Lupte libere la liberali

 

                                                                                  de Gheorghe Pârja

 Plouă, plouă fără încetare. Râurile au ieșit din matcă, se revarsă ape mari și tulburi. Ni se arată o vară ciudată. Pe de altă parte, relaxarea cu amortizor parcă a mai dezmorțit lumea înconjurătoare. Pe acest fond, parcă, viața politică românească a intrat în rezonanță cu fenomenele naturii. În frunte se situează bătălia de pe scena liberală. Se prefigurează, pe la mijlocul lunii septembrie, Congresul pentru alegerea președintelui Partidului Național Liberal. Eveniment cu consecințe mari pentru țară. De aceea, ca privitor la lumea politică românească, îi acord cuvenitul interes. Congresul va fi precedat de conferințe de alegeri în fiecare localitate, în fiecare organizație locală, urmate de conferințe de alegeri în fiecare județ, în cadrul fiecărei filiale județene. Este greu de anticipat cum se vor decanta alegerile din teritoriu, iar liderii aleși pentru cine vor opta.

După fireasca agitație electorală, va urma Congresul care va alege liderul liberal. Se avansează mai multe candidaturi, care coagulează în jurul lor adepți și adepți. Se acreditează ideea că liberalii nu au un lider pe măsura rostului cerut de vremea actuală. Cu toate situațiile imprevizibile care ne înconjoară. La ora actuală, șeful PNL are un rol important în viața politică, este vârful de lance al puterii. Reproșurile la adresa lui Ludovic Orban țin de moleșeala cu care conduce partidul. Zic ei, din interior, nu eu. De aceea se caută un lider mai energic, cu însuflețire. Liderul liberal, cel care se va decanta din alegeri, poate fi omul politic al momentului. Va transmite pentru partid toate mesajele președintelui țării, dar ar putea să aibă și alte păreri decât Palatul Cotroceni. De aceea lupta pentru conducerea PNL poate avea consecințe enorme pentru țară.

O privim cu multă atenție. Dacă vor avea intuiția de a-și alege un lider flamboiant, care să fie treaz în istorie, să priceapă cu un minut înainte mersul lumii, liberalii se pot oglindi în marea oglindă a trecutului glorios. Dar se poate și ca, în locul unei redresări, să asistăm la o coborâre pe ecranul politic. Ar fi dăunător pentru țară, când vedem ce se configurează pe tabla de șah a politicii actuale. În loc de coagularea a două sau trei forțe politice, credibile pentru țară, asistăm la apariția unor formațiuni de buzunar, cu pretenții mari. Protejate de principiul democrației, dar și de misterioase forțe fără nume. Cu mesaje înflăcărate, dar fără o viziune pragmatică, pentru mersul spre bine al țării. Am intrat în perioada de tatonare a candidaturilor. S-a pornit de la ideea că Ludovic Orban va fi unicul candidat. De altfel, și-a exprimat dorința de a rămâne în fruntea partidului.

Chiar din interiorul partidului, se aud voci care spun că e nevoie de schimbare. Spun acele voci, că liberalii actuali nu prea au legătură cu tradiția liberală. Că partidul nu are vlagă, energia suficientă pentru a se impune mai ferm pe scena politică. Au intrat în joc virtual mai multe nume. Fiecare cu un portret politic mai mult sau mai puțin convingător. De pe margine, spectacolul liberal atrage atenția. Se nasc întrebări! Care dintre cei despre care vorbește presa că vor intra în competiție se va arăta salvator? Care este ideologia liberală, adecvată pentru vremea de astăzi? Cine ar putea da tonul pentru o muzică de calitate? Sunt multe alte întrebări, care se nasc pe acest traseu fierbinte. Se ascut luptele în tabăra liberală. De la firesc la imprevizibil.

Spun și eu, ce aud în for public. Ludovic Orban apasă pe pedala Congresului, dar nici adversarii lui nu stau degeaba. Sunt multe variante de candidaturi. După mine, chiar prea multe. După Orban este împins în arenă actualul premier Florin Cîțu. Ar urma să candideze în tandem cu Emil Boc, pentru șefia formațiunii, știut fiind că multe filiale din Ardeal nu-l preferă pe Orban. Presa, de ieri, scrie că Boc s-a întâlnit cu Cîțu. Pe de altă parte, Ludovic Orban a fost la Cluj, dar nu s-a văzut cu Emil Boc. Rareș Bogdan, jurnalistul care asigură retorica liberală de la vârful partidului, vorbește în pilde și aluzii despre Congres. A îna­intat spre noi, o listă de candidați: Ilie Bolojan, Florin Cîțu, Emil Boc. Nu-l uită, ca variantă, nici pe Ludovic Orban. Unul din culise rostește și numele europarlamentarului Dan Motreanu. Dintr-o grădină liberală apare și imaginea Alinei Gorghiu. Rareș Bogdan a pronunțat și numele lui Robert Sigheartău. Aseară, clujeanul Alin Tișe a spus-o cu gura lui că va candida la șefia PNL, și socotește că „partidul este în adormire, și cere alt tip de conducere”. Și aprecierea că „Orban este inferior multora din partid.”

Se poate să avem o surpriză. Cineva se va furișa încet pe sub zidurile cetă­ții, și ne vom trezi cu el în foișor. Că mai sunt și puterile garante. Că primul lucru într-un Congres, într-o bătălie, este să ai o retorică bună, retorica învingătorului. Mai e mult până departe, spunea un lider liberal. Deocamdată, asistăm la lupte libere, pentru puterea liberală.