Atâta zbenguială, iar în realitate nu se schimbă mai nimic

 Au apărut mulţi candidaţi la preşedinţie, aparent prea mulţi, însă insuficent de mulţi pentru a cuprinde întreaga arie de probleme cu care se confruntă România şi cetăţenii ei.

Practic, fiecare cetăţean se comportă ca şi când ar fi candidat prezidenţial. În sensul că ştie ce ar trebui făcut. Nu ştie cum, dar deseori, cu năduf, îşi exprimă o opinie tranşantă: să plece toţi şi să vină alţii. De unde să vină alţii, evident mai buni? Nu ştim.

Lista candidaţilor la preşedinţie este lungă. Aşa şi trebuie să fie. Campania electorală pentru cea mai importantă funcţie în stat este un prilej de dezbatere la cel mai înalt nivel. Şi se presupune că şi de cea mai bună calitate. Acum avem ocazia să vedem ce fel de ţară ne-am construit.

Un fost candidat a fost votat pentru că spunea „să trăiţi bine”. Nu s-a trăit bine, dar a fost votat şi pentru al doilea mandat. Un alt candidat promitea „o Românie a lucrului bine făcut”. Nu trăim într-o Românie a lucrului bine făcut, dar suntem gata să-l votăm pentru un nou mandat.

Nu avem nici măcar o anchetă bine făcută în cazul crimelor de la Caracal. Drept urmare, cel ce a declanşat scandalul, Alexandru Cumpănaşu, s-a decis să intre în cursa prezidenţială. Nu pentru că este convins că ar putea câştiga, ci pentru că vrea să vorbească despre defectele sistemului care nu funcţionează, ca nu este capabil să asigure siguranţa şi securitatea cetăţeanului.

Candidează şi Viorel Cataramă. Conduce un partid mic, numit Partidul Dreptei Liberale. Va obţine o mână de voturi, dar Cataramă este adeptul măsurilor economice  radicale, de dreapta. El este cel ce a lansat termenul de „aritocraţie bugetară”. Merită ascultat.

Candidează şi preşedintele UDMR. Kelemen Hunor va vorbi despre situaţia comunităţii maghiare. Este necesar şi acest lucru.

Traian Băsescu a declarat că îl susţine pe Klaus Iohannis, dar acest lucru nu a împiedicat PMP să-şi lanseze candidatul la prezidenţiale. Simpatic, cu bărbiţa lui paşoptistă, cu limbajul lui spumos, dar pigmentat cu replici trecute prin cabina marinarului de cursă lungă,  Teodor Paleologu se străduieşte să fie rău chiar de la început etichetândul pe Klaus Iohannis, ca fiind „tipul neamţului neromânizat”.

Mici înţepături verbale, aruncate dintr-o parte în alta. Toţi, candidaţi sau necandidaţi, buni sau răi, comopetenţi sau incompetenţi, se străduiesc din răsputeri să fie răi, să jignească profund, să-şi lovească adversarii cât pot ei de tare.

Alina Gorghiu zice despre Viorica Dăncilă că pentru că a declarat că-l dă în judecată pe Iohannis „s-a umplut de penibil definitiv”. Ce a spus preşedintele? Că guvernul este corupt. Premierul cere dovezi, altfel se văd la tribunal. Numai că preşedintele are imunitate totală. Nu poate fi tras la răspundere. Aşa cum, se pare, nu pot fi traşi la răspundere nici cei care nu au salvat-o pe fetiţa Alexandra din ghiarele monstrului din Caracal. Dar ei nu au imunitate.

Un senator PNL spune că „ministerul de finanţe este o instituţie de toată jena”. Gabriela Firea îl stimează pe Mircea Diaconu ca actor, „dar Tăriceanu este 10 etaje mai sus”. Un senator PSD spune că „ieşirea în stradă este o vagabonţeală”.

Şi aşa vom merge mai departe până la desemnarea unui câştigător al alegerilor prezidenţiale.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş