duminică, 28 mai 2023

SCRISOARE PASTORALĂ - 492

 


     Scrisoare pastorală

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2023),  nr. 492(16 –30 Aprilie)

Dragii mei enoriași!

Hristos a înviat! Sfintele Paști cu sănătate și bucurii în viața și în casele Dumneavoastră!

Păcate și păcătoși. În primii doi ani de seminar am avut în programă un obiect numit Catehism. Acolo se preda alfabetul moralei creștine, noțiunile elementare, pe care apoi, în ultimii ani le reluam într-o formă superioară, în cadrul disciplinei Morală. Același obiect era studiat apoi, timp de patru ani, în vremea studenției. La Catehism am învățat prima dată, teoretic și sistematic, despre păcat. Nu intru în amănunte. Menționez doar că am reținut două aspecte foarte importante: 1. sinuciderea este cel mai mare păcat; 2. Biserica acceptă războiul de apărare. Nu-mi amintesc să se fi suflat o vorbă despre războiul de cotropire, despre responsabilitatea morală a celui sau celor ce declanșează, comandă și susțin un astfel de război.   Nu înțelegeam atunci care erau rațiunile ce conduceau la o asemenea atitudine. Astăzi înțeleg de ce. ,,Frații” ne ocupaseră țara și uitaseră să mai plece acasă de câteva decenii. Cum era să spui atunci, că e un mare păcat ceea ce au făcut și ceea ce fac dumnealor!

Astăzi, ca preot și ca om cu mai multe cunoștințe și cu mai multă experiență decât aveam atunci, încep să am rezerve față de cele menționate mai sus. Departe de mine gândul de a pune sub semnul întrebării învățăturile moralei creștine ortodoxe. Vreau doar să comentez în cele de mai jos aspecte care atunci erau trecute sub tăcere, tocmai fiindcă nu permitea contextul politic al vremii să le spui în gura mare.

E foarte mare păcatul sinuciderii. Un criminal, un om care ucide pe alt om, se mai poate pocăi, mai are vreme până la sfârșitul vieții de căință și de pocăință, pe când sinucigașul nu. Aceasta este rațiunea pentru care păcatul acesta este în fruntea clasamentului. E mare, într-adevăr, dar mă îndoiesc că e cel mai mare. Este foarte greu, în cele mai multe cazuri, de stabilit dacă cineva s-a sinucis cu adevărat. Cauza morții lui poate să fie o crimă, un accident sau, într-adevăr, o sinucidere. În multe cazuri ,,sinuciderea” a fost o crimă deghizată, adică altcineva a ajutat  victima să se ,,sinucidă”, provocându-i moartea. Uneori cercetările organelor în drept(poliție, parchet, medicină legală, instanțe) pot dura câțiva ani până la stabilirea adevărului. Preotul însă are datoria ca-n 1-2 zile să hotărască dacă oficiază sau nu slujba înmormântării, știut fiind că sinucigașilor nu li se acordă asistență religioasă. Și, totuși, omul, de bunăvoie și nesilit de nimeni, și-a pus capăt zilelor. Cine poate garanta că în acel moment a fost deplin sănătos? Sunt boli psihice, care evoluează în timp fără să dea semne, idei fixe obsedante, care conduc la sinucidere. Astfel de boli nu pot fi depistate la autopsie. Dacă a fost, într-adevăr, bolnav psihic, înseamnă că sinucigașul nu a fost responsabil de fapta lui și, ca atare, în acest caz nu mai e vorba de un păcat. Și chiar în cazul în care a fost sănătos și s-a sinucis, știe cineva care au fost cauzele adevărate care l-au condus la aceasta? Numai Dumnezeu știe ce-a fost în sufletul lui în acele momente. Poate a aflat că are o boală incurabilă, poate a avut chinuri insuportabile în urma unui accident sau boli, poate a fost implicat într-o dramă de familie care i s-a părut fără ieșire, poate a fost șantajat, poate a fost strivit de greutăți, de necazuri, de frică etc. Cauze pot fi multe. Nu toți oamenii pot să aibă răbdarea, stăpânirea de sine și seninătatea lui Iov. Oamenii nu sunt egali. Unul nu poate ridica o găleată cu apă, un campion ridică haltere de peste 250 kg. Așa este și în viața morală. Nu toți rezistă la fel în fața problemelor și greutăților vieții. Nu toți au aceeași capacitate de a rezolva problemele. Desigur, acestea nu sunt  o scuză, dar pot fi circumstanțe atenuante, de care, la o dreaptă judecată, se va ține cont.

Este admis războiul de apărare, fiindcă prin el ne salvăm țara, familia, proprietatea noastră și cea publică, libertatea, limba, religia, identitatea noastră de neam. Nici o motivație din lume nu poate însă justifica războiul de cotropire. Este cea mai odioasă crimă pe care o poate săvârși cineva pe pământ. Din lăcomia fără saț de avere și putere, un conducător, înconjurat de o clică de guvernanți pe măsură, pornesc un asemenea război, care poate să se prelungească mulți ani. Au fost războaie care au durat și o sută de ani. Un astfel de război  toacă mii, sute de mii, poate chiar milioane de vieți omenești și de-o parte și de alta a frontului. Alte sute de mii sau milioane de oameni sunt schilodiți trupește și sufletește pentru tot restul vieții. Nenumărați copii rămân – dacă scapă ei înșiși cu viață – orfani, nenumărate mame, surori și soții rămân îndoliate, sunt spulberate destine, idealuri, sunt făcute una cu pământul școli, spitale, instituții, case, orașe întregi. În urmă rămân munți de cadavre omenești, pe care buldozerele le împing spre gropile comune și le acoperă cu pământ. Convoaie kilometrice de prizonieri, adică de robi, sunt duse în locuri străine, în siberii fără nume, unde sunt obligați la muncă până la istovire, ori sunt torturați, ori uciși în diverse moduri. După ce țara este cotropită, armata care-o apără distrusă, se instaurează ,,pacea”, tăcerea de după furtună. Atunci începe jaful cel mare. Bogățiile țării învinse sunt jefuite fără milă și fără teamă, fie că sunt ale solului, fie ale subsolului, populația înfometată, batjocorită, umilită, adusă în pragul disperării, forțată să facă munci grele, peste puterile ei. Propaganda învingătorilor se transmite pe toate canalele, vrând să contureze o realitate iluzorie, mincinoasă, amăgitoare.  Și analiza ar putea continua!

Mai adăugăm aici un alt fel de păcat monstruos: dictatura. Nici de acesta nu s-a suflat o vorbă în anii mei de școală. Au fost conducători mai mult sau mai puțin sănătoși mintal, care au terorizat popoare întregi zeci de ani. Un astfel de conducător s-a considerat pe sine că este însuși statul și însăși legea. Voința lui a devenit lege absolută și incontestabilă. Cea mai mică opoziție a fost pedepsită drastic, chiar cu moartea. Nu e mult de când în Cambodgia lui Pol Pot două milioane de oameni au fost uciși, tocmai fiindcă i s-au opus dictatorului. Astfel de exemple, din păcate, sunt multe!

Cum vi se par cele două păcate? Dar cei stăpâniți de ele? Cred că numai Dumnezeu mai găsește puterea de a ierta astfel de monștri. Ei de obicei sfârșesc prin a fi asasinați  de alții mai lacomi decât ei de avere și de putere, ori cad victime unor revolte ale mulțimii. Rar mor de moarte naturală. Rar se întâmplă să le pese de păcat, să vrea să se mântuiască.

Acum iarăși mă întreb și vă întreb: este sinuciderea cel mai mare păcat din lume? 

Este, într-adevăr, mare păcat, dar în nici un caz cel mai mare. Exemplele de mai sus cred că sunt grăitoare.

*

Paște. Redăm mai jos o poezie închinată Sfintelor Paști, scrisă de Svetlana Izbaș:




,,A înviat-minune mare,
Străjerii s-au cutremurat.
Chiar și pământul viu tresare
Mormântu-i gol, El a-nviat.
Deschisă-i poarta către ceruri,
Puterea nopții s-a surpat.
Se-nalță vestea în eteruri:
,,Hristos din morți a înviat"!

,,Isus e viu!", ecou de tunet
Se-nalță-n munți, pustiu și deal.
Coboară din Sion răsunet
Și cântă-n inimi cordial.
Isus e viu, învii, Cuvinte,
Învie inimile reci
Spre mântuire să ne-avânte
Să-i aparținem Lui în veci.

Cu-al Său dumnezeiesc sfânt sânge
De moarte ne-a răscumpărat.
Asupra noastră iar răsfrânge
Iubirea ce ne-a transformat.
Și astăzi ca odinioară
Ne cheamă ca să fim salvați!
El vrea în glorioasa slavă
Să fim deplin noi toți iertați”.


*

Cuvinte părintești. Continuăm să redăm gânduri ale Sfinților Părinți privitore la Fapte: ,,Făptuirea stă nu în a face simplu cele bune, ci şi în a le face cum trebuie, săvârşitorul hotărând de la sine vremea şi măsura pentru cele ce trebuiesc făcute; Nici făptuirea nu e fermă fără contemplaţie, nici contemplaţia nu e adevărată fără făptuire. Căci şi făptuirea tre­buie să fie raţională, dar şi contemplaţia făptuitoare, pentru ca prin cea dintâi păcatul să fie fără de putere, iar prin cea de a doua virtutea să fie tare în voirea bunătăţii; Ţinta celor ce se îndeletnicesc cu făptuirea este omorârea patimilor, iar a celor ce se îndeletnicesc cu cunoştinţa este contemplarea virtuţilor; Celui ce se îndeletniceşte cu făptuirea nu i se îngă­duie să stăruie mult în contemplarea duhovnicească. Căci se simte ca unul ce e găzduit de cineva şi pleacă repede din casa aceluia; La cei mai învăţaţi contemplaţia predomină făptui­rea, iar în cei mai groşi la minte făptuirea predomină contem­plaţia. Mai repede se va vedea însă aceasta în cei la care con­templaţia predomină făptuirea; Precum ostaşul slobozit de la război se descarcă de povara armelor, aşa făptuitorul se descarcă de gânduri, venind la contemplaţie. Căci nici acela nu are trebuinţă de arme, decât în război şi nici acesta nu are trebuinţă de gânduri, decât dacă se coboară la cele ce cad sub simţuri; Fapta trupului este postul şi privegherea, a gurii psalmodia, rugăciunea şi tăcerea, mai de preţ decât cuvântul. Fapta mâinilor este ceea ce se face de către ele fără murmur, iar a picioarelor drumul străbătut de ele, de la prima poruncă. Fapta sufletului e înfrânarea săvârşită cu simplitate şi simplita­tea cu înfrânare, iar a minţii rugăciunea în contemplaţie şi con­templaţia în rugăciune; Tuturor virtuţilor acestora le premerge mila şi ade­vărul, a căror roadă e smerenia şi darul deosebirii (dreapta so­coteală), care, după Părinţi, vine din aceea şi fără de care nici aceea nu-şi va putea vedea marginea ei ”(ILIE ECDICUL).

*

File de jurnal – 26 Ian. 1984. ,, Am fost la Părintele Ionică Sfetcu. Nu era pregătit pentru împărtășit.

M-am dus la Severin. Aveam procesul cu Vasile Ivănescu. Mă așteptau acolo vreo 15 maloviceni, care voiau să participe la proces. Avocatul Andronie Vișan se retrăsese. Mi-a motivat că a depășit plafonul și a cedat procesul unei colege.

Am întâlnit-o la tribunal pe Doamna Viorica Enăchiuc-Mihai. Era chemată de primul soț în judecată pentru pensie alimentară pentru fiul lor. Mi-a spus că a fost plecată câteva luni în străinătate. Era în culmea fericirii. A descoperit la Academia Maghiară din Budapesta o cronică scrisă în latina vulgară pe teritoriul românesc. Ar fi vorba de fapt de un text românesc de prin sec. XI-XII. Se publică fragmente în ,,Anale de Istorie”. Cartea cu descifrările îi va apare în India. Despre Domnul Iosif-Constantin Drăgan a spus că e un diletant și se înconjoară de diletanți. În cronica din Ungaria a găsit miniaturi. În una Mântuitorul este în foc. Mi-a spus că în Teleorman este obiceiul ca în noaptea de Paști să se facă un foc mare în ușa bisericii ,,pentru a ajuta sufletul lui Hristos să se înalțe la cer”.

Procesul s-a judecat târziu. Ivănescu nu s-a prezentat. Am vorbit cu Domnul Bălănescu și avocata de la procesul meu. Cred că am avut câștig de cauză. După proces mi-am invitat avocații la restaurant. Domnul Bălănescu nu a vrut. Am mers în schimb la bufetul tribunalului și a comandat trei cafele, pe care a ținut morțiș să le plătească dânsul. I-am spus de procesul-verbal trimis la mitropolie. Mi-a spus: ,,- O să te declare iresponsabil, părinte, și o să te lase în pace. Un om întreg la minte nu făcea așa ceva!”

M-am dus la PECO. Am așteptat vreo oră, dar n-am reușit să le conving pe fetele de acolo că am nevoie de benzină.

Am intrat în trei brutării, dar n-am reușit să cumpăr nici o jumătate de pâine de secară. În țara mea n-am voie să cumpăr o jumătate de pâine de secară! Doamne, rău a ajuns țara mea!(…)”.

*

Prof. I. C. Chițimia. Auzisem de dânsul din diferite surse, îi citisem cu plăcere și interes numeroasele articole din presă, într-un cuvânt, știam că există și mi-l închipuiam un adevărat uriaș.

Întâmplarea a făcut să-l cunosc personal în 1979. Se ținea la Tr. Severin un simpozion, la care participau oameni de cultură din toată țara. Printre aceștia ne strecurasem cu sfială și câțiva mehedințeni dornici de a realiza ceva în plan cultural.

Aveam o comunicare privind O nouă variantă a Letopisețului Cantacuzinesc, al cărui manuscris îl descoperisem cu puțin înainte la Mănăstirea Căldărușani.  Când am văzut programul și am înțeles că voi prezenta comunicarea în secțiunea condusă de profesorul I. C. Chițimia, am înghețat. M-a bătut gândul să dau bir cu fugiții, dar n-am făcut-o. Să vorbești profesorului Chițimia de Letopisețul Cantacuzinesc era un adevărat act de curaj, ca să nu zic de nebunie. El era autorul unor tratate și studii fundamentale privind istoria literaturii române vechi, iar eu un amator fără nici o experiență în domeniu.

Când mi-a venit timpul să-mi țin comunicarea, aveam emoții ca înaintea unui examen greu. Profesorul Chițimia trona în prezidiul secțiunii cu incontestabilă autoritate. Nu prea avusesem urechi pentru ceea ce se vorbise până atunci. L-am auzit doar că mă anunță: ,,- Urmează colegul…., care ne va prezenta….!” Nu mai aveam ieșire. Trebuia să iau taurul de coarne. Și am făcut-o!

Spre surprinderea mea, Profesorul Chițimia nu s-a supărat că am intrat în domeniul său. A ascultat cu atenție comunicarea și a făcut apoi un îndelung comentariu asupra problemei. Am început să prind curaj. Domnul Chițimia încerca să mă încurajeze cu adevărat. Avea o generozitate necunoscută mie până atunci. Folosea mereu noțiunea de ,,colegul”, ceea ce mă făcea să mă rușinez, să mă fâstâcesc. Și, totuși! Domnului Chițimia îi plăcuse comunicarea.

După sesiune  m-a reținut și am stat mult de vorbă. La urmă mi-a lăsat cartea de vizită și de atunci s-a închegat o corespondență foarte intensă între noi. Ne-am scris până în ultimele luni ale vieții sale.

Zecile de scrisori ale Profesorului Chițimia le păstrez cu sfințenie. Din ele surprind o generozitate imperială. Profesorul se bucura sincer la orice succes al unui tânăr dintr-un sat oarecare. Sfătuia fără să jicnească, venea în ajutor când era cazul. În toate scrisorile se interesa de viața culturală din Severin, din Mehedinți. Se interesa de fiecare om, care ar fi putut să producă ceva în plan cultural. Își dorea mult să vadă revista ,,Izvorașul” că reapare. Se entuziasma copilărește pentru fiecare act cultural mehedințean. A fost nelipsit de-a lungul anilor de la simpozioanele de comunicări științifice, fie de istorie, fie de paremiologie, care s-au ținut în Mehedinți. A prezidat festivaluri de muzică din județul nostru, încercând să aleagă din mulțimea de participanți valorile autentice.

Mărturisea cu mândrie și nostalgie că e mehedințean de origine el însuși, că s-a născut și a copilărit la Albulești. A scris tratate fundamentale de istoria literaturii, a reeditat Biblia lui Șerban, a contribuit substanțial la întărirea legăturilor româno-polone. Era de o modestie izbitoare în vorbă și în port. Vorbea pe limba fiecăruia și se făcea plăcut tuturor. Nu făcea caz de titlurile sale științifice. Era scund și slab, dar neînconvoiat. A ars ca o făclie pe altarul culturii românești, până s-a topit pe-ncetul. Era interesat de orice și de oricine. Prefera să locuiască în timpul reuniunilor de la Severin cu Părintele Gheorghe Dumitrescu-Bistrița, pentru a putea să afle cât mai multe din trecutul județului, al țării. Avea o voce de bariton, o voce care venea din adâncul unei înalte înțelepciuni.

Fiecare vorbă a sa era o sentință, o pecete. Vorbea rar și apăsat, dând o notă de gravitate și autoritate subiectului abordat. Se refugiase în universul culturii române vechi, tocmai pentru a scăpa de încorsetările ideologiei vremii. Avea în acel domeniu mai multă libertate de gândire, de manevră. A creat o întreagă școală de cercetători într-ale culturii române vechi, atât la Institutul ,,George Călinescu” din București, unde era director, cât și prin contactele directe pe care le avea cu diferiți oameni de cultură din țară.

Scria recenzii, scria prefețe fără ezitare. Într-o vreme în care mulți își atacau în mod grosolan adversarii de opinie, Profesorul Chițimia dădea dovadă de înaltă educație și mult bun-simț. Pe dumnealui îl auzeai spunând adesea: ,,- E interesantă opinia colegului…., dar ea se bazează doar pe o parte din bibliografia problemei! Între timp au mai apărut niște studii, pe care colegul…. probabil încă nu le-a cercetat  și ele ne îndreptățesc să avem altă părere!”

Mi-a scris cu generozitate prefața la cartea cu George Călinescu. S-a integrat rapid colectivului de paremiologi, care se zămislise în Severin la inițiativa altui mare om de suflet, Prof. Constantin Negreanu. Într-o ședință a sa, Academia Română hotărâse înființarea unei secțiuni de paremiologie la Tr. Severin, președinte fiind numit Prof. I. C. Chițimia, iar secretar Prof. Constantin Negreanu. Dar n-a fost să fie!

Profesorul I. C. Chițimia   mai avea multe-multe de scris și de realizat, dar timpul n-a mai avut răbdare. A lăsat în urma sa nu numai un munte de cărți, de studii, de articole, ci și imaginea unui om mare, unui om de suflet.

Vă mulțumesc, Domnule Profesor, că ați existat!

Dumnezeu să vă odihnească și neștearsă să vă fie memoria!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Un enoriaș care nu vrea să i se știe numele a donat 2.300 lei pentru mașina de spălat rufe donată Azilului de bătrâni de la Gura Văii; Un domn general din Constanța, care nu vrea să i se știe numele, a donat 500 lei; Doamna Beatrice Jinescu din Otopeni(IF): 330 lei; Domnul Ing. Constantin Bălu din Tr. Severin, fiu al satului Bârda,  Domnul Gheorgheosu Alin-Florin din Tr. Severin: câte 300 lei; Doamna Elisabeta Leferenz (Germania) și Doamna Petruța Freund(Germania): câte 243 lei; Domnul Luca B. Mihai din Tr. Severin, fiu al satului Bârda și Domnul Ing. Octavian Cudalbu din Baia Mare(MM):câte 200 lei; Doamna Chipară Liliana din Sibiu: 140 lei; Doamna Nițu Florentina din Tr. Severin, fiică a satului Bârda, Doamna Balica Ana din Tr. Severin, Doamna Nicolae Mihaela din Bragadiru(IF), Domnul Borceanu Cristian din Oravița(CS), Domnul Florescu Leontin din Tr. Severin: câte 100 lei; Doamna Bașulescu Maria din Tr. Severin și Doamna Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda: câte 50 lei   

Domnul Mihăescu Dumitru din Bârda a achitat 300 lei pentru contribuția de cult; Doamna Borcilă Elena și Domnul Giura Dragoș din Malovăț au achitat câte 200 lei pentru contribuția de cult; Doamna Coman Elena din Bârda și Domnul Badea Constantin din Malovăț au achitat câte 100 lei pentru contribuția de cult. Doamna Băleanu Ioana  din Malovăț a mai achitat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 200 lei; Domnul Ștefu Constantin(I) din Malovăț a mai achitat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 320 lei.

*

În cursul lunii Aprilie am donat pâine participanților la slujbe, astfel: 2 Apr.(Bârda): 130 pâini; 9 Apr.(Malovăț): 202 pâini; 13 Apr.(Bârda): 91 pâini; 23 Apr.(Bârda): 183 pâini; 30 Apr.(Malovăț): 188 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au donat 794 pâini. În zilele Sf. Paști brutăria nu a funcționat. Totodată, am vândut pâine enoriașilor noștri, la prețul de achiziție de 1,30 lei/bucata, astfel:  2 Apr.(Bârda): 770 pâini; 9 Apr.(Malovăț): 298 pâini; 13 Apr. (Bârda): 559 pâini; 23 Apr.(Bârda): 717 pâini; 30 Apr.(Malovăț): 312 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au vândut 2.656 pâini.

*

În ziua de Joi, 6 Aprilie, am făcut o vizită la Azilul de bătrâni de la Gura Văii. Am dus masa de prânz pentru cele 40 persoane internate acolo(ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, prăjituri, suc și apă minerală) și o mașină de spălat rufe de mare capacitate. Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, s-a oferit să suporte costul mesei, iar un enoriaș care nu vrea să i se știe numele a suportat costul mașinii de spălat(2.300 lei).  Dumnezeu să le răsplătească!

*

Până în prezent am donat 213 exemplare din Psaltire, dintre care  113 exemplare în afara parohiei, celor ce au ajutat parohia noastră cu cel puțin 100 lei în ultimul an. Încă mai așteptăm pe cei care n-au avut timp să vină la biserică până acum să-și ridice cartea!

*

În ziua de 18 Mai vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Vânjuleț. Vom duce masa de prânz, o cositoare pe benzină cu fir și un uscător automat de rufe de 10 kg. Domnișoara Bordeiașu Rodica-Ecaterina din București a donat deja 600 lei pentru masă. Vom reveni.

*

Plăți. În luna aprilie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 14.400 lei protoieriei pentru lumânări; 4.485 lei brutăriei pentru cele 3.450 pâini donate și vândute în cursul lunii; 3.950 lei ajutoarele de Paști;  1.516 lei protoieriei pentru făclii; 800 lei mâncarea pentru cei 40 internați la Azilul de la Gura Văii; 700 lei impozit; 560 lei poștei pentru colete; 480 lei poștei pentru timbre poștale; 374 lei protoieriei pentru icoane; 360 lei protoieriei pentru candele; 352 lei mâncare și băutură pentru cei ce au efectuat curățenia bisericilor; 218 lei toner și cartuș pentru imprimantă; 194 lei suc și apă minerală pentru Azilul Gura Văii; 165 lei protoieriei pentru tămâie; 114 lei protoieriei pentru vin bisericesc; 112 lei curentul electric; 100 lei internetul; 84 lei materiale pentru curățenia bisericilor; 75 lei plicuri; 60 lei verificat și încărcat 4 extinctoare; 55 lei ouă pentru Azilul Gura Văii, cât și altele mai mici.

*

Lucrări la biserici. Duminică, 23 aprilie, s-a făcut curățenie generală la biserici. Au participat:

- în Malovăț: Popescu Elena, Mănescu Elena, Marina Sofia, Haidamac Miroana, Tătucu Angela, Popescu Alexandra, Oproiu Elisabeta, Popescu Valeria, Surugiu Mario, Crăciunescu Paraschiva, Bobiț Violeta, Bogdan Andreea, Tărăbâc Elena, Ștefu Niculina, Pera Dumitru și Dima Vasile;

- în Bârda: Stănciulescu Tănase, Mema Păuna, Avram Maria, Petolescu Elena, Gheran Paraschiva, Drăghia Maria, Tănase Maria, Luca Ana, Gheran Iuliana, Gheran Aurel, Gheran Dorinel, Stănciulescu Florin, Șeitan Adela, Luca D. Maria, Mema I. Ileana, Stoichină Ecaterina, Ivașcu Ion, Sfetcu Gheorghe, Luca Mihai, Ivașcu Ioana și Ivașcu Domnica.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor efortul depus! 

*

Lucrări la cimitire. Domnul Primar Ing. Ion Michescu  a aprobat ca persoanele beneficiare de ajutor social din comună să efectueze curățirea cimitirului de la Malovăț. Lucrarea s-a efectuat sub supravegherea Domnului Nistor Petre, consilier parohial.

*

Publicații. Pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia)(https://bentodica.blogspot.com), au apărut: Ofertă de carte – aprilie 2023(18 apr. 2023), Pr. Prof. Dumitru Radu(21 apr. 2023), In memoriam: Prof. Vasile Prescure(21 apr. 2023); In memoriam: Părintele Vichentie(21 apr. 2023); In memoriam: Prof. Dr. Ing. Ion Popescu(21 apr. 2023); In memoriam: Mitrop. Antonie Plămădeală(21 apr. 2023); In memoriam: Pr. Prof. Nicolae Petrescu(21 apr. 2023); ,,Scrisoare pastorală” – 491(29 apr. 2023); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 29 aprilie 2023, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare”, 2 mai 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);  Vasile Vetișanu, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 29 apr. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); Oferta de carte – mai 2023, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 3 mai 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); ,,Intelectualii” cu petiții de carton, în ,,Națiunea”, București, 3 mai 2023, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Titanicul vremii noastre(II), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), 1177(4 mai), p. 12; In memoriam: C. Rădulescu-Motru, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1178(11 mai), p. 12; Cristina Țopescu, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 12 mai 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro);   Evadarea, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XV(2023), nr. 1179(18 mai), p. 12;

*

În această perioadă, parohia noastră a republicat câteva cărți, astfel: Pr. D. Bălașa, Țara Soarelui; Pr. D. Bălașa, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab, ediția a IV-a; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Studii și documente privind Istoria României, vol. I-III.

*

Zâmbete. ☺,,- Ioane, unde vrei să te-ngrop când vei muri?” ,,- Lângă tine, Mărie!” ☺Îmi place la bătrânețe, fiindcă nu mă plictisesc. În fiecare dimineață simt alte dureri în corp! ☺Toate s-au scumpit, mai puțin oamenii. Ei s-au ieftinit!Trăiește fiecare zi ca și când ar fi ultima. Odată și odată tot ai să nimerești! ☺Aspir la o viaţă mai bună. Deocamdată aspir în hol şi urmează sufrageria.

*

Excursii. Pelerinaje. Excursia programată pentru 11 mai nu se poate efectua din lipsă de participanți suficienți pentru un autocar. O amânăm pentru data de 6 Iulie. Așadar, va avea  următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(catedrala) - Cerneți(mănăstirea) - Strehaia (mănăstirea) - Gura Motrului (mănăstirea) - Craiova (orașul, catedrala, mitropolia, Seminarul teologic, mănăstirea Coșuna, mănăstirea Jitianu) - retur. Costul: 60 lei/persoană.

Rămân cei înscriși, plus cei ce se vor mai înscrie până la completarea locurilor.

*

Botezuri. Nunți. Înmormântări. În ziua de 28 Aprilie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Gheorgheosu Eva-Maria-Azaleea, fiica Domnului Gheorgheosu Alin-Florentin și a Doamnei Gheorgheosu Raluca-Azaleea-Geanina din Tr. Severin. Să le trăiască! În ziua de 29 Aprilie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Coricovac Grigore-Mihail din Tr. Severin și Domnișoara Argint Elvira din Malovăț. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 20 Aprilie am oficiat slujba înmormântării pentru Minune Ioana(92 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!

*

Anunțuri. Începând  de la 1 Mai, slujbele din duminici și sărbători vor începe la ora 8;În ziua de duminică, 21 Mai, ora 11, în incinta bisericii din Bârda va avea loc licitația terenurilor parohiei din Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii și cimitirului din Bârda; în ziua de duminică, 28 Mai, ora 11, în incinta bisericii din Malovăț, va avea loc licitația terenurilor parohiei din Ogașul Barbului, curtea bisericii și cimitirul din Malovăț.

*

Program. În cursul lunii Iunie avem următorul program de slujbe: 3 Iun.(Bârda-Malovăț); 4 Iun.(Malovăț); 5 Iun. (Malovăț); 10 Iun.(Malovăț-Bârda); 11(Bârda); 17 Iun.(Bârda-Malovăț); 18 Iun.(Malovăț); 24 Iun.(Bârda-Malovăț); 25 Iun.(Malovăț); 29 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: . stanciulescubarda@gmail.com.

Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dumneavoastră!

Hristos a înviat!

 Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu