Este o săptămână decisivă. Vineri, conform angajamentului public asumat, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă urmează să demisioneze din poziția de premier. Iar săptămâna viitoare am putea avea un nou Executiv bătut în cuie. Cu un nou premier, în persoana lui Marcel Ciolacu. Legat ombilical sau nu de Sorin Grindeanu. Sau nu vom avea. În caz că Ciolacu refuză să-și poarte crucea.
Indiferent cât de abil a jucat cartea opoziției la
putere fiind, Marcel Ciolacu a ajuns în pragul unei decizii cardinale pentru cariera
sa politică și pentru situația PSD. El este părtaș la toate deciziile, bune sau
rele, luate de Guvernul Ciucă. Sau de majoritatea parlamentară. Jucând mai bine
sau mai rău cartea opoziției, el s-a putut distanța până în prezent de o serie
de decizii impopulare sau ineficiente. Dar analizând situația cu toată
luciditatea, nu putem să tragem altă concluzie decât că PSD în general și
Marcel Ciolacu în special sunt parte a tuturor deciziilor. Asta în primul rând.
În al doilea rând, este nevoit să prea ștafeta. Și să-și poarte crucea. Să
îndrepte ceea ce e de îndreptat. Să deconteze ceea ce este de decontat. Să
scoată bani din piatră seacă, pentru a cârpi găurile bugetare și sindicale. El
semnalizează însă că ar putea da înapoi.
Rareori oamenii politici țin cont cu adevărat de
interesul național. Dar interesul național există, fie că e ignorat sau nu.
Acum interesul național este să se asigure continuitatea la guvernare. Să avem
un nou Guvern cu puteri depline, nu provizoriu, nu cu atribuții limitate. Prin
urmare, ezitările lui Ciolacu ar trebui să înceteze. Dacă vineri, așa cum a
anunțat, domnul Nicu demisionează, tot vineri domnul Marcel are obligația să-și
anunțe disponibilitatea pentru preluarea poziției de premier. Coaliția trebuie
să îi acorde întreaga susținere, așa cum de altfel a promis, iar președintele
Klaus Iohannis urmează să constate că liderul PSD este susținut de o majoritate
solidă și să îl propună pentru poziția de premier. După care Marcel Ciolacu
încheie negocierile cu celelalte două partide politice, anunță care este
programul de guvernare și componența viitorului Guvern. Iar Parlamentul, unde
majoritatea este dețintă de senatorii și deputații coaliției, va omologa
această preluare a ștafetei. Asta ar trebui să se întâmple dacă partidele
politice joacă pe cartea interesului național.
Dar este posibil și altfel. Am mai avut guverne cu
atribuții limitate pentru că premierii jucau în prelungiri. Fiind interimari. A
fost rău, pentru că, în conformitate cu Constituția, Executivul nu avea posibilitatea
să ia o serie întreagă de decizii importante. Dar dacă istoria se repetă, va fi
și mai rău. Pentru că fostele guverne interimare nu jucau cartea politică nici
în vremuri de criză, nici în vremuri de război. Acum le avem pe toate. Prin
urmare, Marcel Ciolacu trebuie să-și poarte crucea.
Nu e o treabă ușoară. Există un protocol, care în
mod normal trebuie respectat ad literam. Pentru că este legea părților.
Respectarea întocmai a protocolului i-ar scuti pe membrii coaliției de toate
bătăile de cap pe care le-au avut până acum. Pe care de fapt și le-au creat
singuri, încercând să ocolească prevederile protocolului. Marcel Ciolacu ar
trebui să treacă cu bine peste o încercare. Respectând protocolul, este silit
să renunțe la Sorin Grindeanu, în favoarea căruia statul subteran a făcut
nenumărate presiuni. Va avea coloana vertebrală să o facă? Dacă se cramponează
de Sorin Grindeanu, atunci întreg algoritmul puterii e dat peste cap. Iar
protocolul trebuie rupt și renegociat de la zero. Ceea ce îl conduce inevitabil
pe Marcel Ciolacu într-un cerc vicios.
La capătul acestei săptămîni sau cel târziu în prima
parte a săptămânii viitoare, vom afla dacă la putere avem numai zdrențe sau
dacă mai există și bărbați de stat.
Autor: Sorin Roșca Stănescu, membru al Clubului de
Presă
Sursa: corectnews.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu