ZĂPADA NU MAI VINE
De mi-ar trimite cerul, ca-ntr-un vis,
Dans sclipitor de fulgi - o feerie,
Să nu mă simt într-un glob interzis,
Cu pași felinici să mă plimb prin nea,
Cu părul plin de stele efemere,
Ca-n vremea când, mereu, mama-mplinea,
Dorințe de copil, cu-a ei putere.
Un Grinch hain ne-a furat iarna sfântă,
A șters surâsul candid de copil,
Colindele se strigă, nu se cântă,
A disperare-i versul lor fragil!
Zăpada nu mai vine nici chemată,
Păcatele s-acopere, duium,
Lipsește-acea stare imaculată,
Cu care ne primeneam de Crăciun!
O lume condamnată la pieire,
De propriile ei nesăbuințe,
Căci și-a pierdut orice dumnezeire,
Robită de mârșavele-i dorințe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu