Motto:
,,Tot ce stăpânește omul, reprezintă o scânteie de viață și o clipă de timp. Dacă suntem supuși unui destin efemer, trebuie să trăim cu intensitate fiecare clipă, să prețuim și să promovăm valorile morale. Omul se naște cu setea de paradis și este fascinat toată viața de frumos, de sublim."
VIOLETA BOBOCEA
PRIN GARA SPERANȚELOR
,,S-a lăsat tăcerea
peste timpul
strecurat între noi.
S-a lăsat cortina timpului
neiertător.
S-au stins luminile
dimineților limpezi.
S-au strecurat amintirile
prin fereastra subțire
a vremii.
S-a lăsat bruma
dimineții
peste viața mea,
peste viața noastră.
S-a lăsat pleoapa vremelnică
peste uitare și dor,
peste alint și adâncul fior", poezia S-a lăsat tăcerea, din volumul Prin gara speranțelor, autor Violeta Bobocea. Mulțumind pentru acest minunat dar de suflet, primit cu dedicație și iscălitură, la întâlnirea literară de la Bran, îmi voi exprima și bucuria revederii ,,face to face", cum ar zice, badea Găvrilă. Adică? Pentru a înlătura fel de fel de speculații, mai mult sau mai puțin autorizate, cu Violeta Bobocea, era prieteni de ceva vreme, pe rețelele de socializare, așa cum știți că se poartă, dar nu am avut niciodată ocazia de a ne vedea față în față. Uite că s-a întâmplat acest lucru, în acest an, binecuvântat, 2021, răspunzând, invitației poetei Florentina Danu, de-a-i fi alături. Bucuria a fost mare, imensă, cu supra măsură, pot să adaug, adunați, din cele patru colțuri de lume, în acest iunie minunat, sub semnul iubirii, respectului pentru literatură, pentru carte și autor. Tot în acest context, l-am cunoscut și pe domnul Bobocea, binecuvântat fie ceasul întâlnirii noastre. Vă mulțumesc din suflet pentru că faceți parte din cei care mă suportă ca prieten. Sper ca aceste minunate întâlniri literare, sub zodia literaturii autentice și de înaltă calitate, să nu aibă sfârșit. Sper să putem socializa, participa la întâlniri literare, la lansări de carte sau reviste literare fără frica acestui virus, care ne-a ținut o bună bucată de vreme, departe unii de alții. Știm prea bine, ce vremuri am petrecut, sau prin ce vremuri am trecut! Sper să nu mai trecem vreodată prin așa ceva. Las deoparte, vremea trecută și mă întorc la volumul bunei prietene, Violeta Bobocea, Prin gara speranțelor poezii, apărut la Editura Pim, Iași, 2021, ISBN 978-606-13-6205-9, 108 p., cu o prefață de carte, Violeta Bobocea scrie fără oprire și mai are multe de spus. Prefața cărții este semnată de Nicolae Toma, care, în cuvântul Domniei Sale, afirmă: ,,Cu sinceritate mărturisesc că sunt onorat să citesc volumul de poezii Prin gara speranțelor, înainte de a fi publicat și mă încântă peste măsură și faptul că rândurile scrise de mine vor apărea alături de aceste minunate poeme. Pornind de la titlul cărții, prin care ne propune o gară a speranțelor, mă gândesc la o extrapolare a acestui simbol, menit să imprime o doză de optimism, în cele mai grele situații legate de existența umană. (...) Cele mai cunoscute simboluri ale speranței sunt rândunica, porumbelul și ancora și după această carte adăugăm și gara. Speranța poate veni oricând, cu condiția să o aștepți și alt loc Măi potrivit pentru așteptare nu există. Fără nicio îndoială că registrul liric propus de autoare este unul elegiac și gara este un reper de reamintit a unor sentimente derulate în acest decor", (p. 5).
,,Prin gara speranțelor mai trec câteodată,
Dar ... gara-i pustie, nu-i ca altădată.
Ce tineri frumoși eram, Doamne, odată
Și vântul prin plete zbura doar cu noi,
Iubirea ne era hrană pentru-amândoi.
Făceam câteodată doar un scurt popas,
În ziua de azi amintirea-a rămas,
Un searbăd început la fiecare haltă,
Doar regrete târzii în lume se-arată,
Prin gara speranțelor mai trec câteodată.
Dar nimeni nu e în amurg să ne vadă,
Prin gara speranțelor mai trec câteodată,
Nici plopul singuratic nu mai zâmbește-acum,
Căci astăzi toate s-au risipit pe drum
Și totul parcă s-a prefăcut în scrum, poezia care poartă titlul acestui volum, Prin gara speranțelor, (p.11).
Încă un amănunt demn de respect și apreciere, este faptul că acest impresionant volum, este ilustrat cu grafica de Mihai Cătrună. Inclusiv conceptul de copertă aparține acestui grafician, Mihai Cătrună, un motiv în plus de a-l felicita. Volumul de față se mai bucura și de secțiunea Referințe critice, unde găsim impresii, păreri, amprente de suflet, ale unor personalități ale literaturii contemporane: Elena Căpățână, Viorel Frâncu, Corina Junghiatu, sau Eugenia Enescu- Gavrilescu. Voi reveni cu detalii. Deocamdată, aș dori să răspund unor întrebări. Cine este Violeta Bobocea? S-a născut ,,într-o toamnă însorită, într-un ținut paradisiac, de legendă, într-o natură pitorească, în zona Buzăului, pe ritmuri de vers și baladă, mi-am facut apariția, fiind al treilea copil (cel mai mic, dar și cel mai sensibil copil al familiei)", p. 86. La Universitatea din București, l-a avut profesor, pe criticul literar Nicolae Manolescu. ,,Visul meu a fost să devin profesor, să fiu alături de copii, să le modelez personalitatea. Să ții în palmă sufletul unui copil este un dar divin", își continuă, poeta, prezentarea. Debutează cu versuri și eseuri, în anul 1996, în revista ,,Placebo", apoi publică în revistele ,,Singular", ,, Lyceum", ,,Evrika" sau ,,Năzuințe". În volum colectiv, debutează abia în anul 2018, cu Iubirea ca o poezie, iar anul următor, apare în volumul Muzica sufletului meu. În volum personal, debutează cu Seninătatea personajelor lui Marin Preda și cu volumul de versuri Simfonia dorului, urmat de Stele în palmă.
,,Ce-ar fi pădurea
fără copaci?
Ce-ar fi natura
fără adierea vântului?
Ce-ar fi copacul
fără frunze
sau iubirea
fără speranță,
ziua fără noapte,
întunericul fără lumină,
suferința fără uitare,
creatorul de frumos
fără inspirație,
tristețea fără bucurie,
părinții fără copii?
Ce-ar fi artistul
fără dăruire?
Ce ar fi lumea fără frumos?
Ce am fi, Doamne, fără tine?", poezia Ce-ar fi?, p. 32.
,,Violeta Bobocea este o poetă cu vocație excepțională, un talent remarcabil care și-a dizolvat tot sufletul între paginile acestui volum, transformând cuvântul în spirit și lumină pe verticala creației sale lirice", p. 91, remarcă extraordinar de sensibil, Corina Junghiatu.
Fiind dascăl, se implică în fenomenul creației literare. Antrenează în acest tumult și elevii, copiii de suflet, pe care îi iubește și îi ocrotește precum copiii săi. Viața nu ar fi viață dacă așa nu ar fi. Am vorbit mult, în perioada cât am fost la Bran. O dovadă în plus că am dreptate, este volumul Buzăul între mit și realitate, în colaborare cu elevii Colegiului Național ,,Mihai Eminescu", dar și Cascadele lumii. Publică în volume colective. Amintesc doar câteva dintre ele: Antologie literară a revistei Eminesciana, Antologia sărbătorilor de iarnă, Antologie der Weitschriftsteller, Antologie de poezie internațională - Tabăra de vară Grai Românesc, Antologia Învățarea cuvântului, Întombarea cuvântului, Floriile poeziei, Paradisul iubirii. Are publicate, frânturi din suflet, în Almanahul Renașterea buzoiană. Pentru întreaga activitate literară desfășurată de-a lungul timpului, Violeta Bobocea, a fost recompensată cu premii, diplome și medalii literare, naționale și internaționale, din care, tot așa, făcând o selecție pur întâmplătoare, voi aminti: Diplomă de excelență și premiul cu titlul de merit-premiul: Formidabil, Premiul de excelență la Campionatul european de poezie, Certificat pentru artă și cultură ,,Munir Mezyed Foundation".
Scrisul modern, libertatea sufletească prin care poeta Violeta Bobocea se exprimă, o promovează în elita literaturii. Un Om puternic din toate punctele de vedere, un Om de o sensibilitate aparte, un Om care nu își irosește talantul, dimpotrivă, îl înmulțește, un Om frumos care ne dăruie o lume frumoasă, un Om simplu și complex în același timp, un Om care știe ce înseamnă emoția sufletului și ne-o împărtășește și nouă, un Om sincer și modest în rostirea Domniei Sale, un Om care iubește ceea ce face și face ceea ce iubește - așa o văd pe Violeta Bobocea.
,,Doar rugăciunea
așteaptă pe la colț
nerăbdătoare,
să-i vină și ei vremea
să-ncălzească inimi,
acum când cimitirele-s
închise și pustii,
iar morții
se revoltă
într-o altă lume,
când lumânările
s-au stins
de dor și neputință.
Doar rugăciunea
privește neputincioasă
spre cer,
ca o ultimă dorință,
când lumea s-a închis
de dor și suferință",
poezia Doar rugăciunea, (p. 49).
,,Pentru a lăsa un semn peste timp, autoarea își 《apleacă tâmpla pe cuvinte》și《împletește slovele》cu o 《magie sublimă》, pentru a atrage atenția cititorului asupra frumuseții anotimpurilor, asupra stropilor de ploaie, sau asupra unui simplu calcul prin care, atunci când fiecare încearcă să adune virtuțile, aspirațiile și poveștilor de dor, poate deveni mai bogat, cu sufletul mai strălucitor și reușește să lumineze în afara sa. Strălucirea sufletului bucură pe toți cei care sunt pe aceeași frecvență, ascultând, de cele mai multe ori, aceeași muzică interpretată la cele mai frumoase instrumente: sufletele", p. 91, spune despre poeta Violeta Bobocea, Elena Căpățână (membru L.S.R.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu