Ce naște din pisică...

Tatăl lui Orban a fost securist în perioada cea mai neagră şi mai plină de blestemăţii a Securităţii. Bătrânii membri ai AFDPR care mai sunt în viaţă şi-l amintesc încă pe măcelarul din Braşov, sceleratul căpitan Orban, renumit pentru sadism şi maniac al bătăilor crunte.

A fost dat afară în perioada anilor ’60 când aparatul încerca să îşi schimbe faţa. Ulterior a lucrat la Abator, unde, ca fost securist, şi-a făcut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind în lot cu fostul director al ONT, Şerbanică, un caz cunoscut la vremea aceea.

A făcut puşcărie la Penitenciarul Codlea ceea ce nu l-a oprit pe fiul său, Ludovic să-şi dorească să servească Partidul, astfel că, după absolvirea facultăţii de Tehnologie a Construcţiilor de Maşini din Braşov, în 1988, şi-a propus să intre la Ştefan Gheorghiu. Imediat după absolvire, la un an, a devenit, ajutat de „structuri”, învăţăcel în ale activismului PCR la Ştefan Gheorghiu.

După revoluţie LUDOVIC ORBAN se metamorfozează în liberal, aripa deplin conspirată, şi se înscrie la continuatoarea şcolii de activişti de partid Ştefan Gheorghiu, la SNSPA, instituţie fondată de ofiţerii şi activiştii partidului comunist, în sedii puse la dispoziţie de SRI.

Ludovic Orban este un „securist pur sânge”, un caz tipic, o slugă clasică a sistemului ticăloşit menţinut pe linia de plutire a clasei politice exclusiv datorită caracterului său infect, care l-a recomandat pentru cariera politică.

Alexandrina SLĂVESCU