(Un volum de poeme
semnat Florentina DANU & Vasile BELE)
(autor Vasile BELE)
Eu - mire de rouă,
Înveșnicite clipe de bucurie, îmbrăcate în zâmbet,
Te-ai așezat, precum vechea cântare,
la inimioara izvorului de mir,
Să-i fii lumină în răsărit de soare,
Cu umbră de vânt...
Tu, veșnicul meu cânt,
Tu - cânt, iar eu - un vânt!
Eu - mire de rouă alăturat unei simfonii,
Cu Erato și Euterpe dansând valsul veșnicei
tinereți,
Intâlnitu-m-ai în prag de răsărit de stea,
Intâlnitu-te-am, pentru câteva clipe,
care vor deveni veacurile noastre,
Într-un frumos răsărit de lună, pe cărări senine,
Dintr-un cer al lui Brumărel...
Eu - mire de rouă, aș fi stat să te ascult în
păcat,
Dansând în jurul tău,
În timp ce zâmbetul tău năștea gând ascuns în umbra
de vânt,
Patimă în privire, nemărginită uimire,
Reușită zâmbire... vis, speranța, păcat,
primul cântat al cocoșilor,
Cu ivitul zorilor... pas prin rouă de floare de
crin...
Eu - mire de rouă!
Uscare de vânt, foșnet de curcubeu,
Tu ai ales să mi te fac mireasă - de lacrimi
Și-mpreună, zâmbindu-ne, dorindu-ne,
într-o permanentă fierbere,
Să dăm în pârg de primăvară,
Să dăm roadă literară, cu miros de mir,
dintr-o inimă de mire, dintr-o privire de mireasă,
Adusă cu mult, mult iureș,
Pân' aci, în Maramureș...
Eu - mire de rouă, fără nor,
călător mereu pe dor,
Lăsatu-te-am să te numești,
Să te lumești, să mă uimești,
Doar așa cum socotești și privirea ți-o-nvârtești,
,,Mireasă de
lacrimi" să te numești,
Trei veacuri să ne trăim
Și-alte cinci să ne iubim,
Șapte să mai dăinuim
Și-mpreună să sporim,
Viață să ne dăruim,
Cu lacrimi să ne hrănim,
Ca roua să ne-nmulțim...
De-a fi dor, sporit să fie
Și frumos ca o gutuie!
De-a fi patimă, izvor,
Mă retrag să mor de dor!
Deci, ,,căsătoriți" fiind,
Tu frumoasă, eu tânjind,
Tu blajină și divină
Și de sănătate plină,
Iată-n plină pandemie,
C-așa vrut Domnul să fie!
Eu - mire de rouă,
Călător pe-un dor de nor!
Tu - mireasă de lacrimi,
Nouă, ca o-mpărăteasă fără patimi!
Foșnetul de vânt s-adune,
Curcubeul cel cu spume
Și privirile de nor,
Limpezimea de izvor,
Eu - pe rouă să fiu mire,
Tu - mireasă din iubire...
Și ne-om naște din cuvânt
Și ne-om spulbera pe rând,
Tu - mireasă de izvor,
Lacrimă plină de dor.
Eu să fiu ce-am mai rămas,
Bob de rouă, bob de pas
Și-mpreună să pornim,
Amândoi să ne iubim,
Eu - mire, și tu - mireasă,
Pe Stroia îl luăm de-acasă
Și-l ducem după vălaș,
Ca să ni-l facem nănaș.
El împreunat cu val, tu mireasa și alb cal,
Lacrimi, rouă, bucurie,
Deie Domnu' așa să fie!
Celor ce ne-or fi nuntași de cânt,
Le lăsăm drumul de vânt
Și culori de curcubeu,
Tu - mireasă, mire - eu!
Și cu mâna pe inel,
Să-ți șoptesc încetinel:
,,-Vrei să-mi
fii mireasa mea?"
Inima ți-a spus doar: ,,-DA!"...
Noi vom dărui noroc,
Fericirea chiar și-n foc
Și de-a fi să iasă pară,
Tot ce-i rău din noi dispară,
Lacrima să-mi fie casă
Și tot ea mireas-aleasă!
Cine sunt? Nici eu nu știu!
Fără tine sunt pustiu!
Voi fi doar drumul călcat
Și copil nelegănat!
Nu aș fi nici mal, nici val,
Tu-mi ești însăși piedestal,
Fără tine ard în foc,
Fără tine n-am noroc.
Fără tine-s sec izvor,
Fără tine sunt doar nor,
Fără tine-s vânt căliu,
Fără tine nu sunt viu,
Fără tine viața-i grea,
Tu ești limpezimea mea!
Fără tine-i vânt mereu,
Ploaie fără curcubeu,
Umbră de nor, călător,
Fără tine-s muritor!
Eu - mire de rouă-n zori,
Tu - mireasa florilor,
Dragostea feciorilor,
Sete, patimă și foc,
Fără tine-s nenoroc...
Hai, să-mi fii tu lacrimă,
Te-oi iubi cu patimă...
Lumea din jur ne-a privi,
Doamne, ce frumos va fi!
Eu, cu rouă te-aș îmbrăca,
Cu stele te-aș lumina,
Cu soare te-aș încălzi,
Până zorii s-or ivi,
Peste veacuri vom trăi,
Dragostea ne-a dăinui…
Si apoi alt început,
Fugă și-un timp revolut...
Foșnet de salcâm, visare,
Spre Brașov, din Baia Mare,
Rouă-n dimineți senine,
Cinci veacuri să-ți fie pline...
Lacrimi picură din noapte,
Vorbe spuse, nu doar șoapte
Și-acum, hai, plecăm la drum,
Să nu fie foc, nici fum,
Să ne revedem cu foc,
Toate să aibă noroc!
Eu - mire de rouă!
Tu - mireasă de lacrimi, nouă!
Zâmbet de curcubeu,
Nici nu cred în rău,
Vânt de supărare bună,
Timpul cu noi o să țină...
Scrisoare de dor,
Pe-o parte de nor,
Nor, noruț, noruț,
Du-te încetuț, până în deluț,
Unde-i un caluț, alb cu șa în spate,
Du-mi astea departe, să apară-n carte,
Carte frumușea,
Cinste cui te-a lua,
Ducă-mi-te-acasă,
La a mea mireasă
Și în trăinicie,
S-avem veșnicie,
Lacrimi, bucurie,
ROUĂ, fără patimi,
Mireasă din LACRIMI...
Chiuzbaia, 21 mai
2020
**********************************************************************************
**********************************************************************************
DE LA TIPAR SPRE
INIMA CITITORILOR…
(volum în curs de
apariție…)
(autor
FLORENTINA DANU)
Îmi port cu mine lacrima
Ce doare
Ce râde
Ce alină
Ce se transformă în boabe de rouă...
TU- mire de rouă
Îmbrăcat în zâmbetul primăverii
Cu diademă din vise și raze de soare
TU- mire născut din foșnetul salcâmilor
Legănați de vântul iubirii
Așază-mă pe un nor de gânduri
Și fă din mine mireasa ta de lacrimi
EU- mireasă de lacrimi
Înveșmântată în rochie albă
Țesută din raze de lună, limpezimi de izvoare,
Petale de crini și lacrimi de înger
Promit să fac din viața ta un curcubeu...
Porni-vom amândoi pe cărări neumblate
Și ne vom așterne toate gândurile într-o carte:
TU- mire de rouă, EU- mireasă de lacrimi...
Cu așa mire și așa mireasă
RăspundețiȘtergereLa o nuntă așa frumoasă
De-l puneți pe Stroia maș
Mi-aș dori să fiu eu nașă!