În ultima vreme, singura aparatură care a lucrat din plin în România, singurul domeniu în care s-a investit fără restricţii şi unicul mecanism care a cunoscut succese reale, remarcabile chiar, a fost maşina de spălat creiere. Mai mult ca oricând, anul şi jumătate de când se joacă cu noi de-a baba oarba, fantoma Pandemia le-a permis celor încă lucizi (din ce în ce mai puţini şi mai huliţi) să realizeze dimensiunea apocaliptică şi eficienţa înspăimântătoare a maşinii cu pricina.
Spălarea creierelor, o îndeletnicire serioasă
Nu este o preocupare nouă. Aplicată asupra asupra unor categorii de deţinuţi politici, prizonierilor de război în anumite circumstanţe, dar şi experimentată la nivelul societăţii de unele regimuri politice, spălarea creierelor a făcut carieră în secolul trecut şi continuă să fie una dintre preocupările de bază ale politicienilor lumii moderne.
Pentru a fi eficient, mecanismul înglobează psihologi, psihiatri, sociologi, medici neurologi, personaje cunoscute din mass-media, economişti şi politicieni din arcul puterii. Baza documentară, în mare parte ascunsă sub cortina secretului, ocupă spaţii imense şi, precum cunoştiinţele marilor vraci din antichitate, nu permite decât un acces strict controlat.
Disputată între ceea ce înseamnă o tehnică medicală pură şi actul mult mai larg al artei, ataşată sau uneori inclusă cu totul în domeniul războiului psihologic, spălarea creierelor face carieră în toată lumea.
Una dintre cele mai interesante personalităţi ale secolului trecut, ziarist, corespondent de război prezent pe teatrele de război din orientul îndepărtat, în războiul civil din Spania, în confruntările sângeroase din Africa şi participant direct timp de doi ani la al doilea război mondial în calitate de specialist în propagandă, Edward Hunter a scris o carte, Brainwashing (Spălarea creierelor), în care exlică pe înţelesul tuturor care este scopul şi care sunt urmările acestei acţiuni. În Brainwashing, Edwar Hunter furnizează o definiţie cvasicompletă a ceea ce înseamnă tehnica de spălare a creierelor: „Conform definiţiei sale scopul tehnicii de spălare a creierelor este să schimbe radical mintea unei persoane, astfel încât aceasta să devină o marionetă vie sau un robot uman. Cei care practica această tehnică, au ca obiectiv crearea unui individ cu noi credinţe şi crezuri compatibile cu interesele lor. Fără să conştientizeze, omul devine captiv în propriul corp, datorită faptului că i se instalează un nou proces de gândire. Tehnica spălarii creierelor era utilă în crearea noului individ care să nu se revolte niciodată şi să asculte ordinile primite de la autoritaţi superioare care interacţionează cu el (guverne, organizaţii, instituţii, oficiali ş.a.)”[1].
Apreciate în literatura de specialitate drept „viol mental”, în procesul spălării creierelor se folosesc unele tehnici uşor de recunoscut azi în chiar viaţa de zi cu zi a cetăţeanului român: pedepsirea drastică a „crimei” de a gândi; eliminarea reperelor naţionale ori denaturarea lor completă; ştergerea tradiţiilor autohtone din educaţie şi conştiinţa colectivă prin înlocuirea lor cu altele, importate sau pervertite; prezentarea prin campanii extinse ale mass-media a adevărului drept minciună şi a minciunii drept adevăr; repetarea obsesivă a unor neadevăruri până ce ele sunt asimilate de masele largi ca adevărate; acuzarea publică a celor care gândesc liber şi prezentarea lor ca pericol pentru întreaga societate; propăvăduirea obedienţei şi pedepsirea exemplară a manifestărilor demnităţii…
O pandemie ca un săpun parfumat destinat curăţirii creierele noastre prea încărcate de rezidurile unor drepturi fundamentale şi a unor libertăţi fireşti
Limitându-ne numai la anul şi jumătate de când, ca popor, trăim acest coşmar al pandemiei, exemplele concrete în sensul celor prezentate mai sus sunt nenumărate. Aproape nicio latură a vieţii personale sau sociale nu a fost omisă atacului celor care doresc să devenim, aşa cu spune Edward Hunter, „marionetă vie sau un robot uman”. Nu au fost ocolite nici traiul de zi cu zi, nici libertăţile fundamentale, nici viaţa economică şi nici relaţiile umane cele mai intime. Printr-o propagandă care a înghiţit miliarde de dolari, au fost zdrobite cu concasorul mass-media până şi cele mai intime libertăţi, propăvăduindu-se: frica de sărut; înfierarea oricărei apropieri fizice; interzicerea desfăşurării conform tradiţiei a ceremoniilor căsătoriei, botezului, înmormântării şi a efectuării ritualelor religioase cele mai personale; desfiinţarea procesul de învăţământ la toate nivelurile, de la grădiniţă la masterat, mergându-se până la oprirea copiilor de la joacă; suprimarea dreptului la asistenţă medicală a bolnavilor cronici; interzicerea liberei exprimări şi îndoctrinarea cu percepte inventate în scopul supunerii necondiţionate; iar noi, spălaţii pe creier, am zis că aşa este bine. Că numai aşa Pandemia va fi îndurătoare cu noi păcătoşii.
Cum de s-a ajuns până aici? În mod brusc, neaşteptat dar programat cu ani de zile înainte, pe glob a apărut, ca din senin, un virus cu caracteristici necunoscute de nimeni, cu o viteză de extindere nemaiîntâlnită, aproape supranaturală. El a atacat şi omoarât cu zecile de mii, la comanda şi sub stricta contabilizare a politicienilor-politicieni şi a doctorilor-politicieni, numai anumite categorii ale populaţiei. Şi anume categoriile „înnobilate” peste noapte cu calificativul de „vulnerabile”, socotite de multă vreme (în cercurile înalte ale suprabogaţilor care conduc lumea) un balast pentru societate şi o frână în calea instaurării fericirii universale pe Pământ. Astfel, această ciudată boleşniţă rezolva şi rezolvă încă, „în mod neaşteptat”, o mult mai veche doleanţă a celor îngrijoraţi că suntem prea mulţi, a celor preocupaţi cu disperare de descoperirea unei metode eficiente de împuţinare a oamenilor de pe Terra şi se aflau în căutarea unui mod deplin funcţionabil de eutanasiere care să nu provoace valuri prea mari de protest.
Maşina de spălat creiere şi-a făcut treaba
Noi, spălaţii pe creier, am acceptat ca firesc acest straniu eveniment medical care ne-a dat viaţa peste cap şi care, ca un veritabil asasin nevăzut, ne pândea ascuns în tot ce ne înconjoară spre a ne ucide mişeleşte. Iar maladia, modelată în timp după vrerea politicienilor, am socotit-o ca fiind naturală şi nevindecabilă medical asemenea sutele de gripe anterioare. Gripe cu care „noua boală” era rudă cât se poate de directă, dar care veniseră şi trecuseră fără prea multă vânzoleală socială ori resetări ale sistemelor politico-economice mondiale.
Noi, spălaţii pe creier, nu putem crede că în spatele acestei pandemii s-ar putea ascunde unele interese obscure. Suntem convinşi că nu există posibilitatea ca întreaga poveste să fi fost declanşată în mod intenţionat ori că politicienii care conduc popoarele lumii ar putea fi supuşi unor presiuni pentru a adopta o măsură sau alta în favoarea unor gigantice forţe financiare şi politice. Mai credem că ei, politicienii, ne iubesc pe fiecare dintre noi şi că şi-ar pune în joc poziţia pe care o ocupă în stat pentru binele nostru şi în folosul nostru.
Noi spălaţii pe creier, suntem convinşi că vaccinul, devenit între timp prioritate naţională, imunizează deşi în mod cert el nu are această calitate; ştim cu certitudine că vaccinul reprezintă singura cale pentru eradicarea bolii, deşi exemplele statelor cu vaccinare masivă contrazic drastic această afirmaţie; suntem convinşi că vaccinaţii sunt deja o categorie socială care merită privilegii iar nevaccinaţii trebuie stârpiţi precum şobolanii răspânditori de ciumă; apreciem că toţi cei care nu se vaccinează din motive diferite sunt şi agitatori antivaccinişti care trebuie stigmatizaţi întrucât reprezintă un pericol mai mare decât virusul însuşi pentru existenţa tuturor celorlalţi, inclusiv a vaccinaţilor „imunizaţi”; susţinem că revenirea treptată la normalitate reprezintă o recompensă guvernamentală acordată de politicienii mulţumiţi de supuşenia noastră şi nu mersul firesc la lucrurilor într-o societate normală; ştim cu certitudine că manipularea cifrelor cu îmbolnăviri şi morţi a fost şi este o eroare materială şi nu un joc politic murdar care a molestat şi încă mutilează în mod nemeritat întreaga societate românească; avem convingerea că nimeni nu are interesul să vândă cât mai multe vaccinuri şi că întregul efort de vaccinare este numai în folosul comunităţilor lovite în mod nefericit şi tragic de această boală cumplită (cu o rată de vindecare pe cale naturală de peste 97%);
În mod sigur, noua maşină de spălat creiere setată acum pentru nivel mondial s-a dovedit eficientă.La urma urmei nici nu mai contează costurile atâta vreme cât scopurile au fost atinse. Oamenii deja gândesc altfel, poate că societatea umană în întregul său nu va mai fi vreodată la fel ca înainte de pandemie, trilioanele de dolari au urmat cât se poate de diciplinat traseul stabilit şi au umplut exact buzunarele ce trebuiau umplute, marea resetare se află în grafic şi crizele economice, financiare şi sociale au atins nivelul preconizat.
Restul? Doar nişte amărâte de amănunte!
Autor: Teo Palade
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu