂ

Născut la data de: 28 decembrie 1958, în loc. Suciu de Sus, Maramureș.

Studii:

1965 - 1973 - Școala cu clasele I-VIII, Suciu de Sus;

1973 - 1975 - clasele XI-X, Liceul Teoretic din Târgul Lăpuș, secția umană;

1975 - 1977 - clasele XI-XII, Liceul Agroindustrial Ciacova, Timiș, secția zootehnie;

VOLUME DE AUTO:

2013

CĂRĂRI PRINTRE STELE (versuri), EDITURA ARMONII CULTURALE, ADJUD-VRANCEA, cu o prefață de Vasile BELE;

2017

COPACUL IUBIRII (versuri), Editura Amonii Culturale, Adjud-Vrancea, cu o prefață de Gheorghe A. STROIA;

2018

FRÂNTURI DE SUFLET (versuri), Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, cu o prefață de Vasile BELE;

PUBLICĂ ÎN REVISTELE:

1.CAIETUL CENACLULUI LITERAR, EDITURA: AFCN ROMÂNIA, 2007, NR. 1.

2.CALENDARUL MARAMUREȘULUI, EDITURA CYBELA, BAIA MARE, 2010, AN IV.

3.CALENDARUL MARAMUREȘULUI, EDITURA CYBELA, BAIA MARE, 2010, AN V.

4. ARMOMNII CULTURALE, ADJUD-VRANCEA;

5. CONTRASTE CULTURALE, GIURGIU;

6. DIN VATRA SATULUI, BAIA MARE;

7. MOARA LUI GELU, BAIA MARE;

8. IZVOARE CODRENE, BAIA MARE.

APARIȚII IN VOLUME COLECTIVE:

2015

ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - ROȘU-APRINS ÎN CÂMPUL DE MĂTASE NR. 7 (2/2015), EDITURA NAPOCA NOVA, 2015, CLUJ NAPOCA.

ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - PE ȘEVALETE, RUGINIUL TOAMNEI, NR. 8 (3/2015), EDITURA NAPOCA NOVA, 2015, CLUJ NAPOCA.

2016

ANTOLOGIE DE POEZIE CONTEMPORAN- ROMÂNEASCò ACTORI PRINTRE ASTRE, VOL.I, EDITURA ARMONII CULTURALE, 2015, ADJUD-VRANCEA.

2017

ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - PAȘI PE VISELE IERBII NR. 14 (2/2017), EDITURA NAPOCA NOVA, 2017,  CLUJ NAPOCA.

ANTOLOGIE DE POEZIE ARMONII CULTURALE -  ROMÂNIA, PENTRU TINE!, EDITURA ARMONII CULTURALE, 2017, ADJUD-VRANCEA. 

2018

ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - ALBĂ DOMNIȚĂ CU VISCOL IN PĂR, NR. 17 (1/2018), EDITURA NAPOCA NOVA, 2018, CLUJ NAPOCA.

ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - SUAVE MINUNI ÎNMIRESMATE, NR. 18 (2/2018), EDITURA NAPOCA NOVA, 2018, CLUJ NAPOCA.

Pentru fiecare dintre noi familia, părinții, originile, locurile natale, prietenii, sunt extrem de importante, căpătând de-a lungul vieții conotații sacre. Pentru ca cititorii să vă cunoască mai bine, ați putea să-mi oferiți câteva detalii autobiografice, cu alte cuvinte... cine sunteți?

IONEL SIMA: Provin dintr-o familie care a trăit toată viața la țară, în Suciu de Sus - Maramureș. Eu am rămas singurul copil la părinti, după ce mi-au murit doi frați foarte mici. Unul de trei zile și celălalt de șase săptămâni. Mama și tata au fost de conditie modestă și au încercat să-mi asigure tot ce am avut nevoie. Am terminat școala primară în sat, apoi m-am înscris la Liceul Teoretic, Tg. Lăpus , secția umană. După doi ani (atunci au apărut treptele la liceu), deci în treapta a-II-a, am plecat la Liceul Agroindustrial-Ciacova, Timiș, secția zootehnie. Tatăl meu a murit de tânar, la 49 de ani, lucru ce mi s-a repetat peste ani, soția mea care de asemenea a plecat tot la 49 de ani. Am doi copii, o fată în țară și un băiat în USA.

2. Vârsta școlarității este unică pentru fiecare om - ne formăm deprinderi pentru viață, unii dintre noi chiar și pentru scris. Care e cea mai frumoasă amintire prin care vă face plăcere să rememorați acele vremuri?

IONEL SIMA:  Mi-a plăcut să scriu, încă de pe băncile școlii. Am început cu versurile. Eram fascinat de versurile marilor noștri poeți, Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Labiș sau Nichita Stănescu. La liceu, la Ciacova, am avut o profesoară de limba română care m-a încurajat mereu și m-a susținut. Imi cerea mereu poeziile și le publica în ziarul local de la Timișoara. Tot la îndrumarea ei am scris un text pentru “brigada artistică de agitație”, cum era pe atunci, și a ieșit un spectacol de două ore.

3. Scrisul este cel mai probabil o flacără pe care fiecare scriitor încearcă să o mențină vie. Dar... cum foc fără scântei nu se poate, spuneți-ne, când a apărut pentru dumneavoastră scânteia scrisului?

IONEL SIMA:  Așa cum am spus, am scris și în școală. Dar din aceste scântei a răbufnit o flacără mare, care mi-a ars sufletul, în momentul când mi-am pierdut soția pentru totdeauna. Atunci am simțit nevoia de a-mi descărca sufletul. Așa am editat primul volum de versuri dedicat în exclusivitate memoriei soției - CĂRĂRI PRINTRE STELE, Editura Armonii culturale, ADJUD.                   

4. Scrisul ne definește. Care credeți că este motivul pentru care ați început să scrieți și ce anume vă motivează să o faceți și acum? Mai mult, care credeți că vă este atuul,  ce aduc nou scrierile dumneavoastră?

IONEL SIMA: Motivul care ma făcut să scriu, a fost nevoia personală de descătușare și eliberare a sufletului. Asta ma ajutat să îmi mențin echilibrul pentru a nu cădea în una din extremele tristeții, beției sau tulburării psihice.

5. Dacă ar fi să raportați scrisul dumneavoastră la scrisul contemporan, ce anume v-ați reproșa și ce ați reproșa scrisului sau chiar scriitorilor de azi?

IONEL SIMA: îmi pare bine că în ziua de azi, când tehnologia a umbrit cartea, sunt încă oameni care au suflet, care simt natura, iubirea și sentimentele. Mie, îmi pare rău că nu le-am așternut pe hârtie de când am început a scrie, și a le face cunoscute oamenilor. Adevărul e că nu am avut condițiile de azi. 

6. Despre scris știm că uneori perceput ca o nevoie personală, individuală. Dar, scriem… și ca să fim citiți, fiecare carte/autor își are publicul său. Ce credeți că se mai citește astăzi, mai au oamenii nevoie de lectură? Care era/ este lectura dumneavoastră favorită?

IONEL SIMA: În ziua de azi, oamenii citesc mult mai puțin ca înainte, dar eu cred că încă se citește. Nu putem compara un rezumat de pe tabletă sau calculator, cu o carte. Cititul revine, oamenii au nevoie de cuvinte frumoase. In acest timp se citește poezia, deoarece oamenii caută texte scurte. Eu am citit și citesc orice carte găsesc. Vreau să respect astfel munca depusă de autor, pentru ca la rândul meu scriu și înțeleg efortul și dragostea cu care o face fiecare.

7. Știm cu toții că pentru a te putea afirma, ai nevoie de promovare, mai ales în mareea de informații care circulă global cu viteza luminii. Unii te susțin, alții dimpotrivă. Ați putea să ne spuneți cum ați reușit dumneavoastră să vă promovați și unde vă pot găsi cititorii noștri?

IONEL SIMA: Am avut și am prieteni adevărați, care m-au încurajat să scriu. Primele texte mi-au apărut în “Calendarul Maramureșului”, editată și tipărită sub îndrumarea regretatului poet maramureșean Ion Bogdan. Apoi am fost încurajat și susținut de un alt minunat poet maramureșean, Vasile Bele, care mă încurajează și în ziua de azi. Și nu în ultimul rând, am fost înțeles și publicat de editura “Armonii Culturale” din Adjud-Vrancea, editură care promovează și susține cultura și care este sub directa îndrumare a domnului Gheorghe  A. Stroia, căruia îi mulțumesc. Am avut noroc că cititorii mei au înțeles mesajul versurilor mele și majoritatea cărților le distribuiam la lansare. Aici, trebuie din nou să îi mulțumesc poetului Vasile Bele, precum și domnului  Teodor Ardelean, director al Bibliotecii Județene Maramureș.

8. Cred că fiecare dintre noi a trăit emoția începutului, atunci când am încercat să ne definim, să ne aflăm calea, sensul și, de ce nu, lumina. Ce sfat i-ați da începătorului, celui care aspiră la un loc în galeria scriitorilor contemporani? 

IONEL SIMA: Emoția începutului este mare în orice domeniu, dar în poezie este altceva. Tu încerci să pui în fața cititorului, sufletul tău, sentimentele tale. Când apari în fața cititorului cu primul volum, te vezi în fața inimii tuturor și aștepți să ți se deschidă o ușă. Este ceva ce nu poate fi descris în cuvinte.  Pentru cei care vor să salveze cartea, scrisul, le pot spune doar atât - ”curaj”.

9. Vorbind despre inspirație, se spune că unii pot scrie doar în momente de inspirație, alții spun că pot scrie indiferent de moment. Ce înseamnă să ai inspirație și cum se aplică aceasta în cazul dumneavoastră?

IONEL SIMA: Eu sunt unul din cei care scriu în momente de inspirație, în viața aceasta trecem prin diferite stări sufletești. Pe mine acest lucru mă inspiră, starea sufletească. Și asta se răsfrânge asupra mesajului poeziei.

10. Ce gen/specie literar/ă vă este mai apropiat/ă de suflet și de ce? Ați putea să exemplificați cu una dintre cărțile dumneavoastră?

IONEL SIMA: Îmi place să citesc poezia de dragoste sau romanele de dragoste. Asta poate și pentru că nu am avut parte de o iubire împlinită, rămânând singur de tânăr. Asta se poate vedea și în rândurile scrise de mine în volumul: “Copacul iubirii”, Editura Armonii culturale, Adjud-Vrancea.

11. Scrisul nu este un sinonim al bunăstării materiale pentru scriitor. Se mai câștigă astăzi din scris, este scrisul o componentă a prosperității celui care scrie?

IONEL SIMA: Scrisul nu a fost niciodată sinonim cu bunăstarea. Eu cred că cel ce scrie, nu scrie pentru bani, scrie ca să-și salveze sentimentele, să le poată transmite și celorlalți pentru a le fi învățătură, scrie să se elibereze și să se descătușeze. Scrie pentru a depăși o barieră.

12. Despre uniunile de creație literară ce părere aveți, sunt sau nu oportune, au un rol clar definit în propășirea literaturii române? V-a ajutat în demersurile literare proprii apartenența dumneavoastră la o astfel de uniune?

IONEL SIMA: După apariția primului volum, a trebuit să mă mut din țară, așa că nu am activat în nicio uniune sau asociație literară. Eu cred că ajută să te faci cunoscut în primul rând între confrați. Sper că nu este o intriga ca în cercurile politice și nu sunt făcute după chipul și asemănarea lor. Atunci nu ar avea niciun rost.

13. Există în fiecare dintre noi mulțumiri și nemulțumiri. Există oameni, cărora, deși nu recunoaștem întotdeauna, le suntem datori cu secvențe din ascensiunea noastră, de ce nu, fie ea și literară. Din contră, există oameni care au încercat să ne demoralizeze, unii dintre ei poate nu neapărat cu intenții negative. Pentru tot ceea ce sunteți în acest moment, vă încearcă o nemulțumire față de ceva/cineva? În antiteză, există e persoană în spectrul literar contemporan față de care nutriți sentimente de admirație și care ar fi motivele pentru care o faceți?

IONEL SIMA: Nu am motive de nemulțumire față de nimeni. Am încercat să-mi creez universul meu, fără să ascult vorbele rele. Am fost doar eu și hârtia care mă asculta. Sper să nu aibă ea nemulțumiri față de mine. In schimb am mii de motive să le multumesc celor doi oameni de suflet, Stroia A. Gheorghe și Vasile Bele, care m-au ajutat și m-au încurajat.

14. Activitatea dumneavoastră literară este una prolifică. Ce proiecte de viitor aveți? Îmi puteți dezvălui câte ceva, în premieră?

IONEL SIMA: După cele trei volume apărute, am în lucru cel de-al patrulea volum de poezie, care sper să vadă lumina tiparului în 2018. De asemenea am gata un volum de legende și întâmplări – ”Oameni, locuri, întâmplări din Țara Lăpușului”, care de asemenea sper să apară anul acesta. Am de asemenea în lucru și o primă încercare de roman.

15. Există o întrebare pe care nu ați primit-o, dar la care ați dori să-mi răspundeți? Vă rog…

IONEL SIMA: Cred că am reușit să mă fac înțeles prin intermediul acestui interviu și vă mulțumesc. Imi doresc să pot fi activ și pe viitor.

16. În încheiere, mulțumindu-vă pentru amabilitatea cu care ați răspuns provocării mele, credeți în utilitatea  și succesul acestei cărți cu interviuri? Ce sugestie ne puteți da? 

IONEL SIMA: O carte de interviuri este oglinda în care ne putem vedea și cunoaște unii pe alții. Așa ceva este necesar tot timpul pentru a ne putea menține în memoria cititorilor. Vă mulțumesc și mult Succes!

Vă mulțumim încă o dată pentru faptul că v-ați răpit din timpul dumneavoastră pentru a răspunde întrebărilor noastre. Vă felicităm sincer pentru tot ceea ce faceți în numele literaturii și, de ce nu, culturii române de calitate!

 VASILE BELE