Fișă de autor - Emil I. Bozga

 

Volume publicate:

Volum de debut:

- Pierdut printre gânduri, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2019.

- Al optulea cer - 2021.

 

Apariții în nume colectiv:

2020.

1). Antologie de poezie și proză. Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2020, coord. scriitor Vasile Bele, prof. Gelu Dragoș și poet popular Nelu Danci;

2). Antologiile STARPRESS, Editura Olimpias, Galați, coord. Ligya Diaconescu;

3). Metamorfoze, vol. X, coord. Elena Rodica Lupu, Editura Anamarol, București, 2020.

2021.

1). Antologie de texte. Recenzii de cărți - personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba, vol. III, Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, Vâlcea, coord. scriitor Vasile Bele, prof. Gelu Dragoș și poet popular Nelu Danci;

2). Antologie de texte. Recenzii de cărți - personalități ale literaturii contemporane. Sincerus verba, vol. V, Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, Vâlcea, coord. scriitor Vasile Bele, prof. Gelu Dragoș și poet popular Nelu Danci;

 

MEDALII LITERARE:

2021.

Medalia literară pentru participarea la proiectul Antologie de texte. Recenzii de cărți. Proiect literar 2020-2021.

 

Colaborare cu reviste literare:

revista ,,Din vatră satului";

revista ,,Starpress";

revista ,,Contraste culturale";

revista ,,Izvoare codrene".

 

Colaborare blog -uri/reviste on line:

- revista on line ,,Armonii Culturale";

- revista on line ,,Septhentrionalis", revista Bibliotecii Județene ,,Petre Dulfu", Baia Mare.

- blog-ul ,,moaraluigelu".

- pagina de facebook emil i. bozga.

 

Motto:

,,Frumoasă carte, cinste cui te-a scris"!

 

AL OPTULEA CER - înspre inima cititorilor

sau

Omul din poezie, poezia din om ...

(postfață de volum, autor Vasile Bele)

Vivat, poetul! Vivat, poemul! Trăiască! Trăiască! Trăiască! Revin spre manuscris pentru că îmi era dor de el, dor de poezie. Așa se întâmplă, zic eu, atunci când întâlnești o poezie curată, sinceră, modestă ... o poezie care atrage și te atrage, o poezie captivantă. Da! Și toate astea le-am găsit în volumul-manuscris (deocamdată!), primit din îndepărtata Spanie, de la un român adevărat, bun prieten și talentat poet Emil I. Bozga, cu rugămintea de a scrie, ,,câteva vorbe", despre om și poezia acestuia. Asta și fac, cu o adâncită bucurie, ba chiar și cu emoție transmisă de simplitatea frumoasă a poemelor.

În timp ce manuscrisul se află la corectat, iată-mă, în zi de duminică, aplecat asupra viitorului volum. Deja, vorbim despre cel de-al doilea volum de versuri, după, întâiul, Pierdut printre gânduri, ce ni la oferit sau dăruit, în 2019. Doi ani, cu bune și cu rele, cu multe restricții din cauza pandemiei, ani care și-au pus amprenta asupra noastră, a tuturor.

Poetul, nu a stat degeaba. Dimpotrivă! Profitând de toate acestea a luat foaie și pix, ascultându-și inima, și a scris. Din start voi puncta faptul că, în poezie, Emil I. Bozga, a făcut un pas uriaș. Urcarea literară este evidentă, vizibilă. Un motiv întemeiat de a-l felicita, din suflet. Nu o spun din generozitatea prieteniei care ne unește, ci din cele știute, citite, evidente. Ești pe drumul cel bun, prietene! Dacă-mi este permis, îți dau și sfat - urmează-ți visul! Urmează-ți inima! Nu te opri! Privește doar înainte și crede în tine, crede în ceea ce faci.

,,Poezia este muzica sufletului și, mai presus de orice, a sufletelor mari și sensibile" (Voltaire)! Te încadrezi perfect în această frumoasă și minunată definiție. Poeziile dumitale sunt senine și sensibile. Și volumul de debut (Pierdut printre gânduri) este unul minunat, dar aici excelezi. Și e foarte bine că este așa!

Originalitatea poeziilor vine din măreția sufletului. Diversitatea tematică - un motiv în plus de apreciere. Se simte, în unele poezii, durerea și dorul de casă. Imaginile literare sunt remarcabile, dar asta este, în definitiv, viața. Plecat fiind, pentru un trai mai bun, în țări străine, poezia vine ca o scăpare-refulare. Umple sufletul și golul din el. Vorbesc despre ,,golul din sufletul", unui român adevărat, creștin și credincios, aflat la mii de kilometri de rădăcini.

Poemul Maramureș, este prin excelență, un imn, drept urmare l-am și propus primul din volum, pentru ca cititorii tăi, să-l simtă și să te simtă. Deschizător de volum ... Detașat, poezia aceasta, merită loc de cinste, în fața celorlalte. Este un poem-imn, repet, și doar cel care știe dorul de Maramureș îl poate scrie. Ți-a ieșit perfect, demn de lauda și respectul tuturor.

Maramureșul nostru, este un reper important pe harta țării și a lumii, iar dumneata l-ai ,,ilustrat" așa cum l-ai simțit. Expresivitatea și excelență sunt cuvinte cheie, esențiale pentru o reușită pe care o meriți. Poate, prin acest poem, Maramureș, te-ai descărcat și te-ai încărcat cu putere. Ți-ai alinat dorul de pământul străbun, de glia străbună. Te-ai eliberat! Emoția emanată din acesta, întrece superlativul.

Frumusețea imaginii literare întrece splendoarea. Este o vorbă, pe care sunt convins că o cunoști: ,,Așa a vrut Dreptul Dumnezeu să fie!". Adevărat ... Este rostul și viața noastră. Avându-L pe Dumnezeu în suflet, pașii îți sunt ocrotiți și păziți. Cititorii îmi vor da dreptate. A se vedea poemul, Loc pentru toți, pe care îl voi cita și eu, aici:

,,Nu vă-nconjurați de ziduri, de taverne, de prostii,

Lăsați loc pentru icoane! Lăsați loc pentru copii ...

 

Nu vă tăbăciți în aur și în vilele de lux,

Lăsați loc pentru biserici! Lăsați loc pentru Isus!

 

Nu vă faceți din viață, un cuib numai pentru voi,

Lăsați loc pentru flămânzi! Lăsați loc pentru cei goi!

 

Nu vă vindeți demnitatea, pentru-a gândurilor patimi,

Lăsați loc și pentru zâmbet! Lăsați loc și pentru lacrimi!

 

Nu doriți să fiți o slugă, a monezilor culoare,

Lăsați loc pentru iubire! Lăsați loc pentru onoare!

 

Nu îngăduiți ca-n suflet, să se umple de mătreață,

Lăsați loc pentru speranță! Lăsați loc pentru viață!".

Ce mai pot adăuga eu? Crede-mă, mi-ar fi seci vorbele, dar vorbesc emoțiile, vorbește emoția în sine ...

Clar, Emil I. Bozga, deja este o voce în plan literar. Prin ea, poetul ni se destăinuie. Descoperim, un poet emotiv și emoțional, în același timp. Spațiul său literar nu este îngrădit. Poetul scrie fără reținere despre tot ce îl înconjoară. Distanțat, ca tematică, este iubirea - când plină de zâmbet și fericire, când confuză, abătută, ba chiar întristată (mai mult, suferința în/din iubire).

,,Vreau să mă retrag în liniștea mea,

Acolo, voi vorbi cu Dumnezeu!

(...)

Acolo, nimeni nu mă poate atinge,

Acolo, voi șopti cuvinte fără glas ...

(...)

Acolo, nu pătrunde nici răul, nici ocara,

Iar sufletul din mine îmbracă aceiași haină", din poezia În liniștea mea ...

Poezia lui Emil I. Bozga, are trăire și transmite o trăire puternică, sufletească, cotidiană. Văd emoție literară, văd aspirație și visare, văd pasiune și împlinire. Poetul surprinde în versul său, realitatea cotidiană, afectivitate și atașament pentru oamenii dragi.

Fiind un om obiectiv, gândește liber, gândește onest și drept, iar atunci când întâlnește și oameni necinstiți sau nedrepți, le ,,dedică", și acestora, câteva versuri. Iubește dreptatea și libertatea! Iubește adevărul și sinceritatea - valorile morale de căpătâi. Știm prea bine că pe drumurile vieții ne mai pun, uneori, piedici, invidioșii, urâcioșii, orgolioșii ... Poezia, poate să fie și un document de îndreptare al celor necinstiți, al celor certați cu legea bunului-simț. Se mai întâmplă!

Volumul este unul obiectiv, concret și concretizant. Se creează o legătură între om și om. De fapt, unele dintre aceste poezii, le-aș încadra la poemul-mărturisire-a sincerități, fără a greși. Vorbim sau avem în volum, un lirism obiectiv.

Vocea poetului este concretă și obiectivă. Pleacă de la corectitudine și de la o imagine panoramică a eului liric. Avem un poet original, ancorat în realitatea cotidiană a vieții, unul care se bucură alături de cei dragi, și suferă alături de cei dragi, atunci când aceștia suferă.

Dorul și dorința, este o altă tematică din diversitatea poeziilor. Amintesc poezia Dor pribeag:

,,Of! Dorul de tine cerșește, pribeag,

El bate la ușă, dar doarme-n cerdac,

Că n-are intrare, la ține-mă conac,

Să-ți lase un zâmbet! Să-ți facă pe plac ...

 

Și vântul îl bate și ploaia îl udă,

Pândind pe la geamuri o voce s-audă,

Lămpașul e stins la ea în odaie,

Iar el stă în vânt, în ceață și-n ploaie.

 

Așteaptă un zâmbet, așteaptă un semn,

La geamul odăii, să-i dea un îndemn,

În mijlocul nopții, cu liniște pură,

Nici câinii nu latră, nici lupii nu urlă.

 

Ar vrea să se ducă, să-și ia bun-rămas,

Că ploaia îl udă mai bine de-un ceas.

Conacu-i pustiu în miez de noapte,

Nici pași nu se-aud, nici unele șoapte.

 

El pleacă cu gândul, se pierde în ploaie,

C-ar vrea să se-ntoarcă, să intre-n odaie.

Atunci când va fi ... să-i facă pe plac,

Să nu-l țină-n ploaie, o noapte,-n cerdac".

Cât privește tipul de rimă folosit, poetul atinge în versurile sale când la rima împerecheată, când la cea îmbrățișată sau încrucișată. Așa că idee, rima este identitatea sunetelor la sfârșitul a două sau mai multe versuri. Iată câteva exemple:

,,La lună urlă sufletu-n pustie

Văzându-se lovit de crunta soartă

Și refuzând a vieții pribegie,

Cu stelele din cer, parcă, se ceartă", din poezia Agonie, avem rimă încrucișată.

,,E anotimpul zâmbetului sincer,

Doar tunetul se-aude peste șes

Și stropii-ncep să cadă tot mai des,

Iar eu privesc la chipul tău de înger", avem rimă îmbrățișată, din poezia Anotimpul meu.

,,Oferă-i vieții dreptul ei,

Zâmbește chiar fără temei,

Căci, viața te va răsplăti,

Cu însăși dreptul de-a trăi", avem rimă împerecheată, din poema Mulțumesc.

Vorbe pot fi multe. Părerile pot fi împărțite. Important este să știi să le împărtășești. Ai făcut acest lucru la modul frumos, sensibil, elegant, într-un fel propriu. Așa cum îți este sufletul, așa îți este și poezia.

,,Litterae scripta manet, volant irrevocabile verbum", zice latinul, adică, ,,ce e scris rămâne, vorbele zboară irevocabil". Aici este momentul ,,Emil I. Bozga". Acum este timpul tău! Îți este un atuu perfect. Felicit și această apariție editorială și-ți doresc cititori pe măsură.

Cred într-un viitor literar ce-ți este favorabil. Profită! Și, uite cum visele prind aripi și se împlinesc. Încă un vis împlinit! Încă o bucurie pentru cei care iubesc literatura de calitate. Îți mulțumesc pentru că mi-ai dat șansa de a scrie ,,câteva vorbe", vorba ta, despre omul și poezia sa, adică despre tine și despre frânturile sufletești ce ni le-ai dăruit prin acest volum.

Sunt convins că vei continua să scrii, să visezi, chiar și cu ochii deschiși ... Și acum te rog să-mi permiți să finalizez, cu poezia Dor de odor, un poem-al-dorului-de-locul-natal, unul semnificativ din toate punctele de vedere:

,,Grădină cu flori și maci,

Ai ajuns imaș la vaci!

Casă, poartă și odor,

Pe mâna nebunilor.

 

Iconițe prinsă-n cui,

Ați ajuns a nimănui.

Chiar pe micul cel bătrân,

L-a tăiat acest jupân,

Ca să nu poată vedea,

Ciuful și batjocura.

 

Toate-aceste lucruri triste,

Lacrimi strânse în batiste

Și-aruncate peste veac,

Ție scump odor și drag.

 

Oameni răi și fără frâu,

Te-au semănat cu pustiu

Și-au negat neamul și fiul,

Dar al lor va fi pustiul.

 

Colț de rai unde-am crescut,

N-oi rămâne surd și mut,

Într-o zi-ți voi da viață,

Soare, pace, dimineață".

Vivat, poemul! Vivat, poetul! Trebuie cernut foarte bine prin sita cuvântului expresia - ,,omul din poezie, poezia din om", pentru a vedea cât este una și cât este alta? Pe scara valorilor, și unul și altul (adică, și poezia și omul!), sunt neprețuite. Foarte valoroase. Autentice! Felicitări!

 

Chiuzbaia, 30 mai 2021 - duminică

Vasile Bele - membru în Asociația Scriitorilor din Baia Mare,

- membru în Cenaclul literar ,,Petre Dulfu", Satulung (MM),

- membru în Cenaclul literar ,,Nichita Stănescu", aparținător Centrului Cultural al M.A.I.;

- membru în Liga Scriitorilor din România, filiala Cluj-Napoca.