La crâşmă...

de Nelu DANCI

La crâșmă amu voi mere,
Cu fărtatuʹ, să bem bere,
Crâșmărița e frumoasă
Și ne servește la masă.

Tăt cu bere și cu vin
Și coniac de ăla fin,
De nu-ți vine a mai mer(g)e,
Nici acasă la muiere. 

Aici îți vine ca să stai
Și de cumva dai de bai,
Eventual cu nevasta ta,
Ce e acasă singurea.

Nu v-am spus cine-i, fărtatuʹ,
Dar uite, vă spun amu,
E scriitor și poet din Chiuzbaia,
De acolo este și patroana.

Cu domnul patron împreună,
Sunt oameni de viță bună,
În Baia Sprie la vulcanizare,
Unde dânsul și bar are.

Și omenește pe oricine,
Care pe aicea vine,
Cu nevasta frumușică
Numai nu iar fi nimică.

Multe ar mai fi de spus,
Dar eu cred că e de-ajuns,
Noi le mulțumim frumos,
An bogat cât mai frumos.