Nu poți lega cu lanțuri o inimă ce bate
Și care poartă vise și nemurire-n ea,
Nici cuie nu poți bate în trupul ce se zbate
Dar poți desface zale ce-ncolăcesc iubirea
Și o sfărâmă-n rece și greu așezământ,
Și poți să faci din muguri să crească fericirea,
Apoi în rimă dulce s-o-așezi într-un cuvânt.
Mai poți zidi o casă cu geamuri luminate,
În care să pui masa la care v-șezați,
Cu cești de ceai sau fructe diverse, aromate,
Să le cuprindă ochii și-apoi să le gustați.
De vei privi o clipă spre cerul ce se-ascunde
În ochii celui care îți spune: Te iubesc!
Încet, cu pași de aur acolo poți pătrunde
Și poți vedea cum gânduri ca florile-nfloresc.
Abia atunci iubire, iubirea vei cunoaște
Și din iubire toate în lume dăinuiesc,
Vei străluci și-n tine puterea va renaște,
Cu darul sfânt și tandru, un dar dumnezeiesc!
Autor: Aurelia Oancă
10.05.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu