Să ne asumăm riscul!

Democraţia reprezentativă se realizează dacă politicienii sînt selectaţi prin voinţa cît mai multor alegători, deci este în interesul comun ca la scrutinul din 26 mai 2019 pentru desemnarea deputaţilor români în Parlamentul European să participe nu unul din trei cetăţeni cu drept de vot, cum a fost în 2014, ci doi. Dar oare vor face românii acest sacrificiu de o oră din viaţa lor? Îi îndemnăm să iasă la urne şi pe tineri, să renunţe o oră la contactul cu lumea virtuală, fiind în interesul comun ca europarlamentarii să reprezinte voinţa majorităţii.

Oamenii se plîng de toate, dar înţeleg cum merge treaba (bolnavii trataţi bine în spital nu vor mai critica că plătesc asigurările pentru sănătate) şi vor fi dispuşi să-şi sacrifice o oră pentru binele obştesc. Critica este necesară, conflictul moderat este benefic pentru societate, dar trebuie să ai bunăvoinţa să faci ceva pentru ceilalţi.

Să mergem duminică la vot, avem un scop public de îndeplinit, să luăm cartea de identitate şi să ne ducem la secţia de votare. Pentru unii nu-i uşor, ne gîndim la oamenii în vârstă, la cei cu probleme de mobilitate. Tinerii ar prefera votul electronic, ar dura un minut, dar încă nu sînt viabile tehnologia, legislaţia şi siguranţa votului electronic, pentru a exclude frauda.

Deocamdată, avem prezentarea în persoană la secţia de votare din localitate sau din cartier, unde sîntem înscrişi. Putem susţine o listă a unui partid sau un candidat independent. Votul este pe ţară şi cei 33 de europarlamentari români aleşi, din 748, ne vor reprezenta 5 ani la Strasbourg, unde vor vota, alături de Consiliul UE (miniştrii din guvernele ţărilor membre), legile propuse de Comisia Europeană.

Cetăţeanul european poate adresa Parlamentului European o petiţie, plîngere, solicitare, propunere, în limba română, cu privire la legile şi activitatea UE, şi va primi răspuns (există un centru local de informare al UE în Baia Mare, tel. 0262-224870).

Politicienii sînt activi la adunările publice, în piaţă, la supermarket, ne conving să-i votăm, dialogul direct este eficient, alegătorul se simte flatat şi poate primi răspunsuri: De ce partidul X susţine metodele securiste de justiţie? De ce partidul Y a dublat salariile bugetare?… Politicienii au nevoie să ştie ce gîndim, pentru a se plia pe dorinţele noastre. Opţiunile personale formează un curs, pe care candidaţii buni îl înţeleg. Dar şi alegătorii buni simt dacă e locul lor într-un curent ideologic sau în altul.

Comportamentul electoral are la bază un interes practic de afirmare a persoanei sau un interes simbolic ce afirmă interesele unui grup profesional, economic, cultural, religios, ceea ce transformă votul într-un act de credinţă şi solidaritate emoţională cu grupul social cu care te identifici. De regulă, interesele colective nu pot fi reduse la cele personale, dar nici invers. Alegătorii depind de interconexiunea culturală, economică sau psihologică, de relaţiile cu grupul social în care joacă un rol, iar pe ceilalţi îi combat pentru a-i controla.

În acest fel, se supune unei părţi din societate, ale cărei idei le susţine, iar de actualitate sînt acum concurenţa la salariu, confidenţialitatea salariilor, independenţa de cei din jur, autonomia individului, respectarea demnităţii şi a liberului-arbitru.

Participarea la votare implică riscul de a nu primi satisfacţie (risc ce dispare dacă omul nu merge la vot). Disconfortul psihologic pentru perdanţi este mare, aşa se explică absenteismul şi protestele ulterioare, dar să nu uităm că sîntem membri ai comunităţii europene în care vrem să impunem felul românesc de a fi, deci n-are rost să fim apatici, e mai bine să riscăm, deci să votăm ca cetăţeni români şi europeni în acelaşi timp.

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului