Interesantă concluzia la care a ajuns Marcel Ciolacu, şi anume că preşedintele PSD, oricare ar fi el, nu trebuie să fie automat candidatul partidului la preşedinţia României.
El se bazează pe date certe: toţi candidaţii prezidenţiali au pierdut alegerile prezidenţiale din poziţia de şefi ai partidului. Judecată cinstită.
Realitatea este că oricât de bine au stat în sondaje începând cu Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta şi Viorica Dăncilă toţi au pierdut în faţa candidatului dreptei.
Excepţie a făcut Ion Iliescu, el câştigând alegerile din 1990 şi 1992 din poziţia de “emanat al revoluţiei”, iar în anul 2000 a avut şansa să-i fie contracandidat Corneliu Vadim Tudor.
Prin urmare atunci s-a votat “răul cel mai mic” şi astfel Ion Iliescu a mai obţinut cel de-al treilea mandat prezidenţial.
Dacă Marcel Ciolacu este primul preşedinte PSD care nu se aventurează într-o bătălie pierdută, Ludovic Orban anunţă că va candida la preşedinţie. În acelaşi timp transmite un mesaj cât de poate de clar că va câştiga competiţia internă şi îşi va păstra funcţia de preşedinte PNL.
Situaţia dreptei este cu totul alta. De fiecare dată, când un candidat al unui partid de dreapta a ajuns în turul doi a câştigat în faţa candidatului PSD.
Emil Constantinescu a câştigat în faţa lui Ion Iliescu, în timp ce patru ani mai târziu, în anul 2000, candidatul PNL a împărţit voturile cu candidatul CDR.
Astfel din cauza lui Theodor Stolojan şi Mugur Isărescu, s-a calificat în turul doi Corneliu Vadim Tudor, candidatul PRP.
Ce concluzie poate fi trasă din această întâmplare? Una singură: că dacă dreapta, respectiv PNL, USR-PLUS vor avea candidaţi prezidenţiali puternici, aproximativ egali, voturile electoratului de dreapta se vor împărţi în primul tur şi astfel se poate strecura în turul doi prezidenţialul partidului care revigorat electoratul PRP.
Iată că Marcel Ciolacu se poate înşela. Într-o competiţie a candidatului social democraţilor cu Diana :oşoacă sau cu liderul AUR, George Simion, este clar că prima şansă o are candidatul PSD. PNL, după cinci luni de guvernare a scăzut de la 27% la 22%. A pierdut şi USR-PLUS câteva procente. Nu se ştie în ce direcţie se îndreaptă România.
Colaborarea PNL-USRPLUS este destul de proastă. Coaliţia de guvernare în întregul ei pare prea şubredă pentru a inspira încredere.
Odată cu apariţia neaşteptată a AUR electoratul de dreapta s-ar putea să nu mai fie atât de fidel candidatului dreptei.
Jocurile încă nu sunt făcute. Sunt prea multe necunoscute ca să ne putem face o idee despre cum se va vota peste trei ani.
De altfel 2024 este un super-an electoral. Vor avea loc patru rânduri de alegeri, europene, locale, parlamentare şi prezidenţiale. 2024 va fi cel mai fierbinte an electoral din istoria post-decembristă şi post-pandemie.
Pentru că vor fi patru scrutine în decurs de şase luni electoratul va fi bulversat, năucit de partidele şi politicienii care se vor confrunta mai dur ca niciodată.
În acest moment nu există un echilibru de forţe nici între stânga şi dreapta, nici în interiorul celor două tabere ideologice.
Pe stânga, Victor Ponta încearcă să-şi menţină partidul în actualitate încrezător că poate depăşi pragul electoral. PMP a pierdut la milimetru intrarea în parlament. După toate semnele competiţia dintre USR-PLUS şi PNL va continua. Fiecare partid speră să câştige ceva din aglomeraţia ce se va crea datorită faptului că se înghesuie într-un singur an patru rânduri de alegeri.
Când au patru şanse într-un an cum să nu stea cu privirea aţintită spre promiţătorul an 2024?
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu