de Viorica Pârja
Zilele trecute m-am distrat copios; mergeam în spatele unei mame cu o fetiță în jurul vârstei de 2 ani, care plângea că îi trebuia ceva, iar mama îi spunea: „Nu avem bani!”, la care fetița continua să insiste: „Dar eu vreau!!!”, iar apoi replica mamei: „Dă-mi tu bani, și eu îți cumpăr tot ce-ți dorești!”… În acest punct, psihologul Cecilia Ardusătan o aduce în prim plan pe Francoise Dolto, care spune că nevoile copilului trebuie îndeplinite totdeauna; pe când dorințele, aproape niciodată. Nevoile sunt de exemplu: să îl iubim, să îl ascultăm, să-l îmbrățișăm, să-l hrănim…
Iar părinții confundă de multe ori nevoile cu dorințele! Spune Cecilia: E o problemă foarte des întâlnită, părinții cumpără iubirea copiilor cu bunuri materiale. Nevoile trebuie îndeplinite necondiționat și totdeauna. Dorințele aproape niciodată; să nu îi răsfățăm… Aproape niciodată înseamnă de ziua lui, de Crăciun și încă vreo două-trei ocazii speciale într-un an. Și atât. De exemplu, dacă un copil vede într-o vitrină o mașinuță și și-o dorește, nu putem să-i spunem: „nu pot să ți-o cumpăr!”, sau „nu vreau să ți-o iau!”, sau „iar începi, mai ai destule acasă!”, ci trebuie să lăsăm critica deoparte, vorbim despre mașina respectivă – „uite ce frumos e, să știi că și mie îmi place camionul acesta! Dar cum ar fi să fie un camion și mai mare, sau unul așa, cât orașul nostru?” – și începem să discutăm despre jucăria respectivă, deviind atenția sau distrăgând-o, dar fără să interzicem în mod expres.
Altfel spus, arta de a fi părinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu