A trecut un an, Traiane!

                                                                           de Gheorghe PÂRJA

În aceste zile, s-a scurs un an de când a trecut la cele veșnice Decebal Traian Remeș, economist, înalt demnitar al județului Maramureș, ministru și senator în Parlamentul României. Cu încercările lumii în care trăim, uităm să ne amintim de oameni care au lăsat urme de aducere aminte. Cenușa memoriei este extrem de periculoasă. Mi-am propus să nu-i uit pe cei care au avut curajul, riscul, dar și câștigul de a marca timpul devenirii democrației celei noi, după 1989. Este o realitate trepidantă, pe care nu o putem nega. S-a schimbat lumea. Cu urcușuri și coborâșuri, cu câștiguri și pierderi. Cu lumini și umbre. Cum nu mă pricep la politica dusă prin casele de odihnă și tratament, nici cea din Parlament, mă voi limita la partea plină a paharului. Din când în când, spun că trecutul apropiat nu a fost o continuă învolburare, o nedreaptă suspiciune și un palmares de învinuiri. Cu asemenea panoplie ne excludem singuri dintr-o rânduială evidentă, palpabilă, negând ceea ce se poate vedea cu ochiul liber.

Deci mă îndepărtez categoric de polițele politice, plătite într-un cod la care nu am acces. De care Decebal Traian Remeș a avut parte din plin. Eu îl evoc pe omul care nu a stat pe margine, ci s-a avântat în lumea în care bat vânturile și lovesc valurile. Avea ceva din demnitatea, și încăpățânarea, de a crede în idei care au lăsat urme. Ceva din spiritul Băseștiului natal, cu vocație unionistă și culturală. Ceva din voința consăteanului Badea George. Mi-a rămas imaginea unui personaj activ. Poate părea ciudat, dar ne-a apropiat scrisul. Pe vremea când eram la ziar, cu rosturi de coordonare, a venit la mine și mi-a propus o rubrică, semnată D.T. Remeș. Era scrisă cu ironie fină și umor gustat de cititori. A avut apariție săptămânală și a durat mai bine de un an. A încetat când a devenit demnitar.
I-am urmărit evoluția în peisajul tranziției. Cu câteva zile în urmă, am evocat prestația lui Traian Remeș în conducerea județului Maramureș, cu juristul și poetul Ioan Dragoș, care a colaborat îndeaproape cu el. Traian simțea într-un fel aparte istoria. Numai un asemenea sentiment l-a putut îndemna să aibă inițiativa ridicării, în Parcul „Mara” din Baia Mare, statuilor lui George Pop de Băsești, consăteanul lui, și Ion I.C. Brătianu, realizate de sculptorul Ioan Marchiș. Care mi-a spus că și costurile i-au aparținut lui Traian Remeș. A mai susținut ridicarea unui bust al lui I.G. Duca la Pitești. Dar și capul lui Mihai Viteazul, la Mănăstirea Habra, autor același sculptor maramureșean. A pus o vorbă bună și pentru celebra statuie a Voievodului Bogdan de Cuhea. Măreția lui Deac Moșu.
Dezvelirea statuii lui Ion I.C. Brătianu, din Baia Mare, au făcut-o fostul prim-ministru Radu Vasile și prefectul, de atunci, Gheorghe Mihai Bârlea. Cum în fiecare zi trec pe lângă celebrele statui, parcă aud dalta sculptorului Ioan Marchiș și văd ochii lui Traian Decebal Remeș, clipind a mulțumire. Eu, cetățeanul din Nord, trăiam un discret orgoliu că aveam un ministru de pe la noi. Știu că a girat portofoliul Finanțelor și Agriculturii. După ce a fost uns la Finanțe, eram pe teren la Băsești, cu regretatul coleg Mihai Mureșan. Am dorit să-i cinstim noua demnitate trecând pragul casei părintești, unde locuia mama lui, și i-am sărutat mâna că are un fecior ministru. Așa am știut noi să ne exprimăm ca prieteni. Când era ministru la Finanțe, mi-a făcut un bine literar. Mi-a dus manuscrisul unei cărți la București. Emoția și surpriza au fost mari pentru poeta Doina Uricariu, directoarea Editurii Du Style, când i-am spus că poate să ridice manuscrisul meu de la domnul ministru Remeș. A mers Doina la ministrul de Finanțe, a luat cartea și au purtat o discuție despre literatură.
Și multe întâmplări mi-au rămas în memorie, care pot face portretul lui Traian Remeș. Am aflat o părere a lui Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naționale, care spunea: „A fost un om de Onoare și un Patriot Român autentic. În 1999, a avut un rol cardinal în evitarea de către România a încetării plăților.” Pricepuții pot desluși afirmația. A fost în delegația guvernamentală care a semnat „Pacea de la Cozia.” Unde s-a evitat un război civil. Când să închei acest text, intră pe ușă prietenul Gheorghe Mihai Bârlea, fost prefect al județului. Îi spun că, iată, a trecut un an de la moartea lui Traian Remeș. Îi provoc amintiri colegiale. Rețin o spusă: „Traian a făcut mult mai mult pentru Maramureș decât știu unii.”
Cartea semnată de Traian Decebal Remeș în 2014, „Izbituri și izbutiri”, este o mărturisire sinceră despre viața politică, din România, la sfârșit de secol și mileniu. Titlul cărții, prin jocul de cuvinte, este concludent în acest sens. Da, omul în viață are parte de izbituri, dar și de izbutiri. Eu am vorbit despre izbânzi. Da, a trecut un an, Traiane, de când nu ne mai întâlnim pe Bulevardul Unirii din Baia Mare. Cam prin zona în care ne priveau statuile stârnite de tine.