de Gheorghe Pârja
Dimpreună cu poetul Nicolae Scheianu, membru al
Uniunii Scriitorilor din România, am fost invitați la cea de-a IX-a ediție a
Festivalului Internațional de Poezie de la Iași (7 – 14 mai). Drumul dus-întors
ne-a prilejuit din nou schimburi de păreri în legătură cu tânguitoarele
comentarii de la televizor în legătură cu starea Moldovei. Văzută de unii ca
teritoriu rămas în urmă. Am văzut câmpuri cultivate, drumuri normale și oameni
de omenie. Exigențele unora ar putea să-mi contrazică priveliștile prin care am
trecut, dar eu rămân la părerea formată de cele observate. Mi-a produs un calm
interior, care mă face să fiu cu ochii deschiși. Nu zic că nu se poate și mai
bine, dar partea de țară prin care am trecut este înverzită și prevestește rod
la vară și la toamnă. Cu toată plecarea oamenilor prin țări străine, au mai
rămas moldoveni și la vatră. Casele bine întemeiate, care au viață în ele,
însemnele unei economii rurale evidente, mi-au dat acel calm interior, care
refuză disperarea. Eu am apreciat cele văzute prin starea lumii în care trăim.
Și căreia i se face o prognoză sumbră.
Poezia la Iași, în Festival. Directorul acestei
manifestări literare cu rezonanță internațională, poetul Adi Cristi, un
veritabil gospodar de spirite alese, a fost steaua care a magnetizat, timp de o
săptămână, universul unor valori lirice de anvergură. Astfel, reprezentanții
poeziei din Albania, Armenia, Belgia, Brazilia, Canada, Columbia, Egipt,
Franța, Grecia, India, Italia, Israel, Kosovo, Liban, Maroc, Republica Moldova,
SUA, Spania, Turcia. Au fost peste 60 de scriitori la acest Festival. Fiecare
poet, cu personalitatea lui lirică, cu mesajul țării sale. Deși unii au mai
multe țări de trai, nu au uitat limba țării în care se exprimă. Fiecare avea
însușirea de a fi el însuși. Fiecare a venit la Iași cu uvertura personală.
Poetul Adi Cristi, directorul Festivalului, a plasat evenimentul ieșean din
acest an, 2023, sub descoperirea tainică a emoției, a acelei stări de grație
prin care omul reușește să se adauge timpului prezent, asemenea aerului deja
respirat.
La această ediție s-au celebrat liniștea și pacea
între neamuri. Deci nu am fost străini de ceea ce se întâmplă în jur, dar
prietenul nostru ne-a invitat să privim realitatea cu luciditate și grija
firească, dar să nu ne lipsească calmul interior. Îndemnurile poetului Adi
Cristi ne-au fost de bun augur. Un calm liric, în care cuvintele își văd de
lumina lor, ascultă de gândurile noastre, se prefac în păsări cântătoare, se
duc spre oameni să le bucure întrebările. Dar, cum spuneam, ni s-a adus aminte
pe ce lume trăim. Că spunea directorul Festivalului, în cuvântul de întâmpinare
din elegantul caiet-program, în care sunt cuprinși toți participanții: „Poezia
poate fi în același timp împăcare, dar și provocare. Este rana care scoate rana
din strigăt, așa cum poezia ajunge să fie trecerea palmelor înspre mângâiere și
alinare. Poeții lumii au venit la Iași, în spațiul în care poezia pune mână de
la mână, sugerând monumentul Veșniciei prin vers, sensibilitate și
solidaritate. Acest tip de compoziție oferă celor de lângă noi șansa noului pas
zidit pe notele cântecului strigător la cer, pe aripile căruia încearcă să se
nască iubirea fără de care nicio formă nu ar fi capabilă să-și asume
dimensiunile și legile universal valabile. Deasupra lumii zboară un porumbel cu
pene de aur. Zboară porumbelul păcii sprijinit de mâna întinsă sub formă de
curcubeu a lui Picasso.”
Și în acest an i s-a dat dreptul poeziei de a se
ridica în picioare de câte ori iubitorii acesteia vor aplauda. Și am fost
martor la un respect profund și sincer pentru poeți din partea elevilor unor
colegii ieșene, din partea profesorilor, în instituții de învățământ unde au
predat Mihai Eminescu, ori au fost elevi Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ionel
Teodoreanu, Nicolae Labiș și încă foarte mulți. Eu și confratele Nicolae
Scheianu am făcut parte dintr-o grupă lirică cu poeți din Grecia, Italia,
Spania, Franța, Maroc, Albania și România, coordonată de poetul Gellu Dorian.
Ne-am făcut prietenii literare. Seara, la Muzeul Municipal Regina Maria, au
avut loc recitaluri extraordinare. Unde am susținut și noi, cei din Maramureș,
recitaluri din poemele noastre. Și am prezentat revista de cultură „Nord
Literar”, care s-a bucurat de sincere aprecieri din partea scriitorilor
prezenți. Acolo am cunoscut lumea poeziei venită la Iași.
Da, istoria literară a acestui oraș își sprijină destinul
pe un trecut marcat de mari cărturari ai neamului, care au vegheat la crearea
României moderne. Recitalurile din colegii m-au emoționat. Aici am citit
misiunea: recunoașterea dreptului elevilor de a fi inteligenți și datoria de a
fi înțelepți. Cu asemenea întâlniri nu ai cum să nu rezonezi cu un calm
interior care îți lămurește multe întrebări. Cu organizatori ca poeții Adi
Cristi, ori Valeriu Stancu, care știu cărarea spre Primăria Iași, unde este un
primar care înțelege mesajul Cuvântului, Poezia de la Iași este auzită în lume.
După cum se vede și în Maramureș. Dar și lumea aude de Iași, de România. Despre
acest concert liric, unic din această parte de Europă, voi mai scrie. Să se
vadă că se poate. Trebuie minte, inimă și sprijin financiar. La Iași toate
și-au dat mâna.
Și în această ediție am cunoscut personalități care
marchează cultura Europei și a lumii. Am deslușit miracolul Cuvântului care, și
în 2023, a debutat în sala Diotima a Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, unde
director este poetul Adi Cristi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu