Poezia și însemnele păcii

 

                                                                                                    de Gheorghe Pârja 

 La Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, desfășurat recent, ne-am adunat scriitori din 22 de țări, din India, până în America, din Brazilia, până în Franța, din Italia, Grecia ori Turcia. Pe lângă literatură, poezie în special, ne-am aventurat în comentarii, mai ales seara, despre evenimente care cutremură prezentul. Aveam translatori, așa că discuțiile au fost relaxate. În centrul atenției a stat războiul din Ucraina. Cei care au abordat acest subiect, condamnau invazia rusească. Veneau cu argumente umanitare, deplângeau moartea nevinovată și ruina devastatoare, adică dureroasa condiție umană. S-a făcut portretul celui care a declanșat invazia și ascunderea realității în spatele unor diatribe ipocrite. S-a strecurat și ideea că Rusia râvnește să negocieze ceva, o mică pace, un armistițiu, dar nu direct cu Ucraina, ci mediat de SUA, sau Turcia.

Din păcate, se spunea că pacea nu este foarte aproape. Rusia nu va ceda teritoriile anexate. Putin nu are niciun scrupul în a sacrifica vieți omenești. Așa vedea lucrurile un confrate italian. Alegerile care urmează în SUA au fost comentate cu multe nuanțe chiar de către un scriitor american. Sunt urmărite cu interes, căci de bătălia dintre democrați și republicani depinde menținerea sau retragerea sprijinului militar și umanitar dat Ucrainei în dezastrul provocat de război. Se spunea că tabăra Trump este în cădere, iar tabăra lui Biden este pe baricade. Vocea de peste Ocean a menționat că, totuși, Trump nu este încă o istorie depășită.

S-au făcut referiri la Republica Islamică Iran, o țară în care vedem proteste aprinse, regimul reprimă violent protestatarii, iar tinerii sunt dispuși la sacrificii. S-au radicalizat femeile împotriva mulahilor. S-a povestit despre moartea tinerei de 22 de ani, Masha Amini, supusă bătăii și torturilor moralei, pentru că ar fi purtat vălul incorect legat. Erau la masă scriitori care au avut șansa să călătorească în Iran. Așa s-a făcut legătura între Ucraina și Iran, țări în care oamenii care înțeleg ce e libertatea și democrația sunt dispuși să moară cu demnitate. Scriitorul american ne-a deslușit din sursele agențiilor de peste Ocean, discuțiile dintre Joe Biden și Xi Jinping care au sugerat ideea că SUA și China sunt superputerile actuale care domină economia mondială.

Cele două au căzut de acord în privința Rusiei, în legătură cu atitudinea lor față de orice folosire a armelor nucleare. Ziarul New York Times scria că armata ucraineană gestionează tragerea a 6000 de obuze pe zi, iar armata rusă, 40 000 de obuze. Cifrele ne înfioară și sugerează pierderi umane mult mai mari decât sunt date publicității. Din păcate, țintele rușilor sunt civile. Mor copii și bătrâni, iar moartea venită din cer, ori de pe pământ nu alege după vârstă. Un confrate mai informat ne-a dezvăluit averea uriașă a patriarhului Kiril, de circa două miliarde de dolari. S-a adus în discuție și atitudinea Austriei față de România. Au venit cu argumente confrați din Spania, Franța și Grecia, care au subliniat că intrarea țării noastre în Schengen nu ține de neajunsurile noastre ca țară, ci de lucrăturile de dincolo de cortină, pro Kremlin, ale cancelarului austriac. Care se bazează pe minciună privind drumul migranților spre centrul Europei. Au fost păreri că un rol nefast îl joacă culisele politice și interesele economice.

Nu am avut un scriitor austriac printre noi, ca să-i cerem și lui părerea. Dar s-au exprimat cu limpezime scriitori din Albania, Italia, Franța și Republica Moldova. Nu a fost uitată nici atitudinea personală a premierului maghiar Viktor Orban față de Uniunea Europeană și față de România. Unii confrați s-au abținut să critice Budapesta. S-au adus știri despre faptul că la Viena s-au cuibărit mulți oligarhi ruși, apropiați de Putin. Multe idei s-au rostogolit între noi în serile de cunoaștere literară. Dar și de analiză a lumii în care trăim. Multă luciditate și rigoare asumate.

Printre noi s-a aflat o tânără poetă din Chișinău, pe numele ei Maria Ivanov. Mi-a dăruit o carte de poeme, din care am decupat acest strigăt liric cu referire la războiul din Ucraina. Poemul se intitulează ANIA. Îl reproduc: „Ania are 4 ani/ este refugiată în Polonia/ vine din Mariupol/și știe că țara ei este atacată de broaște./ Ania se întreabă cum de oamenii mari/ s-au speriat de o broască/ când ei îi este milă de ea/ Ania crede că această broască nu a fost/ iubită suficient în copilărie,/ poate nu a avut destule jucării/ și de aceea a devenit rea/ Ania are 4 ani, dar nu mai are casă/ a văzut-o cu propriii ochi în flăcări/ a urmărit cum ardeau draperiile roz cu prințese/ din camera ei/ Ania are 4 ani și nu vrea/să se întoarcă acasă/ căci între timp și ea/a început să se teamă de broaște.”

Organizatorii Festivalului au dăruit fiecărui participant o plachetă pe care sunt scrise numele poetului și sintagma ÎNSEMNELE PĂCII. În mijloc, porumbelul lui Picasso. Așa nu am uitat pe ce lume trăim.