Lecții de învățat. Scările imaginației și copilăria

 

                                                                                                     de Viorica Pârja

 Raul Alexandru Mitruți este un copil minunat. Este elev în clasa a VII-a, la Școala I. L. Caragiale. Are doar 13 ani și o mulțime de creații literare. Scrierile sale au apărut în antologii precum „Zâmbetul liric al toamnei” și „Portrete lirice de primăvară”, editate sub auspiciile Asociației culturale ASPRA, ,,Vis cu Nichita” și „Toamna sentimentelor”, Editura eCreator.

Are apariții în revistele „Mărturii Maramureșene”, „Vlăstare Băimărene” și Nord Literar. A obținut Premiul de excelență la Olimpiada Mondială de Poezie 2020, secțiunea proză; Premiul I la Concursul fulger ASCIOR Tineri pentru viitor; Premiul I la Concursul Național de Creație Literară și Artistică, ediția a III-a, decembrie 2020; Premiul special – proză la prima ediție a festivalului „Vlăstare Băi­mărene”etc.

Raul se poate mândri și cu apariția primei cărți de autor, volum bilingv ro­mân-englez, intitulat „Scă­rile Imaginației”, apărut în 2020. Un an cu bilanț mai mult decât pozitiv, în condițiile pandemiei. Vorbește cu inflexiuni și are opinii de om mare. Nu i se pare că ghiozdanul cu gânduri și idei e prea greu, ba dimpotrivă. Fiindcă exersează de la 6 ani, de când a început să participe la evenimente culturale. Sub aripa ocrotitoare a mamei sale, Violeta Sabina Lazăr, și ea trăind sub spectrul culturii și creației.

Dialogul cu Raul a fost mai mult decât reconfortant. Am vorbit despre școală, despre nevoia de cultură, despre prietenie și iubire, despre frică și vedetism, dar mai ales despre creație. De ce scrie în engleză, de unde se inspiră, cât de importantă este imaginația, cine este William Barley și care sunt peripețiile lui… Receptează viața prin ochii unui copil, dar cu mintea unui om mare. Îi pasă de copiii fără alinare, de bătrânii suferind de singurătate, fiind convins că lumea are nevoie de iubire. În „Schiţă pentru viitor”, care a obținut Premiul de excelență la Olimpiada Mondială de poezie, la secțiunea pro­ză, nu înțelege de ce maturii îmbracă adesea haina răutății, mereu grăbiți pe străzile umbrite, orbiți parcă, cu ochii goi, de parcă sufletele le-ar fi capturate în temnița neputinței. Aceasta este maturitatea copilului.

Dacă oamenii nu ar alerga atât de mult după lucruri care nu le sunt cu adevărat necesare – crede el, poate ar avea timp să fie fericiți; sunt prea absorbiți de dorința de a avea și au uitat să fie.

Ce-și dorește? Să fie bun, să-i ajute pe ceilalți și, cel mai important, să fie lumină, să fie iubire, aducând ”curcubeul” peste întreaga Românie.

Lecții de învățat!