Ultima speculaţie: PSD şi AUR îşi pregătesc candidaţii prezidenţiali să intre în turul doi la algerile din 2024.
Încă de la preluarea conducerii PSD, Marcel Ciolacu a făcut o analiză obiectivă a potenţialului electoral al partidului şi a ajuns la concluzia că PSD, excluzând cazul special a lui Ion Iliescu, nu a câştigat niciodată alegerile prezidenţiale.
Este uşor de observat că în turul final al prezidenţialelor peste jumătate din alegători preferă candidatul de dreapta. Prin urmare candidatul unui partid de dreapta care intră în turul doi ajunge preşedinte.
De ce Ion Iliescu are un statut special? Pentru că încă din primele zile ale transformării FSN în partid politic Ion Iliescu a avut inspiraţia să se autodefinească drept „emanaţia” revoluţiei din decembrie 1989. Astfle el s-a aliniat la figurile celebre ale istoriei, alături de Horia, alături Tudor Vladimiresdcu, alături de un Avram Iancu şi alte figuri reprezentative care prin activitatea lor au schimbat cursul istoriei.
Aura de revoluţionar i s-a ofilit în 1976, când a pierdut în faţa candidatului CDR, dar a apărut o disfuncţionalitate în rândul partidelor de dreapta şi astfel în turul doi s-a calificat Corneliu Vadim Tudor. La alegerile din 2000 PNL avea un candidat, Theodor Stolojan, PN|CD îl desemnase candidat prezidenţial pe Mugur Isărescu. Fiecare a luat puţin peste zece procente, în timp ce candidatul PRM, Vadim Tudor a luat aproape 25% din voturi. Intrând în turul doi cu Ion Iliescu electoratul de dreapta a votat „cu răul cel mai mic”. Astfel Ion Iliescu ajunge preşedinte după o pauză de patru ani.
Aşadar, dacă se confirmă ascensiunea AUR, dacă partidul lui George Simion trece de 20%, există şansa reală ca în turul doi la alegerile prezidenţiale să ajungă candidatul PSD şi candidatul AUR. Într-o astfel de situaţie se va vota ca la alegerile din anul 2000, cu „răul cel mai mic”.
Este un calcul politic perfect logic, bazat pe un fapt concret, de necontestat. Drepta politică, după alegerile din anul 2004 a continuat să se dezintegreze. Mulţimea de partide apărute şi dispărute, fracturile, fuziunile, nu au reuşit să conducă la o coagulare reală în jurul unui partid puternic.
Cei mai neîmpăcaţi adversari ai PNL sunt şi acum partidele de dreapta, USR, PMP, Forţa Liberală, PN|CD, ALDE şi altele care există mai mult cu numele. Dacă fiecare dintre aceste partide vor avea candidaţi prezidenţiali, drumul lui George Simion spre turul doi este deschis.
PSD va trebui să aibă grijă de candidatul AUR ca de oul roşu. Se şi observă că între cele două partide există o înţelegere tacită, un fel de pace albă. George Simion bate numai la uşilor primarilor PNL şi USR. Când PNL a cerut scoaterea AUR înafara legii, PSD nu s-a raliat la acest demers nedemocratic.
Dacă PSD câştigă alegerile prezidenţiale din 2024 devine şi principalul partid de guvernare. Eventual, pentru a-şi proteja imaginea, va fi susţinut parlamentar de AUR, aşa cum s-a întâmplat în mandatul 2000 -2004 când guvernul PSD condus de Adrian Năstase a fost susţinut în parlament de PRM.
Pe de altă parte, partidele de dreapta nu se mai bucură de susţinerea necondiţionată ca după 1990. Au dezamăgit prea mult atât guvernele de dreapta, cât şi preşedinţii de dreapta.
Zece ani cu Traian Băsescu şi alţi zece ani cu Klaus Iohannis nu au reuşit să convingă românii că dreapta are soluţii mai eficiente decât stânga. Nici cultural, nici economic, nici social, şi cu atât mai puţin în sistemul juridic, nu s-au înregistrat progrese notabile în cei 20 de ani cu preşedinţi de dreapta.
De ce este atât de important preşedintele? Pentru că numeşte primul ministru, fără să ţină seama de aritmetica parlamentară. Republica semi-prezidenţială permite forţarea Constituţiei, conducând la un regim semi-autoritar în care preşedintele nu guvernează, dar conduce.
Se poate spune că până la alegerile din 2024 se vor schimba multe. Problema este că în România nu se schimbă mult lucrurile nici în 20 de ani, nu în doi ani.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu