Pandemia va trece, chiar dacă numărul celor care contestă
necesitatea vaccinării este destul de mare.
Dar ca întotdeuna, aşa cum spunea Bernard Shaw, oamenii nu reuşesc să
rezolve o problemă fără să creeze alte zece probleme.
Lucrul este valabil mai ales când este vorba despre guverne
şi politicieni. Fiecare problemă rezolvată naşte nu zece, ci o mulţime
nelimitată de probleme. Astfel fiecare guvernare este un şir neîntrerupt de probleme
nerezolvate.
Este de-a dreptul imposbil să le enumeri pe toate.
Ne aducem aminte că în fiecare campanie electorală partidele
se prezintă în faţa alegătorilor cu un mănunchi de promisiuni. Dar tot
politicienii au talentul de a le prezenta în aşa fel încât să nu poate fi
urmărite. Sunt, cu alte cuvinte, promisiuni generale, sintetizate în slogane.
La alegerile parlamentare programele sunt extinse la nivelul
întregii ţări, în timp ce la nivel local, în cazul alegerilor locale,
programele sunt ceva mai concrete şi, prin urmare, pot fi urmărite.
Aşa s-a întâmplat şi în judeţul Bihor. Părăsind funcţia de
primar, după ce a ridicat Oradea pe cel înalt piedestal al municipiilor
capitale de judeţ, Ilie Bolojan (foto) a candidat la funcţia de preşedinte al
Consiliului Judeţean. A obţinut un scor uriaş, trăgând după el şi consilierii
judeţeni.
Astfel PNL are o majoritate confortabilă în consiliu, putând
pune în practică programul cu care candidatul Bolojan a participat şi a a
câştigat alegerile din 2020.
Se petrece însă un fenomen social neobişnuit. Fiecare cetăţean
este de acord că România are nevoie de reforme şi restructurări, dar cu
condiţia ca acestea să nu-l afecteze pe el personal.
După cum era de aşteptat, Ilie Bolojan a trecut la
reformarea din temelii a consiliului judeţean. Orice reformă presupune sacrificii.
Fidel principiilor sale, preşedintele Bolojan a trecut şi la restructurarea
instituţiilor de cultură subordonate consiliului judeţean, muzeu, bibliotecă,
teatru, filarmonică. Un singur lucru nu a prevăzut cel mai reformist om politic
din România: anume că oamenii din cultură sunt greu de stăpânit.
Astfel faptul că a înjumătăţit personalul Consiliului
Judeţean, sau că au fost disponibilizate un mare număr de salariaţi de la muzeu
şi de la bilbiotecă, a trecut fără proteste.
Când restructurările au ajuns la revistele „Familia” şi
„Varad”, s-a produs un adevărat cutremur în toată ţara. Casta scriitorilor este
mică, dar foarte agresivă când te atingi de ea.
În ajutorul celor peste o sută de disponibilizaţi de la
consiliu, de la muzeu şi bibliotecă, nu a sărit nimeni.
Problemele s-au ivit când a venit rândul restructurărilor la
teatru. Actorii sunt mai răi de gură decât scriitorii. De altfel, actorii, dar
şi muzicienii, au un alt statut decât scriitorii. Ei sunt angajaţi la stat,
sunt deci bugetari, pe când scriitorii trăiesc cum pot, din alte slujbe decât
din scris.
Ce concluzii pot fi trase de aici? Că se doreşte reformă,
dar aplicarea lor dau naştere la proteste greu de imaginat. Cea ce se întâmplă
în Bihor, la Oradea, arată fără dubiu că România nu este pregătită de o reformă
profundă, de o reformare a sistemului.
Să ne imginăm că Ilie Bolojan ar fi fost desemnat prim
ministru. S-a şi discutat despre această variantă. Desigur, ar fi făcut la
nivelul întregii ţării restructurări de genul celor din Bihor. Întrebarea este
dacă partidul său, membri PNL în general, poate şi preşedintele Iohannis, sunt
dispuşi să demareze un proces de reformare a sistemului public din România?
Evident că PNL nu are curajul de a demara o reformă profundă a statului, nu are oamenii care să susţină un program de restructurare a instituţiilor statului, precum nici curajul de a face ordine în sectorul privat.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu