luni, 25 mai 2020

Grija care sufocă

de Gheorghe Pârja
De când cu pandemia asta, au ieșit la lumină, în unele țări, realități europene care erau camuflate de nivelul de trai râvnit de români. Bunăstarea acelor țări este un adevăr pe care nu avem cum să-l negăm. Da, dorim o țară ca afară, dar asta nu înseamnă să avem ochii închiși. Circulația persoanelor are multe avantaje. De la câștigurile sporite, la deprinderea unor obiceiuri în pas cu mersul lumii. Inclusiv lărgirea orizontului cultural, care poate duce la comparații folositoare înțelegerii propriei noastre culturi. Astfel, fascinația Occidentului se pune în termeni reali. Și mai scăpăm și de obositorul și dăunătorul complex de inferioritate. Adică acolo este raiul, iar la noi numai iadul.
La întoarcerea lumii s-a văzut că și raiul are insule cu uscăciune. Cel puțin prin felul cum vedem mersul societății, cum apreciem omul. În această perioadă, s-a conturat o poziție față de bătrâni. Unii le-au zis seniori, eu le zic înțelepți. Oamenii aceștia, care se bucură de o vârstă înaintată, au devenit subiect de analiză pentru autorități. Unor conducători – inclusiv la cel mai înalt nivel al Uniunii Europene – li s-a cășunat pe bătrâni. M-a surprins abordarea temei în termeni de urgență. Eu, care am crescut într-o lume în care bătrânii erau venerați, nu am cum să stau blând când aud că ei au devenit o povară pentru societate. Că ar trebui împinși, mai repede, spre moarte. Că mai vor mâncare, medicamente, fac febră, tușesc se mai plâng de șale.
Ba mai au pretenția de a fi activi, de a merge pe stradă, cer dreptul la opinie. Am făcut un tur de orizont, cu ajutorul agențiilor de presă, pentru a vedea cum sunt tratați bătrânii în unele țări europene. De la început fac o mărturisire din propria experiență. Când am fost în Danemarca am fost la un cămin de bătrâni. O doamnă generăleasă, rămasă singură, și-a lăsat închisă vila din Copenhaga și a optat pentru cămin. Avea două camere, o terasă cu flori și vecine cu care conversa. Se simțea bine. Dar m-am mirat de mult evocatul model suedez. Suedezii nu prea obișnuiesc să aibă grijă de bătrânii lor, astfel că aceștia sfârșesc în vreun azil. În unul dintre ele se află și Gabriela Melinescu, marea dragoste a lui Nichita, suferind de demență și imo­bilizată într-un scaun cu rotile.
Multe dintre aceste cămine sunt complexuri mari, în care stau împreună sute de vârstnici, dintre care o mare parte se confruntă cu serioase probleme de sănătate. În momentul în care a izbucnit pandemia, autoritățile suedeze, care au adoptat restricții mult mai relaxate decât alte țări, au susținut că au făcut o prioritate din protejarea persoanelor de peste 70 de ani. Grija i-a sufocat pe mulți. Dintre cele peste 3000 de decese, până la începutul lunii mai, peste 90% au fost seniorii suedezi. Presa a semnalat că azilurile de bătrâni suferă de lipsa acută de personal. Ori sunt angajați lucrători necalificați, cu contracte pe termen scurt și plătiți cu ora. Așa că mulți bătrâni din Suedia au murit și pentru că au fost neglijați. Guvernul suedez a fost pus în situația să-și ceară scuze pentru dezastrul creat: „Nu am reușit să ne protejăm bătrânii. Aceasta este o problemă cu adevărat gravă și un eșec pentru întreaga noastră societate. Trebuie să tragem învățăminte,” a declarat ministrul sănătății Lena Hallengren.
Un uriaș scandal a izbucnit în Franța, când măsurile de relaxare erau în toi. Celor de peste 65 de ani li s-a rezervat o izolare prelungită, până se va descoperi un medicament preventiv. Ulterior, autoritățile au fost obligate să-și retragă hotărârile severe, în urma numeroaselor petiții. Academia Franceză de Medicină a dat un comunicat oficial prin care semnala pericolul transformării vârstnicilor în cetățeni de categoria a doua, amintind că suferința morală printr-o izolare prelungită nu trebuie subestimată. Este de notorietate declarația doamnei Ursula von der Leyen care i-ar fi ținut izolați pe bătrâni până la Crăciun. Cu toată particula ei de noblețe în nume, nici ea nu este nemuritoare. Afirmațiile președintelui Comisiei Europene au trezit numeroase luări de atitudine. Apropo, ce vârstă are președintele american Donald Trump?
Cea mai tăioasă replică, la afirmațiile doamnei din conducerea Europei Unite, a venit din partea romancierului francez Nicolas Saudray, publicată în revista „Le Figaro”: „Sub motivul protejării persoanelor vârstnice, veți face din ele niște morți-vii. Nu-și vor putea vedea copiii, nepoții, prietenii. Tot ce înseamnă rostul existenței le va fi interzis. Vrem să-i salvăm, dar le luăm gustul vieții.” Remarc și intervenția academicianului Ioan-Aurel Pop despre rostul bătrânilor în societatea românească. Și nu numai.
Se duc bătrânii, rând pe rând, c-așa e datul sorții. Dar, încă, ei mai sunt oameni ca toți oamenii. Care au adus pe lume oameni. Care au construit și au produs idei. Acum sunt amenințați nu atât de molimă, cât de singurătate. Nu-i protejați peste măsură că le striviți demnitatea, umanitatea care s-a adunat prin vreme. Că prea multă grijă sufocă, scria președintele Academiei Române.
Grija față de seniori nu înseamnă însingurarea lor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu