ÎNTÂIA NOAPTE DE VISARE...
Îmbracă patul în miros de iasomie,
azi, te voi acoperi cu pânza unui păianjen viril
(mătase din cea mai scumpă!)
o meriți, iubita mea,
vom uita de sărăcia dimineților timide,
când ne săturam doar cu rouă,
vom alunga tristețea zilelor pline de visare,
când speranța era firul nostru de viață
și vom alunga ura între două tăceri și un apus,
ne vom dărui în lacrimă și-n cântec de dragoste...
(cel mai frumos cântec de dragoste!)...
Azi, te voi acoperi cu umbră de vânt și visare,
sărutări și flori de liliac,
luna va privi geloasă dragostea noastră
secundele nu vor avea niciodată urma unui sfârșit,
doar veacul de iubire va da în rod
la umbra inimilor noastre,
lasă-ți sânii frumoși
ca două picături de rouă
să-și spună dorința,
lasă-ți sânii pe o umbră de vânt
pe o adiere de salcâm,
pe o stea... una din Carul Mare,
mângâierile vor înflori în maci...
Îmbracă patul în miros de iasomie,
Iasă ușa deschisă... ajung la primul foșnet de vânt,
lasă-ți sânii...
și a sunat ceasul... s-a trezit și dimineața!
Și a fost.. întâia noapte de visare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu