De ce arată românii cum arată...

 

Ieri, odată cu intrarea în minivacanță, a debutat sezonul curățeniei mari de iarnă în casa familiei mele. Așa că nu-i de mirare că, umblând printre lucrurile scoase de ici-colo pentru a fi aranjate colo-ici, m-am lovit de o scară, ocazie cu care am tras o trântă voinicească. Cu toate cele peste 110 kilograme ale mele.

Aseară stăteam și îmi admiram degetul mare de la piciorul drept. Era vânăt și umflat de la lovitură. Mai admiram și unghia, afectată de perioada lucrată în minerit, când purtam cisme de cauciuc și vara. Tot acolo, pe același deget, este o cicatrice, rămasă în urma unei tăieturi de topor. Eram de vreo 10-11 ani când am mers cu tata în pădure, să aducem frunză pentru oi, hrană pe timp de iarnă. O creangă s-a împotrivit toporului meu, așa că am dat mai tare. Se vede și azi urma...

Același deget l-am tăiat într-un ciob de gresie, fiind nevoie de intervenția ambulanțierilor pentru a opri hemoragia. Se vede și  cicatricea aia.

Toate semnele astea sunt pe doar câțiva centimetri pătrați!

Mai jos cu câțiva centimetri, în talpă, am urma unei scoabe care mi s-a înfipt în picior umblând pe galeriile minei Cojmănești, Gorj. Tot acolo am un semn de la un furuncul crescut în talpă, în vremea studenției.

Mă gândeam aseară că nu e de mirare că arată degetul meu cum arată, ținând cont de loviturile primite. Și mă mai gândeam cum mi-o fi ficatul, care a primit mult mai multe lovituri :))

Azi e Ziua României. Îmi dau seama de ce arată românii cum arată, după câte lovituri primesc de la cei de deasupra lor.

Mă gândesc că degetul meu se va face bine. Și românii!

Ioan BUDA TZETZU

La mulți ani, ROMÂNIA NOASTRĂ!

 

PATRIA

tărâm de vis,

strune de viori,

dansuri de curcubeie,

prune coapte, roşie lumină,

greieri răspândiţi prin mirişti,

zbor de cocori, cântec de măiastră,

ai intrat definitiv în sângele meu.

 

 

Ţie îţi dărui şi inima

şi visele, faptele şi zborul,

spre tine vin zi ori noapte, spăşit,

neodihnită ţărână-n mişcare,

stropită de veacuri, din plin,

cu sângele strămoşilor noştri.

 

Dincolo de stele, de gând,

patria e ţinutul vorbelor alese,

e lumea fermecată a copilăriei,

e vatra casei, e cartea de citire,

e rostul lumii mele, e-un univers închis!

 

 Preluare https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2022/12/01/patria-2/#more-62612

1 Decembrie 1990, la Alba Iulia

 

Vasile Ona Jotu, din dreapta Tisei, Gheorghe Pârja, din stânga Tisei, Ion Huzău din dreapta Tisei și regretatul profesor Ion Vancea, din stânga Tisei, la Alba Iulia, 1 Decembrie 1990, laolaltă, sub drapelul unității naționale.

                                                                                                    de Gheorghe Pârja

Noi, cei trecuți prin grila vremii, ne aducem aminte cum în tinerețea noastră am tresărit la Ziua de 1 Decembrie, Ziua astrală a poporului român. Era un capitol scurt despre acest eveniment, în manualele școlare, dar aveam dascăli luminați, istorici curajoși, care ne spuneau adevărul, cât se putea spune, despre Unirea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Transilvaniei cu Patria Mamă. Nu s-a vorbit despre românii maramureșeni din dreapta Tisei. Eu, trăit o tinerețe pe malul râului-hotar – am numit apa Tisei, aveam în mine o neliniște istorică, cu multe întrebări despre Maramureșul mușcat, de dincolo de apă. Elev fiind la Sighetul Marmației, am stat un an în gazdă la unchiul Ion și mătușa Pălăguță, care aveau casa pe graniță, în cartierul Cămara!

Acolo am învățat istoria despre românii din dreapta Tisei, despre legăturile interzise cu ei. Orice frunză care tremura în sălciile de pe malul apei îmi punea întrebări. Când murea cineva din familiile despărțite, se flutura pe malul Tisei un steag negru, când era vorba de nuntă, un steag alb. Am fost martor la asemenea comunicări sinistre. Dincolo de apă era o parte a destinului tatălui meu. Prima nevastă a lui, Maria, era româncă din Slatina (Solotvino). S-a stins din viață după ce au murit cei trei copii. Despre asta am scris. Cum să nu tresari la asemenea întâmplări ale vieții, care s-au zidit în mine. De aceea, în primăvara anului 1990, am trecut apa Tisei să-mi cunosc neamurile, prin alianță, și alți destoinici maramureșeni din dreapta Tisei. Cu ei am convenit atunci, că ne vedem de 1 Decembrie la Alba Iulia.

Așa s-a întâmplat. A bătut ceasul istoriei și ne-am dat mâna, înfășurați în tricolor, cu energicul maramureșean, Vasile Ona Jotu, și cu profesorul și istoricul Ion Huzău, cu alți maramureșeni din dreapta Tisei, de Ziua Națională a României, în fața Catedralei Reîntregirii Neamului. Noi eram mai mulți din Maramureșul Voievodal. Atunci am simțit, cu entuziasmul firesc, că sufletele noastre au multe crezuri comune. Da, nu ne-am uitat, ne-am descoperit că suntem de aceeași limbă română. Am conservat într-un text, publicat atunci, emoția istoricului Ion Huzău, din dreapta Tisei: „În primul rând voiam să venim și pe jos la Alba Iulia. O asemenea sărbătoare este a tuturor românilor. Deși nu am fost integrați în granițele României modene, noi nu am uitat că suntem români. Am ținut să venim la sărbătoarea Unirii deoarece în 1918 au participat și români maramureșeni din dreapta Tisei, și această tradiție vrem să o continuăm și noi. Când am trecut frontiera peste râul Tisa ne-au cuprins emoțiile. La Sighetul Marmației, i-am ascultat pe profesorii Gheorghe Mihai Bârlea și Ion Ardeleanu-Pruncu vorbind despre cei care au făptuit Unirea cea Mare. Am reținut un episod de neuitat. La Marea Adunare de la Alba Iulia s-a strigat: <Trăiască România Mare, de la Nistru pân la Tisa>. O voce din mulțime a răsunat: < Noi suntem de acord cu Unirea, dar nu suntem de acord cu deviza. Corect este: Trăiască România Mare de la Nistru până dincolo de Tisa>. Era vocea lui Mihai Dan, din Apșa de Mijloc, un bărbat din dreapta Tisei. Când am intrat în Alba Iulia am simțit că mi se aprinde sufletul. Ne-am încadrat în coloana Maramureșului și am ajuns în fața Catedralei Reîntregirii Neamului. O zi de neuitat!”

Atunci frații români din dreapta Tisei au dorit să se întâlnească cu oamenii politici ai acelui timp, să le spună că ei sunt vitregiți de Patrie, că nu și-au uitat limba și datinile, că au simțăminte românești. Puternicii zilei de la 1 Decembrie 1990 s-au certat, și-au spus cuvinte nepotrivite. În frunte erau Ion Iliescu, Petre Roman, contra lui Corneliu Coposu. Eram foarte aproape, în raza urii politice. Așa că nu au avut timp să primească adeziunea pe care o purta istoricul Ion Huzău, în numele românilor din Maramureșul mușcat. Pe câteva foi volante ale țărăniștilor scria că România nu trebuie să uite de Basarabia și Bucovina de Nord. Maramureșenii din dreapta Tisei erau la Alba Iulia 1990, românii uitați.

Acolo, sub steaguri tricolore, am vorbit mult cu Vasile Ona Jotu, cu Nița Ona, cu Maria Huzău. Sentimentele lor le-am pus în versuri al căror mesaj are jale, dor și demnitate. Nu, fraților, nu v-am uitat! Eu v-am dăruit o carte în care am pus și sufletul vostru trezit în istorie. O carte pe care i-o datorăm dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii județene Petre Dulfu din Baia Mare. Da, Oglinzile Nordului! Cu aceste întâmplări cu vocație istorică, din 1 Decembrie 1990, am socotit să cinstesc și eu Ziua Națională a României, 2022. Conectat cu ființa la Noi, românii din Limba Română.

La Mulți Ani, ROMÂNIA!

Cornel Nistorescu: Ziua României

Toate necazurile care au venit peste noi și toate care s-au petrecut în anul acesta ne-au ajutat să redescoperim că suntem români și că avem o țară.

Anul acesta ne-am dus mai des cu gîndul la Sfîntul Andrei, protectorul Româiei. Intrarea Rusiei în Ucraina ne-a adus aminte că România se află nespus de aproape de o Putere Militară care se întinde de la Nistru pînă la Marea Japoniei.

Anul acesta ne-a reamintit că hoardele de muscali au trecut de nenumărate ori peste noi și că istoria se poate repeta. Anul acesta ne-a adus aminte că suntem separați în două țări și că Rusia exercită o amenințare continuă asupra fraților noștri de peste Prut. Ne-a adus aminte că mulți dintre frații noștri trăiesc în țara cotropită și aflată în război și că decenii la rînd nu am făcut niciun gest în apărarea lor.

Anul acesta am fost aproape obligați să ștergem de praf paginile unui Dosar istoric al României, deschis ca o rană pe partea de Nord și de Est a țării noastre.

Anul acesta ne-a obligat să recunoaștem că avem o țară de reparat și de îndreptat. Trenurile merg și mai prost, avioanele țării noastre abia mai zboară. iar pe șosele curg șuvoaiele de rable de care abia mai încăpem.

Pentru cei care locuiesc mai mult în țara nesfîrșită a internetului a venit vremea ca după călătoriile lor virtuale în Țara de Foc sau prin Țara Indiilor și în Țara Ghețurilor să afle că au o țară apărată și de alte armate și că poate fi și ea amenințată.

Mai nou, anul acesta au aflat că trăiesc și cu riscul să rămînă fără curent, fără căldură și fără gaze și că, în caz de pericol, și ei ar fi printre cei înrolați și chemati să își apere țara.

Anul acesta ne-a ajutat să înțelegem care este valoarea prezenței României în NATO, dar și care este prețul.

Anul acesta au reînceput dezbaterile privitoare la suveranitatea României. Ca răspuns la chinurile nenumratelor integrări, a fost redeschis dosarul suveranității.

Anul acesta ne-a ajutat să descoperim că după atîta engleză și frangleză, vorbite prost pe la televiziuni și în adunări publice, mai avem și limba română pe care o împestrițăm pînă cînd nu mai încape în dicționare.

Anul acesta ne-a ajutat încă puțin să redescoperim mîncărurile românești, legumele și fructele și să facem diferența față de cele produse pe aiurea.

Anul acesta, sondajele ne-au ajutat să aflăm că există un interes românesc și că ar putea exista și un Interes Național al țării noastre.

Anul acesta a început să ne treacă prin gînduri ideea adormită în capetele noastre că am putea fi Uniți.

Anul acesta am putut vedea și mai bine cum ungurii își apără interesele și că în afara unui obligatoriu răspuns românesc trebuie să mai învățăm de la ei.

Anul acesta am reumplut cu sensuri și reîncărcat cu bucurii cuvîntul „acasă„.

Anul acesta am descoperit că avem o țară, dar nu avem conducători.

 

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul.ro

 

  

Sf. ANDREI – Apostolul ROMÂNILOR

Motto:

             „Sămânța din care a răsărit acest popor e nobilă și poporul nu va pieri decât atunci când românii vor uita noblețea seminției lor”.

Mihai Eminescu-„Poet nepereche”

 „Sfântul slăvit şi atotlăudat Apostol ANDREI, s-a născut în orăşelul Betsaida, de pe malul Lacului Ghenizaret, în anul 6 d.Hr. şi a fost fiul lui Iona din Galileea, şi fratele lui PETRU, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântul Ioan Botezătorul. Dar dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul  către Iisus şi zicând: „Iată Mielul lui Dumneuzeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29), Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: „AM GĂSIT PE MESIA, CARE SE TÂLCUIEŞTE HRISTOS" (Ioan 1, 41). Şi astfel, l-a atras şi pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune şi „APOSTOLUL CEL DINTÂI CHEMAT AL DOMNULUI". 

Din zilele acelea ca şi ceilalţi Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului însoţindu-L pe drumurile Ţării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieştilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor faptelor minunate săvârşite de Domnul, s-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viaţă al credinţei celei noi întemeiată de Hristos şi, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moatea Lui pentru noi şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii.

După Înălţarea Domnului la cer şi după Cinzecime, Tradiţia Bisericii ne spune că Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propoveduire. Atunci, acestui întâi chemat, - i-a căzut sorţul să meargă  în Bitinia, Bizanţia, Tracia, Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia, adică Dobrogia noastră de astăzi, şi până la Crimeea. A umblat în aceste locuri nu în grabă, ci în fiecare zobovind şi răbdând multe împotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă din nou în Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie şi, străbătând celelalte ţări, a ajuns în ţinutul Peloponezului, unde pe mulţi i-a  atras de la idoli la Hristos.

A avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, în anul 60 la Patras lângă Corint în Grecia, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căruia i s-a spus:„CRUCEA SFÂNTULUI ANDREI".

Tradiţia Bisericească, ne spune într-o colindă tradiţională de „schitul Sf. Andrei", unde Decebal şi Traian ascultau slujbele de acolo. Multe Biserici, Schituri, Mănăstiri, credincioşi, în semn de recunoştinţă, poartă numele Sf. Andrei,

„Pe propoveduitorul credinţei la geto-daci şi slujitor al Cuvântului, pe ANDREI cel dintâi chemat să-l lăudăm, că pe strămoşii noştri i-a adus la credinţa lui Hristos, crucea în mâini ţinând şi izbăvind din înşelăciunea diavolului sufletele lor, pe care  le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toţi ROMÂNII să-l lăudăm, să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu să ne ferească de toată răutatea  şi să mântuiască sufletele noastre" (Stihira glasului 6 la Utrenia din 30 noiembrie).

P.S. Matei cap. 28, vers. 18-20: „Apropiindu-se Iisus de Apostoli le-a vorbit lor zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin”!

Cu dragoste creștinească,

                                                             părintele Ilie

SANTUL ANDREI. Un cuvant de intampinare pentru romani!

 

Mneața bună! 30 noiembrie. Sărbătoare. Sfântul Andrei. Un motiv (întemeiat!) de a te auzi, de a te întâlni cu cei sărbătoriți. La o cafea. La un ceai. La o bere sau un vin. Atenție... e cu post, totuși. Tuturor celor care azi își serbează onomastica, din suflet LA MULȚI ANI cu sănătate. Gânduri bune și mereu zâmbet... Să fiți binecuvântați cu toții! Ce mai, vorba multă... (cunoașteți sintagma!). Fără abuz. Toate cu măsură. Pentru cei din Baia Mare... Teatrul ARARAT Baia Mare (director Claudiu Pintican) a lansat invitația de a participa, începând cu ora 19.00, la spectacolul dedicat IN MEMORIAM VASILE LUCACIU. Voi onora invitația din drag și din respect. Avem nevoie de astfel de evenimente, cu atât mai mult cu cât, Vasile Lucaciu, este declarat, începând cu acest an, 2022, ,,Erou Național". Demersurile pentru declararea lui Vasile Lucaciu - Erou Național, au durat câțiva ani, o dovadă în plus că cei care au avut această inițiativă sunt adevărați luptători, buni creștini, români puternici. Felicitări, tuturor, implicați în acest demers. Felicitări, col. (rtg.) Gavril Babiciu! Felicitări, Primăria comunei Șișești, prin primar Mircea Tetiș!

VASILE BELE

Declarația de dimineața - Siviu F.

 

Câteva cuvinte despre târgul de Crăciun de la #Sibiu: Două sărmăluțe - 35lei(7€), o gogoașă cu o lingură de cașcaval ras - 20lei(4€), un pahar de vin fiert 15lei(3€), o clătită cu gem 25lei(5€).

Ok, știu că sunt eu mai zgârcit fiind familist cu 2 copiii însă tot mi se par niște prețuri exagerate pentru români, ori fi prețuri de Germania sau refugiați Ucraina, ori NATO!

P.S. Îl invit pe domnul ministru Budăi să vină cu familia PSD aici pentru o săptămână!

Casa Armatei este Casa Țării, spune dr. Ilie Gherheș! Și pentru patriotul-poet Iacob Oniga este la fel!

 

Azi, 29 noiembrie 2022, la invitația președintelui Filialei Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria” - Col (r) Ioan Bota Ioan am participat la un eveniment de excepție, simpozionul dedicat Zilei Naționale a României – ”Te salut, Te iubesc și Te respect Românie”, desfășurat la Cercul Militar din Baia Mare. În prezența unui public select și numeros, au vorbit despre această zi importantă - prof. dr. Teodor Ardelean, prof. dr. Ilie Gherhes , col.(r) Mircea Fechete și col.(rtg) Gavril Babiciu care și-a lansat și cartea dedicată eroului Vasile Lucaciu. Au evoluat, de asemenea, Corul ”Armonia Chioreană”, eleva Maria-Silvia Breban la vioară și a vorbit despre activitatea sa culturală preotul Radu Botiş.

M-am prezentat în fața auditoriului cu un recital de poezie, de suflet, din creația proprie, fiind răsplătit cu o Diplomă de Excelență, fapt pentru care aduc mulțumire președintelui filialei, Col(r) Ioan Bota.

Spre inimile dumneavoastră vă transmit poezia ”Veșnica suferință”:

Veșnica suferință

Ne-apasă jugul tot mai greu

Pe trupul frânt și istovit,

Doar Bunul nostru Dumnezeu

Știe ce ne e rânduit.

Din veci au încercat popoare

Să sape-n glia strămoșească,

Ca rănile să ne doboare

Trăirea noastră românească.

Ne-au ars pădurile și câmpul

Și aurul ni l-au furat,

Ne-au pârjolit prea des pământul,

Fântânile ni le-au secat.

Târât-au pruncii prin războaie

Și mamele le-au spintecat,

Curgându-ne lacrimi șiroaie

Pe-obrazul fără de păcat.

Și, ne-au ucis conducătorii

Pe roată, arși și înjungheați

Crezând c-au repurtat victorii,

Dar au fost tragic înșelați.

Că, n-au putut să ne-otrăvească

Nimic din ce avem mai sfânt,

Dorul de limba românească ,

Ori morții noștri din mormânt.

Au vrut să ne stâlcească graiul

Și portul să-l uităm pe veci,

Sau să ne pierdem cântul, traiul

Pe căi străine, drumuri seci.

Cu toată ura și-umilința

Noi suntem, încă, în picioare,

Că nu ne-am lepădat credința

În Cel de Sus și-n Maica Mare.

                                                                                Iacob ONIGA

 

Lucian Romașcanu răspunde clujeanului Csoma Botond: Transilvania este istoric a românilor, unde trăiesc și unguri și sași și evrei

 

Transilvania este istoric a românilor, unde, într-adevăr, au trăit și trăiesc și unguri și sași și evrei, spune ministrul social-democrat al Culturii, Lucian Romașcanu. El i-a răspuns astfel deputatului UDMR Csoma Botond, care a declarat, de la tribuna Parlamentului, că „liderii politici și religioși ai românilor ardeleni știau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci și unguresc, săsesc și evreiesc”, atunci când s-a făcut Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

„Astăzi, la ședința solemnă a Parlamentului României am trăit bucuria rememorării imensei realizări istorice, regăsirea între granițele aceluiași stat național a tuturor provinciilor unde românii erau, de veacuri, majoritari”, a scris Romașcanu pe Facebook.

„Între discursurile parlamentarilor, încărcate de patriotism dar și de date istorice, unul discordant l-a avut, din păcate, un parlamentar al UDMR, deputatul Csoma Botond. Fiind un răspuns „la cald”, mă rezum acum doar la câteva idei: Transilvania este istoric a românilor, unde, într-adevăr, au trăit și trăiesc și unguri și sași și evrei. Declarația de la Alba Iulia a fost și este o promisiune respectată a statului român. România este citată drept un serios exemplu de bune practici în privința tratamentului minorităților, inclusiv a celei maghiare: reprezentare în parlament, prezență în aproape toate guvernele post-decembriste, învățământ de toate gradele în limba maternă etc. etc”, a adăugat el. „România și românii trebuie să fie respectați și apreciați pentru toate cele menționate. Nimeni nu ar trebui să aibă motive sau interes să joace o carte periculoasă care a dovedit, istoric, un potențial distructiv major. La Mulți Ani, România! La Mulți Ani, românilor, de toate naționalitățile!”, a continuat Romașcanu, titrează Digi24.

În discursul din timpul ședinţei solemne a Parlamentului, Csoma Botond a spus că „liderii politici și religioși ai românilor ardeleni știau foarte bine că Ardealul nu era numai românesc, ci și unguresc, săsesc și evreiesc”.

Sursa:NapocaNews

Internetul va fi controlat de Serviciul Român de Informații (SRI), nu de MApN

 

Întreaga presă a publicat un Comunicat APADOR-CH cu cinci propuneri ale acestei asociației față de proiectul de „Lege privind securitatea și apărarea cibernetică a României”, aflat în dezbatere publică pe site-ul ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării.

Toate cele cinci propuneri ale Apador-CH se referă la „atibuțiile acordate MApN de proiectul de lege”, sugerînd că în acest fel se va militariza Internetul. Ca urmare, concluzia din Comunicat este aceasta:

„Toate aceste atribuţii acordate MApN de proiectul de lege, suplimentar faţă de atribuţia – rezonabilă – privind apărarea și protecţia sistemelor și rețelelor informatice aparținând MApN, vor duce la o implicare excesivă a militarilor în spaţiul cibernetic, care este de nedorit din perspectiva normală că spaţiul cibernetic, ca şi cel geografic, ar trebui să fie un spaţiu predominant civil, în care armata/autorităţile militare să nu aibă un rol central şi dominant, ci să reprezinte o excepţie, ca prezenţă, participare şi implicare. De aceea, din art. 29 din proiect ar trebui eliminate atribuţiile prevăzute pentru MApN”.

Deși pare o concluzie corectă, rezultată din textul proiectului de lege, totuși, COMUNICATUL APADOR-CH ESTE O DIVERSIUNE GROSOLANĂ, menită să distragă atenția de la pericolul principal, adică ROLUL DOMINANT ATRIBUIT SRI-ULUI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTROLUL INTERNETULUI!

Simpla lectură a proiectului de „Lege privind securitatea și apărarea cibernetică a României” ne dă întru totul dreptate și, în acest sens, reproducem mai jos două articole semnificative:

Deci, în sensul prezentei legi, SRI este autoritatea competentă la nivel național în domeniul cyber intelligence, nu MApN, care, potrivit art. 11, citat de Apador-CH, are doar atribuții pentru rețelele informatice din armată: „are atribuții în domeniul securității cibernetice pentru rețelele și sistemele informatice care susțin capabilitățile militare de apărare”!

Dar, ceea ce s-a uitat este faptul că acest proiect de lege aflat în dezbatere publică datează de ani de zile, avîndu-și originea în mandatul lui Ion Iliescu, continuînd apoi în mandatul lui Traian Băsescu, iar acum se încearcă legiferarea în mandatul lui Klaus Iohannis.

În acest sens, cei interesați pot să recitească articolul nostru „SRI deţine şi „Centrul Naţional Cyberint” pentru controlul total al Internetului”, publicat în „Cotidianul” din 7 aprilie 2016!

Avusese loc atunci simpozionul „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”, organizat de Centrul de Resurse Juridice (CJR), iar Iohannis tocmai anunțase că cheamă la consultări toate partidele „având în vedere că vorbim de securitatea națională, securitatea cyber, organizarea serviciilor, aceste chestiuni sunt foarte sensibile și privesc pe toată lumea”.

Reluăm aici pasajul care se referă la interceptarea și controlul Internetului, deși ar trebui urmărită cu atenția și secțiunea referitoare la interceptarea telefoanelor:

„CENTRULUI NAŢIONAL CYBERINT” DEVINE AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE INTERCEPTAREA COMUNICAŢIILOR PRIN INTERNET

După cum se vede, magistraţii sînt preocupaţi de felul în care a fost rezolvată problema scoaterii SRI din cercetarea penală, aşa cum a decis CCR. Eforturile Ministerului Justiţiei, dar şi ale Guvernului, în general, de a oferi în continuare un rol sporit ofiţerilor SRI, în detrimentul magistraţilor nu este privit cu ochi buni de către magistraţi, mai ales după ce a ieşit la iveală că acel Centru Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC), înfiinţat prin Hotărîre CSAT încă din 2002 ca structură internă în cadrul SRI, a devenit acum Autoritatea Naţională de Interceptarea Comunicaţiilor! Magistraţii au înţeles însă că aceeaşi activitate, declarată de CCR ca neconstituţională, devine prin acest OUG o activitate legală!

Şi, pentru a întregi intenţiile Preşedinţiei şi Guvernului de a spori rolul şi puterea SRI în raport cu toate celelalte instituţii, precum şi cu cetăţenii, se anunţă deja că se pregăteşte o procedură similară şi pentru interceptarea comunicaţiilor prin Internet!

Culmea este că toate informaţiile despre acest Centrului Naţional Cyberint(CNC) se pot afla de pe site-ul Ministerul Afacerilor Externe, la secţiunea „Strategia de securitate cibernetică a României”, care poate fi consultată la adresa http://www.mae.ro/node/28367. Ce aflăm aici? „Prin Hotărârea CSAT nr. 16/2013 şi HG nr. 271/2013 a fost aprobată Strategia de Securitate Cibernetică a României, care stabileşte cadrul conceptual, organizatoric şi de acţiune necesar asigurării securităţii cibernetice”.

Aflăm aici şi care este obiectivul Strategiei: „Principalul obiectiv al Strategiei de Securitate Cibernetică a României îl reprezintă crearea unui sistem naţional integrat – Sistemul Naţional de Securitate Cibernetică (SNSC) organism care are rolul de a superviza implementarea coerentă a tuturor măsurilor de prevenire şi reacţie la atacurile cibernetice împotriva instituţiilor publice sau a companiilor private şi care reuneşte autorităţile şi instituţiile publice cu responsabilităţi şi capabilităţi în domeniu”.

Totul pare în regulă, numai că, după această „pregătire” a auditoriului, MAE trece la lucruri concrete şi introduce SRI în ecuaţia acestei Strategii, arătînd cine asigură implementarea sa:

– „Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică (COSC), al cărui Regulament de Organizare şi Funcţionare a fost aprobat prin Hotărârea CSAT nr. 17/2013; COSC este format din reprezentanţi la nivel de secretar de stat din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională, inclusiv ai MAE şi care realizează coordonarea unitară a SNSC. Funcţia de coordonator tehnic al COSC este asigurată de către „Serviciul Român de Informaţii” în calitate de „Autoritate naţională în domeniul securităţii cibernetice” prin intermediul „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) care informează operativ COSC cu privire la apariţia incidentelor cibernetice care pot aduce atingere securităţii naţionale;

– Grupul de Suport Tehnic (GST) – format din reprezentanţi la nivel de expert din cadrul instituţiilor sistemului de securitate naţională reprezentate în cadrul COSC”.

Ni se spune pe şleau: „În structura SRI funcţionează Centrul Naţional de Securitate Cibernetică (CNSC) care, în caz de atac cibernetic asupra securităţii cibernetice a României, este punct de contact pentru relaţionarea cu organismele similare din străinătate”.

Tot pe site-ul MAE aflăm că Legea privind Securitatea Cibernetică a României se află în dezbatere publică încă din 28 ianuarie 2016, şi este a doua variantă, după ce CCR respinsese prima propunere.

Fără să se dea vreo garanţie în privinţa respectării drepturilor omului, Strategia de Securitate Cibernetică invocă, totuşi, cîteva principii: libertate, democraţie, demnitate, egalitate, solidaritate, statul de drept, urmand recomandările UE din documentul „Diplomaţia Cibernetică Europeană – „An outline for European Cyber Diplomacy Engagement” (adoptat cu ocazia Consiliului UE pentru Afaceri Generale din 11 februarie 2015). Angajamentul României, alături de celelalte state prevede chiar la primul punct: „aplicabilitatea drepturilor omului în cadrul spaţiului cibernetic (« Liniile Directorare ale UE privind Drepturile Omului asupra Libertăţii de Expresie online şi offline »)”!

Dar, atunci cînd este vorba despre respectarea drepturilor omului, tocmai SRI este instituţia care să le garanteze? Mai ales acum, cînd CCR tocmai a decis că interceptările judiciare efectuate de Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor (CNIC) au fost declarate neconstituţionale?

De remarcat că şi acest „Centrului Naţional Cyberint” (CNC) a fost înfiinţat cu mult timp în urmă tot prin Hotărîre a CSAT, şi tot în cadrul SRI, la fel ca şi „Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor” (CNIC), fiind, la rîndul său, declarat ca „Autoritate Naţională în domeniul securităţii cibernetice”! A fost dotat cu tehnică încă din momentul Hotărîrii CSAT, astfel încît acum se pregăteşte să devină singura instituţie care asigură securitatea cibernetică, mai exact cea care va putea să supravegheze tot ce ţine de folosirea Internetului!

Marţi şi miercuri partidele sînt chemate la Cotroceni, unde Preşedintele Iohannis intenţionează să determine toate forţele politice să treacă rapid prin Parlament Legile Securităţii, între care SECURITATEA CYBERG are un rol central.

Putem spune că, practic, prin „Centrul Naţional de Interceptarea Comunicaţiilor” (CNIC) şi „Centrul Naţional Cyberint” (CNC), SRI va deţine o putere uriaşă prin care va controla atît comunicaţiile prin telefonie, cît şi pe cele prin Internet, adică absolut TOTUL!

Cu un control civil formal, aşa cum au opinat şi magistraţii prezenţi la simpozionul organizat de CJR sub titlul semnificativ „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghere”. Cine ne dă aceste garanţii?”

În acel articol, din care am reprodus pasajul de mai sus, publicam și opiniile unor magistrați despre ambele abuzuri ale CSAT, atît cele referitoare la interceptarea convorbirilor telefonice de către SRI, cît și cele referitoare la controlul Internetului de către SRI:

 – Judecătoarea Gabriela Baltag, preşedinta AMR (devenită ulterior membru CSM): „Mă întreb de ce a fost consolidat an de an SRI. De ce nu şi Parchetele, Judecătoriile, Tribunalele şi Curţile de Apel? În privinţa OUG privind interceptările, ce înseamnă pentru judecătorul desemnat că va verifica modul de aplicare a legii în aceste interceptări? Cum va face această verificare un singur judecător care este şi preşedintele Înaltei Curţi? Înţeleg că istoria se repetă, dar nici chiar aşa! Despre „acoperiţi” am întrebat şi noi la CSAT şi am primit ca răspuns o filă şi jumătate, din care am reţinut doar formulele de politeţe! Nu ne rămîne decît să facem toate demersurile în Justiţie pentru a primi răspunsurile pe care le aşteptam de la CSAT. Cei care se joacă cu astfel de Hotărîri ale CSAT se pot trezi în situaţia lui Ficior sau Vişinescu”!

– Judecătorul Norel Popescu, membru CSM: „Am senzaţia că acum, cînd OUG-ul îşi produce efectele, se încearcă închiderea discuţiei publice, astfel încît termenul provizoriu să devină permanent. Trebuie neapărat prevăzut un termen precis al „caracterului provizoriu” al Ordonanţei. De altfel cuvîntul „provizoriu” nici nu se mai regăseşte în Considerente! Ce înseamnă că perioada provizorie „nu se poate estima”? Ministrul Justiţiei a spus în Conferinţa de presă că perioada provizorie de 4 ani ar fi suficientă, dar am impresia că se doreşte ca perioada provizorie să rămînă pentru totdeauna! Oare este bine ca o singură instituţie să deţină totul, adică să efectueze urmăririle, interceptările etc? N-ar fi mai bun modelul german, în care fiecare dintre aceste activităţi este în sarcina unor instituţii diferite?”

– Judecătoarea Dana Gîrbovan: „Înainte de a organiza alte dezbateri despre implicarea SRI în anchetele penale trebuie să lămurim ce este cu acel „cîmp tactic” de care vorbea acel general SRI. Am încercat să găsim textele de lege care să-l justifice şi am constatat că ele nu există! Într-un interviu, Traian Băsescu spunea că, pentru ca lupta împotriva corupţiei să se accentueze, a fost nevoie să se intervină la nivel de CSAT, astfel încît SRI-ului să i se acorde mai multe drepturi decît prevede textul de lege. Ne-am adresat CSAT să ne spună care au fost acele hotărîri ale CSAT şi am primit răspunsul că „la nivelul anului 2005 nu mai erau suficiente atribuţiile prevăzute în Legea SRI”! În loc să modifice Legea SRI, s-a preferat o Hotărîre a CSAT care, fiind secretă, noi nu avem acces la ea şi nu ştim ce conţine! De asemenea, nu există nici un text de lege care să spună că trebuie să existe echipe mixte, formate din procuror şi ofiţeri SRI! Se pare că SRI îşi depăşeşte atribuţiile. Astfel, în anul 2004, CSAT a emis o Hotărîre prin care procurorul putea da aprobare pentru supraveghere, deşi legea acordă acest drept DOAR judecătorului! Evident, şi această Hotărîre CSAT, fiind secretă, cetăţeanul nu are nici o posibilitate să se apere în faţa ei! Şi pe această chestiune am acţionat în judecată CSAT pentru că nu ne-a răspuns în termenul legal la întrebările noastre. Am cerut explicaţii despre acel „cîmp tactic” şi de la SRI, dar nici ei nu ne-au răspuns, sub motivaţia secretului”.

– Procurorul Constantin Sima, preşedintele Asociaţiei Procurorilor: „Este rolul Parlamentului să treacă la treabă şi să corecteze această Ordonanţă de Guvern, să nu o lase să-şi producă efecte în timp. Parlamentul este, în fond, singurul organ legislativ, nu CSAT sau Guvernul”.

 Atunci, în 2016, temîndu-se de aceste reacții dure din partea magistraților, oglindite și de puțina presă liberă, autoritățile s-au temut și n-au mai trimis în parlament legea inițiată de CSAT, lăsînd să treacă timpul și să se uite de gravele ilegalități propuse.

„CYBERINT” DEJA FUNCȚIONEAZĂ, DEȘI ABIA ACUM LEGEA ESTE ÎN DEZBATERE PUBLICĂ

Dar, în acest timp, Cyberint-ul a funcționat în ograda și sub conducerea SRI! Așa cum vedeți în fotografia din deschidere, „Centrul Național Cyberint” îl are chiar ca șef pe generalul SRI Anton Rog! Întrebarea care se naște este: care este baza legală a funcționării acestui Cyberint, din moment ce abia acum se urmărește legiferarea lui, legea aflîndu-se în dezbatere publică? Tot o Hotărîre a CSAT?

Acum, profitîndu-se de războiul din Ucraina, deci, chipurile, de o situație specială creată de războiul hibrid, care implică și Internetul, ai noștri vor să strecoare în parlament aceeași lege care a născut atîtea suspiciuni acum cîțiva ani.

Practic, se încearcă legiferea unui abuz, Internetul devenind astfel noul „cîmp tactic” al SRI, adică un domeniu pe care să-l controleze după bunul plac, activitatea secretă a SRI extinzîndu-se și asupra acestui domeniu în care SRI nu are ce căuta decît în situații speciale, după autorizarea de către o instanță de judecată, la fel ca în cazul convorbirilor telefonice! Altfel, se va deschide larg ușa unor abuzuri teribile care vor călca în picioare cele mai elementare drepturi ale omului!

Faptul că APADOR-CH a încercat să deturneze atenția de la problema-cheie a acestei legi, arătînd cu degetul spre Ministerul Apărării Naționale pentru a acoperi miza adevărată, care este controlul total al Internetului de către SRI, arată, fără putință de tăgadă, că și acum se încearcă adormirea vigilenței opiniei publice pentru ca, odată trecută prin parlament, proiectul aceasta să devină una dintre cele mai periculoase legi emise în ultimii 30 de ani!

Pentru cei care nici acum nu înțeleg care este pericolul acestei legi spunem doar atît: activitatea unei asemenea instituții care să controleze Internetul, ca și cea care reglementează ascultarea telefoanelor, nu se poate desfășura decît de către o instituție independentă, aflată sub control parlamentar! În nici un caz de către SRI.

 

Autor: Ion Spânu

Sursa: Cotidianul.ro

Qatar – Cupa mondială 22. Un nou mod de a vedea în viitor. Fotbalul și orcii

Pentru Putin și orcii lui Campionatul mondial de fotbal din Qatar nici nu există. Nici nu le pasă de frumusețea golului lui Richarlison. Sau de fenomenul Kylian Mbappé, pentru care toate conflictele din lume ar trebui să se oprească să-l admire. Nici de frumusețea unor meciuri ca Brazilia-Serbia, Portugalia-Ghana, Anglia-SUA, Franța-Australia, Japonia-Germania, Franța-Danemarca sau Spania-Germania!

Nici nu le pasă că țările adunate acolo vor ca lumea să meargă spre pace, spre frumusețe, spre prietenie. Dimpotrivă, Putin și orcii lui vor ca lumea să meargă spre război, spre distrugere și moarte. Ei chiar declară „avem arme pentru toată lumea”. Adică declară război întregii planete! Dacă după 9 luni de lupte absurde, „marii strategi” ai Rusiei nu au găsit o soluție de pace, înseamnă că ființa lor este bolnavă, înseamnă că Dumnezeu i-a părăsit și că în țara lor stăpân este diavolul. Ei vor o nouă ordine mondială, vom ca toți să joace cum vor ei!

Dacă voi aveți plăcerea să jucați țurca sau să bateți mingea, zic ei, noi avem plăcerea de a ucide! Și chiar veteranii lor declară cu o ură ieșită din minți: „Ucideți-i pe ucraineni, pe toți! Să nu mai rămână nici unul! Să fie ștearsă țara lor de pe fața pământului!”

Ce vor ei, vor să fie călăi și toți să le recunoască meritele de călăi. Privesc cu dezgust spre Occident, spre ce au creat mai frumos oamenii! Vor să facă noi campionate „mondiale” în care să joace numai ei cu ei! Să nu mai trăiască sportiv și artistic la concurență cu alte țări, ci doar în Siberia lor să se petreacă toate campionatele! Ba marele Nikita Mihalkov s-a înhămat că va organiza el un Oscar asiatic, să le dea peste nas americanilor și occidentalilor! Nikita Mihalkov, marele cineast, pe care l-am admirat ca pe un geniu. Geniul morții, care dă Oscarul asiatic la morți!

De ce vor ei, Putin și orcii lui, să sfideze pe toată lumea în asemenea hal barbar, să înlocuiască pacea cu războiul, iubirea cu ura?

FIFA a propus ca pe timpul campionatului mondial să tacă armele și să vorbească jocul, fotbalul, cel mai popular sport din lume, să fie liniște în Ucraina, să nu mai fie ucis un om. Dar putiniștii au continuat și mai intens să ucidă, să depășească performanța de a bombarda Ucraina cu sute de rachete, să termine cu lumina, cu resursele de energie, să instaureze dezastrul, panica, moartea. Asta vor, să instaureze pe pământ întunericul?!

De ce nu este oare bine ca popoarele să se întâlnească și să se întreacă în competiții sportive și nu militare? De ce nu este bine să existe o uniune a popoarelor libere, care vor să se simtă bine atâta timp cât trăiesc? Este bine ca Rusia să lipsească de la această competiție mondială și de la multe altele? Este bine ca jucătorii și publicul să se uite la tenismanul Daniil Medvedev, de pildă, ca la un reprezentat al răului, al unei țări revanșarde, bolnave de ură și glorie? NU le mai ajunge rușilor spațul în care trăiesc? Este bine ce fac putiniștii cu poporul rus, că îl condamnă la izolare, la lipsă de demnitate? Ca acum să-l sufoce cu amenințarea „pedepsei cu moarte” pentru cine refuză să moară pentru Rusia, considerându-i lași pe dezertorii ruși care vor să trăiască!

Oamenii vor pace pe pământ, vor bucurie, vor entuziasm. Nu uit imaginea tribunelor la meciul Germania-Japonia, poate cel mai frumos meci de până acum al campionatului, în care Japonia a învins „invincibila” echipă a Germaniei, tribunele pline de japonezi erau în delir, ca și locuitorii din Tokio, ba tot poporul japonez era în acest delir al fericirii.

Fotbalul este un joc. NU se joacă pe viață și pe moarte. Nu trebuie luat nimic în tragic, nici o înfrângere, cum a fost cea a Iranului (2-6 cu Anglia) sau a Costei Rica (0-7 cu Spania). Dovadă ce a hotărât mai apoi Mister Hazard, care a făcut ca învingătorii Germaniei, eroii Japoniei, să piardă în turul secund la Costa Rica!! Și spectatorii japonezi au înceapă să plângă. Râsu-plânsu, ca la teatru, acesta este fotbalul, fiindcă mingea este rotundă și în acest sport nu există disperare, ci numai regula, ai învins, continuă, ai pierdut, continuă!

Cred că nu există nimic mai frumos pe lume decât să vezi la sfârșitul meciului Spania-Costa Rica cum jucătorii spanioli îl îmbrățișau pe portarul costarican, faimosul Navas, consolându-l, învins nemilos, mai ales că el este un portar foarte cunoscut, care din 2019 joacă la PSG!!! Și a jucat și la Real Madrid!… Sau ce imagine rară, să vezi toată echipa Marocului în genunchi, cu capul pe gazon, plecați ca la rugăciunile islamice, când au dat cele două goluri surpriză în meciul cu Belgia!

Până și înfrângerile aici sunt frumoase. Toate finalurile au acest statut de prietenie, căci jucătorii se cunosc între ei, au jucat la aceleași echipe, planeta fotbalului este mică. Toți se bucură, se îmbrățișează, nu există ură, la urma urmei, fotbalul este un sport, un sport popular, cel mai popular de pe pământ, un simplu spectacol sportiv, inventat de englezi.

Și acest campionat mondial ne revelează o anumită realitate, că se petrece o eliberare de specificul național, ceea ce rezultă că în viitor ar fi bine să dispară granițele. Popoarele nu au nevoie să fie înglodate între granițe, acest fapt fiind cauza politicilor revanșarde, a conflictelor armate, a apariției unor monștri ca Putin. Am cunoscut această dorință a omenirii și faptul că este posibil ca ea să prindă viață. A prins la New York, unde se spune că New York-ul nu este America, este Planeta.

Și fotbalul o confirmă.

Categoric, cel mai puternic campionat de fotbal din lume este cel englez. Premier League este campionatul cel mai urmărit din lume. Și ce am constatat aici, la Qatar, că toate echipele imită stilul englezesc, rezumat la pase la portar și contraatacuri rapide. Toate vor să facă un astfel de show.

Și semnificativ pentru această realitate este faptul că nu există echipă națională care să nu aibă cel puțin un jucător legitimat la o echipă engleză. Ori la una din marile echipe europene. Iar acești jucători imprimă echipei naționale stilul și fair play-ul englezesc.

Este uluitor ce vedem la echipa Braziliei, care nu mai joacă în stilul lor clasic, de parcă valsau pe teren. Acum sunt iuți și agresivi. De ce? Fiindcă toți jucătorii lor sunt legitimați la cluburi engleze sau occidentale. Este o altă echipă. E un fel de națională mondială, care a adunat cele mai mari valori ale momentului din fotbalul mondial.

Orice echipă devine astfel multinațională, cum sunt înseși echipele englezești.

Meciuri superbe, în acest stil iute și eficace, au făcut multe echipe în frunte cu Anglia, Franța, Spania, Japonia, Olanda, până și echipele asiatice și arabe se țin aproape, fiindcă toate au în ele cel puțin un jucător care e legitimat la o echipă din Europa, în special din Anglia.

Iar Bucuria spectatorilor, felul cum își susțin echipele preferate, mulți în costumații de carnaval, este poate cel mai frumos spectacol, spectacolul din tribune, care arată nevoia oamenilor de a se bucura, de a se elibera de energie negativă, de a iubi pacea.

Autor: Grid Modorcea

Lumea Poeziilor - Mihai EMINESCU

 

Înscrierile în programul Teach for Romania pentru Generația 🔟 continuă!

• Salutare, !  Înainte de toate, îți dau un pont: citește până la final, căci avem o super-veste  pentru tine! Suntem tare bucuroși că o parte dintre voi, cei cu care noi  purtăm un dialog constant, deja s-au alăturat cauzei noastre!  Dorința de implicare și de producere a schimbării în educație  se simte din ce în ce mai tare și generează efecte de la zi la zi. Știind că ești un profesor motivat și implicat, dorim să rămânem  alături de tine. Motiv pentru care, îți reamintim că  încă se pot face înscrieri în programul Teach for Romania  până pe 3 ianuarie 2023. După cum spuneam și în trecut, copiii au nevoie să cunoască.  Au nevoie de profesori, de oameni care cred că educația  este singura unealtă care deschide minți, cărți și inimi pentru prezent și viitor. Au nevoie de tine. ÎNSCRIE-TE ÎN PROGRAM!