Jocuri sportive, nu electronice!

              de Nicolae Goja

După opt ore de şedere în fotoliul de la birou, românul se întoarce acasă şi se odihneşte pe canapea, în faţa televizorului, laptopului sau a telefonului inteligent, după o cină copioasă. Efectul naţional este dublarea numărului de oameni obezi (20%, faţă de 10% în urmă cu 30 de ani). Haideţi să renunţăm la activităţile sedentare, în favoarea mişcării fizice şi a sportului!

Elevii se întorc de la şcoală, unde au stat şase ore în bancă, şi se apucă de jocuri sportive … electronice, fotbal într-o echipă cu „Hagi”. Un sfert dintre ei sînt supraponderali, consumă mai multe calorii decît ard. Soluţia găsită de omul modern este ca în timpul liber să practice un sport, să facă exerciţii fizice o oră pe zi, dar nu mai puţin de o jumătate de oră.

Jocurile au avantajul că stimulează nu doar corpul, ci şi mintea practicantului. Jucătorul înţelege mai bine greşeala şi eşecul. Aşa înţelege cum funcţionează lumea şi îşi să seama că nu poţi cîştiga dacă nu joci, dacă nu-ţi perfecţionezi mişcările, tehnica, metodele, strategia, stilul. Cine pierde învaţă ceva de la adversar.

Sportul practicat pentru întreţinerea stării de sănătate este un obicei rar la români, puţini fac jogging, joacă fotbal, tenis de cîmp, baschet, practică drumeţia pe munte sau schiul. Marea majoritate se mulţumesc să economisească şi se consolează cu ideea că mersul la cumpărături este un efort, după care merită o îngheţată hipercalorică!

Direcţia de Sport şi Tineret Maramureş, în raportul pe 2018, arată că judeţul are 7.000 de sportivi legitimaţi, care participă la competiţii, sînt instruiţi de 300 de antrenori şi sînt arbitraţi de 3.000 de arbitri. Statul susţine sportul de performanţă, motivînd că se asociază cu valorile pozitive. În plus, unele sporturi au o dimensiune economică, oamenii de la oraş au bani mai mulţi şi plătesc bilet să asiste la meci. Dar sportul profesionist este asociat cu aranjamentele, lipsa de fair-play, violenţa şi dopajul (în Maramureş, există o staţie doping la sala polivalentă din Baia Mare, pusă la dispoziţia ofiţerilor delegaţi de Agenţia Naţională Antidoping).

Statul în strategia sa susţine şi sportul pentru menţinerea stării de sănătate şi de bine a oamenilor obişnuiţi, însă aici situaţia este rea, de vreme ce numărul persoanelor supraponderale s-a dublat. Instituţiile de stat organizează competiţii pentru elevi, sub sigla Sportul pentru Toţi, însă o mică parte dintre copii sînt antrenaţi în aceste programe. Pentru cei mulţi, care se îngraşă şi au un stil de viaţă sedentar, statul nu reuşeşte.

Ce ar trebui să facă? Terenuri şi săli de sport în fiecare şcoală, ore de educaţie fizică mai multe (ideal, una pe zi), cluburi sportive şcolare (cu antrenament după-amiaza, gratuit), consultaţii de medicină sportivă de două ori pe an. Obiceiurile deprinse în copilărie rămîn pe viaţă, cu condiţia să avem terenuri şi săli de sport în fiecare sat şi în fiecare cartier, pentru tineri, adulţi şi bătrîni deopotrivă.

Uniunea Europeană are o politică specială pentru sport, ca mijloc de a-i menţine pe oameni sănătoşi. Pentru a fi mai puternici şi mai încrezători în forţele proprii. Jocurile sportive susţin incluziunea socială, sportul îi face pe practicanţi mai activi în viaţa de zi cu zi, din copilărie şi pînă la bătrîneţe. În fond, e vorba de cel mult o oră de mişcare fizică pe zi, iar de la o vîrstă este suficientă o jumătate de oră.

Însă la noi de sport se bucură puţini, în sălile şi în bazele private (au apărut cîteva terenuri de minifotbal cu gazon sintetic), sau în sălile de sport ale şcolilor, contracost şi nu se taie bon fiscal! Aşa se face că oamenii preferă să joace jocuri electronice. Sedentarismul aduce boli fizice şi psihice, deci e actual sfatul că cel mai bun şi ieftin „medicament” este mişcarea în aer liber.